Patru luni de la integrare
articol aparut in Cultura, nr. 71 din 2007-05-10» cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
Au trecut patru luni de cand Romania este tara membra a Uniunii Europene. In cursul acestor luni ar fi trebuit organizate alegeri pentru reprezentantii tarii noastre in Parlamentul European. Cu toate acestea, nu s-a intamplat nimic „european“ in viata noastra de zi cu zi.
Cea mai mare problema care se poate indentifica este cea a lipsei unei agende europene reale.
Noi si europenii
Multi au reprosat premierului Romaniei faptul ca a cerut amanarea alegerilor europarlamentare. Timpul si bunul simt au dovedit insa ca el are dreptate. Alegerile europarlamentare in luna mai nu ar fi facut altceva decat sa devina inca o dovada a faptului ca, desi Romania a aderat la Uniunea Europeana, nici poporul roman si nici clasa politica nu sunt, de fapt, constiente de dimensiunea reala a statutului de cetatean european.
Cea mai mare problema care se poate identifica este cea a lipsei unei agende europene reale. Noi, proaspetii eurocetateni romani, nu suntem capabili sa ne asumam ca fiind ale noastre problemele care ii framanta pe europeni. Deveniti membri ai UE, in loc sa incepem sa contribuim cu ceva la carpirea sandramalei comunitare, ne apucam sa ne certam intre noi, obosind in aceleasi vechi teme caracteristice tranzitiei postcomuniste. In loc sa cerem si sa contribuim la alcatuirea unei Constitutii europene normale, care sa nu ignore niciuna dintre realitatile constitutive ale Batranului Continent, stam si acuzam „sisteme ticalosite“ sau „monstruoasa Securitate“ pentru faptul ca, vezi Doamne!, tara asta, mica si amarata, nu este ca „soarele sfant de pe cer“. In loc sa ne intrebam daca riscam sau nu islamizarea noii noastre „case“ prin aderarea Turciei la UE, noi ne acuzam intre noi, vorbind iresponsabil despre „periculoase“ cercuri de interese.
Alegerile europarlamentare sunt receptate la fel ca alegerile pentru Parlamentul Romaniei: prilej de concurenta intre partidele politice romanesti prin discursuri demagogice ieftine. Nu exista nici cel mai mic interes din partea politicienilor (desigur, ei insisi nestiutori) in a prezenta electoratului statutul real al europarlamentarilor nostri. Noi nu ne trimitem acolo deputati cu misiunea de a creste pensiile cetatenilor romani, ci alesi responsabili, pregatiti sa discute problemele intregii comunitati europene.
Aceleasi rufe murdare
Noi, in schimb, suntem prinsi de problemele noastre mici. Condamnam de zor comunismul bolsevic, ignorand pericolul marxismului soft european, mult mai pervers, dar la fel de periculos pentru libertatea noastra. Ne aruncam unii altora acuza de securisti, de informatori, de criptocomunisti, ignorand faptul ca marele pericol vine tocmai dinspre sistemul birocratic european, dinspre corectitudinea politica si dinspre stangismul care domina noua ordine continentala unde tocmai am fost integrati.
Total imuni la problemele presupuse de statutul de membru al Uniunii Europene, noi ne spalam de zor, de 17 ani incoace, aceleasi rufe murdare. Privesc amuzat cum discursul si umorile romanului nu s-au schimbat deloc in cei 17 ani de tranzitie. Aceeasi frica de comunisti, dar si aceleasi mentalitati comuniste! E incredibil sa vezi cum dreapta romaneasca mai este inca marcata de experienta Pietei Universitatii, discursul ramanand, din multe puncte de vedere, acelasi. La fel, stanga romaneasca nu poate sa traga poporul dupa ea, astfel ca sfarseste prin a-si reduce mesajul catre cetateni, la „traditionale“ sarbatori campenesti cu mici si bere.
Vladici si opinci
Liderii, elitele noastre politice, sunt intr-un proces involutiv incredibil. Stanga romaneasca este condusa de oameni ca Vadim, Miron Mitrea, Hrebenciuc si „tanarul“ Vanghelie. Dreapta, dupa disparitia frumosilor, dar inutililor politicieni ai interbelicului, a cazut pe mainile domnilor Basescu si Becali. E imposibil sa nu te intrebi ce se intampla cu aceasta tara, unde, de la vladica la opinca, toti par sa nu aiba habar de destinul nostru real.
Ca tot am vorbit de vladici. Unul dintre acestia, un personaj din multe puncte de vedere mediocru, dar puternic promovat, mitropolitul necanonic al Clujului si al judetelor din nordul Transilvaniei, Bartolomeu Anania, si-a mobilizat episcopii pentru a-l sustine pe... Traian Basescu. Virilul mitropolit ardelean, legionar prin tineretile sale, se pare ca il confunda pe fostul comandant de nava, Traian Basescu, presedintele suspendat al Romaniei, cu comandantul Legiunii, Horia Sima, simtind nevoia sa arunce BOR-ul – pe care, oricum il trateaza ca pe mosia proprie – in cloaca ultimei noastre crize politice.
Padurea din poveste si judecata istoriei
Aceasta este Romania in care traim, o Romanie lipsita de coordonate axiologice, istorice (avea dreptate saracul Cioran), dar si... geografice. Primiti din mila in Uniunea Europeana, ne comportam mai rau decat o tara fosta sovietica. Am pierdut 17 ani nefacand mai nimic pentru normalizare.
E usor sa dam vina doar pe conducatori. E usor sa incriminam doar clasa politica. Dar vinovatul este intregul popor, in ansamblul sau, popor lipsit de vointa de a fi constient de lumea din jurul sau.
Privit de la distanta, spectacolul Romaniei este unul comic. O natiune betiva, care numai datorita unei zodii norocoase reuseste sa treaca prin istorie. Ca intr-un desen animat, certandu-ne intre noi, suntem capabili sa alunecam inocenti prin padurea cu fiare salbatice a istoriei, dejucand involuntar planurile diabolice ale lupilor ce ne doresc raul. Privit insa de aproape, privit implicat, spectacolul Romaniei este unul tragic. E drept ca am scapat pana acum (datorita gustului specific pentru tragedii deus ex machina ). Insa, oare, la judecata istoriei, nu va trebui sa platim pentru tot ajutorul primit fara sa il meritam?