Noua ideologie
articol aparut in Cultura, nr. 71 din 2007-05-10» cultura politica » societatea reala
Autor: Alfred Bulai
Am fost la o conferinta in urma cu doua saptamani. Mai precis la una din cele doua intalniri anuale ale membrilor Clubului de la Venetia. Clubul reprezinta o organizatie cu caracter neoficial in care sunt membri responsabilii cu programele de comunicare publica din tarile membre ale Uniunii Europene, precum si cei care lucreaza in cadrul Comisiei Europene.
De mai bine de douazeci de ani, acesti sefi cu comunicarea se intalnesc, schimba impresii, isi prezinta strategiile si programele pe care le deruleaza in tarile lor. Atmosfera este foarte serioasa si profesionala, iar membrii se simt bine in cadrul acestor intalniri unde fiecare afla despre realizarile sau doar provocarile comunicarii publice din celelalte tari.
in general, temele dezbatute sunt legate de promovarea informatiilor de interes public la nivelul populatiei, de promovarea transparentei institutionale, a noilor tehnici de comunicare in campaniile de informare publica ori a unor noi metode de consultare a cetatenilor.
Ca la orice asemenea manifestari, sunt amestecate contributiile inovatoare cu cele care sunt doar exercitii aplicative ale unor metode clasice, sunt amestecate interventiile sclipitoare cu unele aride sau mai putin provocatoare. Dincolo de eterogenitatea care da, in fapt, farmec unor asemenea manifestari, toata lumea este bine intentionata si, mai ales, incearca sa abordeze profesional toate subiectele puse in discutie. Mai mult, toti participantii sunt declarativ angajati in lupta pentru transparentizarea si eficientizarea activitatilor guvernamentale si ale institutiilor europene din domeniul comunicarii publice.
A fost o conferinta ca multe altele si va intrebati poate de ce m-am oprit asupra ei. Am simtit nevoia sa scriu despre ea pentru ca exact in ultima zi, chiar inainte de final, doi tineri au sustinut o expunere, mai mult tehnica, despre modul in care trebuie modernizata pagina de Internet a clubului, pentru ca, asa cum este normal, clubul are un site al sau.
Baietii au prezentat un scurt istoric si am aflat ca acest site este destul de recent, dar mai ales ca a venit vremea ca el sa se modernizeze, ca de, este al unei organizatii care reuneste responsabilii cu comunicarea din Europa. Desi multi sunt doar functionari, toti sunt directori de departamente, agentii sau altfel de structuri care exista pretutindeni prin Europa. Asadar, ar fi normal ca tehnicile moderne de comunicare sa fie exemplar utilizate la nivelul clubului. Chiar daca acesta nu este o organizatie oficiala, are totusi, ca membri, numai oficiali.
Asa cum era de asteptat, baietii au fost laudati pentru propuneri, felicitati calduros de mai toata lumea, dar s-a ridicat totusi o mica problema care a incins spiritele. In propunerea lor se pastra un nume de utilizator si o parola de acces pentru membri, dar se largea sau, mai bine spus, ei propuneau largirea campului de informatii destinate publicului larg, deci a celor care nu necesitau un cod de acces.
Majoritatea participantilor a adus obiectii fata de aceasta deschidere neavenita. „Exista probleme de ordin legal…“ „Nu vrem ca presa sa ajunga sa comenteze interventiile sau intrebarile noastre de aici…“ Nu credem ca este bine sa fie tot ce discutam aici pus pe Internet, pentru ca totusi noi suntem un grup informal….“ „Ar putea sa ni se ceara materialele pe care noi le prezentam aici…“ si putem continua cu multe alte replici pentru ca, aproape jumatate de ora, nu a mai existat nicio alta tema de discutie.
Este indiscutabil dreptul legitim al unor oameni dintr-un club sa decida cat de transparenti vor sa fie. Este indiscutabil o chestiune care nu poate sa ii priveasca decat pe ei si doar ei pot decide daca vor sau nu sa faca cunoscuta publicului activitatea lor.
Nu pot insa sa nu remarc aspectul comic al situatiei. O mare parte a participantilor, repet, functionari cu inalte raspunderi in domeniul transparentei si a informarii publice, care, cu cateva ore sau doar o zi inainte, vorbeau cu mult suflet despre cum trebuie sa fie transparente guvernele si in general structurile guvernamentale, aveau acum temeri, rezerve si motive serioase de indoiala fata de beneficiile transparentei. De ce? Pentru ca acum ii privea pe ei? Este posibil ca si responsabilii la varf cu problemele de comunicare sa fie la fel de „afectati“ de prea multa transparenta si in activitatile din tarile lor.
Cred insa ca este vorba de mai mult de atat. Adevarul este ca nu prea crezi chiar atat de mult in transparenta daca nu o accepti in orice situatie. Cred ca o mare parte din afirmatiile, comentariile si actiunile intreprinse de acesti oameni au in spate o ideologie care promoveaza transparenta, valorificarea metodelor moderne de comunicare si accesul la informatie. Ideologia e insa una care nu este internalizata valoric si de aceea, in actiunile care ii privesc sau in cele in care ei personal pot decide altfel decat prevederile ideologiei oficiale, acesti oameni parasesc credinta in transparenta in favoarea unui abordari private a problemelor care poate ar interesa publicul.
Nu stiu daca este bine sau rau acest lucru. Cu alte cuvinte, nu stiu daca experienta de viata si probabil si cea profesionala ii fac pe acesti oameni, care raspund de multi ani de comunicare publica, sa fie rezervati in problema transparentei. Cu alte cuvinte, nu pot sa spun ca este bine sau rau faptul ca ei nu au internalizat principiile transparentei sau, altfel spus, noua ideologie a comunicarii publice. Nu pot sa spun ca ar fi bine ca accesul la informatiile unui asemenea club ar trebui sa fie complet liber sau, dimpotriva, unul profund restrictionat.
Transparenta este, cu siguranta, un lucru bun, din perspectiva cetatenilor corecti, care au dreptul la informatie. Informatia inseamna insa putere, iar unii oameni sau unele institutii o doresc doar din acest motiv, iar uneori, chiar impotriva celor care furnizeaza informatiile. Este un pret pe care democratiile, de pretutindeni, trebuie sa il plateasca. Uneori, acest cost este mult prea mare si, daca el poate fi evitat, chiar si cei care cred in noua ideologie a comunicarii nu vor pierde prilejul eludarii.