C-asa e-n tenis!
articol aparut in Cultura, nr. 70 din 2007-05-03» cultura politica » cronica actualitatii
Autor: Madalina Firanescu
Fiindca 322 de senatori si deputati au facut alergie la presedintele-jucator, tratandu-se in bloc cu vot antihistaminic, nu care cumva sa se umple de blande ori, Doamne fereste, sa intre in soc anafilactic, la Cotroceni a fost adus interimar un locatar neiritant... pentru Parlament. Si imediat ce a ajuns la serviciu, capitanul nejucator Vacaroiu –acest Hagi al finantelor, de la B.I.D. (Banca de Investitii si Dezvoltare) citire, dar si al sportului alb- a convocat partidele la un turneu de sala, dotat cu premii importante: niscaiva proiecte accelerate, cum ar fi versiunea liberala a legilor securitatii nationale, basca o sedinta CSAT pentru stabilirea calendarului de retragere a trupelor romanesti din Irak.
Pe urma, tenismenul Vacaroiu s-a oferit sa joace si-un meci demonstrativ cu Tariceanu, la Guvern, ca sa-si aduca aminte de vremurile in care era el insusi liderul echipei executive, facand un dublu longeviv cu Iliescu la Cotroceni. Ce vremuri, dom'le, cand aveai timp si de-o partida serioasa la fileu, nu ca acum, cand impovarat cu treburile tarii, esti nevoit sa renunti la antrenamentele bisaptamanale de pe zgura in favoarea alerga(tu)rilor pe teren politic minat!
De-aia, probabil, si liberalii s-au gandit sa-si procure propriul as prezidentiabil, neerodat electoral, in perspectiva alegerilor, anticipate sau ba. Iar daca acum trei cincinale il propuneau ca presedinte pe Regele Mihai, mai nou, PNL-istii au luat in vizor doi oameni cu multi bani: pe Mugur Isarescu, semnatarul tuturor bancnotelor in circulatie, si pe Ion Tiriac, miliardarul care a mai ratat cel putin o nominalizare politica la... mustata. Doar ca Isarescu a refuzat elegant oferta, caci i-o fi ajuns o experienta de campanie in 2000, in vreme ce Tiriac ar fi vanat asiduu si de PSD, mai ceva ca pe domeniul de la Balc. Oficial, insa, social-democratii merg pe mana lui Mircea Geoana, care pana mai ieri promitea tarii ca-i va da un prim-ministru oltean. Or, cum el, unul, e „ban“ doar prin adoptie de circumscriptie electorala, pesemne ca altul va fi premierul cel breaz, calare pe-un fir de praz. Ca doar n-o sa ramana in familia Geoana doar un presedinte, si ala in fusta, dupa ce doamna Mihaela a fost aleasa in fruntea Crucii Rosii!
Problema e ca, pana la referendumul mutat din Duminica Orbului in sambata Sfantului mucenic Patriciu (sic!), adica pe 19 mai, nu-i rost de socoteli prezidentiale. Abia dupa ce poporul inchinator va pune cruce pe foaia de vot, se va vedea cum o s-o intoarca Parlamentul, ca sa nu-l lase totusi pe Basescu sa reintre pe teren. Arbitrul PSD, care a dictat si suspendarea, a sugerat deja ca nu-i musai ca vox populi sa insemne reinscaunarea „imparatului“ Traian, cum il numea, bascalios, Bogdan Olteanu, luand peste picior scenariul stolojano-stoicist, de blocare a lui Basescu prin... desfiintarea functiei de presedinte. Doar n-o fi ajuns PSD-ul monarhist!, s-a aparat seful liberal al Camerei Deputatilor, explicand ca in cel mai rau caz, se poate ajunge la scrutin prezidential anticipat. Adica tocmai ce s-a vrut initial cu acea „demisie in 5 minute“, pe care Basescu a anuntat-o, dar nu si-a mai dat-o. E drept, am mai vazut din astea si la altii, insa dezamagirea in cazul de fata a fost mai mare, in conditiile in care se fixase o limita de timp: 5 minute, nici macar 11, ca in romanul lui Coelho.
Pe urma multi au cautat sa isi explice razgandirea, Titus Corlatean gasind ca „pe Basescu l-a parasit barbatia“. Asta spre deosebire de adversarii sai parlamentari, carora democratul Berceanu prognoza ca „o sa li se inmoaie“ – hotararea suspendarii, desigur!– si, iata, n-a fost sa fie. Intarit a iesit din toata povestea PSD-ul, care a ajuns cu totul la putere, avand si sefia interimara a tarii, si presedintia Senatului, si soarta Guvernului la degetul mic. Tocmai de aceea zicea Victor Ponta ca trebuie dat jos „intai Tariceanu si apoi Basescu, ca amandoi sunt vinovati“. Ordinea s-a schimbat nitel, prin forta imprejurarilor, dar tinta ramane, nu degeaba se tot vorbeste de-o motiune de cenzura. Care motiune – ne-a tradus udemeristul Lakatos Petru, cititor de basme populare– a fost inlocuita momentan de procedura suspendarii, „din dorinta PSD de a strapunge inima balaurului portocaliu, ca sa revina la putere“. Fiindca zadarnic tai un cap din cele sapte, el va creste la loc, a explicat deputatul, anticipand ca „s-ar putea ca aceste capete sa se manance intre ele“. Ceea ce s-a adeverit, cata vreme Traian Basescu si-a intrebat simpatizantii, in ajun de Sf. Gheorghe: „Oare avem de luptat cu un balaur?“ Acum depinde cine se crede mai zmeu si care se da drept Greuceanu. Tariceanu?