Informatori si securisti
articol aparut in Cultura, nr. 36 din 2006-08-24» cultura politica »
Autor: Alfred Bulai
Acum cateva saptamani a inceput un mic festival in Romania. Initiatorul - o institutie care a stat mult timp in letargie. Dupa multi ani in care rolul ei a fost decorativ, CNSAS a devenit brusc o institutie care aduce in spatiul public probleme, surprize si, mai ales, temeri pentru unii politicieni.
Intrebarea care se pune totusi este cum de, atat de brusc, institutia letargica si aproape impotenta a CNSAS-ului a devenit un actor public substantial?
S-a inceput cu informatorii copii si s-a ajuns la marea miza a politicienilor si demnitarilor informatori. Deconspirarea informatorilor este cu siguranta un lucru bun, pentru ca priveste un plus de informatie care poate fi utila civic si moral. intrebarea care se pune totusi este cum de, atat de brusc, institutia letargica si aproape impotenta a CNSAS-ului a devenit un actor public substantial? Raspunsul nu reprezinta un mister, ci este clar ca lumina zilei: baietii aia cu arhiva le-au dat niste dosare. Pur si simplu cineva a dat sau nu a dat dosarele pana acum. Desigur, este bine ca acele dosare s-au dat pana la urma, dar, ca orice cetatean, am dreptul sa ma intreb: s-au dat toate? se vor da toate? cine decide ce anume se da si ce nu?
Am putea sa ne mai intrebam de ce acum, in vara lui 2006, s-a produs sau se produce marea deconspirare. Raspunsul simplu priveste gestul presedintelui Basescu, dar nimeni nu a explicat de ce gestul respectiv a venit acum si nu in primele optsprezece luni ale mandatului sau. Cu siguranta ca explicatia „trebuia sa vina o data si o data“ nu poate fi acceptata, pentru ca ea nu explica, ci doar ne sugereaza prezenta inevitabilului in viata noastra. Un cutremur, o boala vor veni o data si o data. Prin urmare, intrebarea ramane. De ce acum? Cred ca, pentru a raspunde la intrebare, ar trebui sa ne gandim la ceea ce se intampla cu adevarat.
in primul rand, se pune problema deconspirarii unor informatori ai Securitatii si nu a Securitatii, cum s-au mai grabit unii jurnalisti sa declare. Informatorii au fost pentru Securitate un simplu instrument, unul cumplit de imoral, dar totusi un simplu instrument al controlului social. Din pacate, informatorii au fost doar simpli pioni interschimbabili si inlocuibili. Ei nu erau parte integranta a sistemului. Ei nu erau decat unul din produsele mecanismului securisto-comunist. in opinia mea, informatorii sunt oricand acuzabili, iar gestul lor poate fi reprobat moral de oricine, dar cumva ce se intampla acum este totusi curios.
Este curios pentru ca cel mai odios lucru care s-a produs in comunism nu se poate concentra doar asupra unui produs al aparatului comunisto-securist, fara sa ne gandim ca chiar acest aparat este cel care ar trebui acuzat in primul rand, pentru ca el a produs si informatorii, si retelele lor. Este, cred, relevant sa ne gandim ca informatorii, care sunt sigur ca au fost foarte multi, au fost racolati de cineva, li se cereau probabil anumite informatii comandate de cineva, pe care le dadeau cuiva si cel mai probabil ca altcineva le si utiliza, macar o parte a lor. Altii probabil ca ii conduceau pe toti acestia. Aparatul securist era si el unul imens, de aici si o intrebare: Unde sunt toti acesti oameni acum? Sunt pensionati? Sunt morti? Au emigrat cumva din Romania? Sau poate ca, la fel ca si informatorii, se ocupa de politica, de economie, de administratie? Cu alte cuvinte, securistii,, care cred ca sunt macar la fel de periculosi moral si civic, se afla si ei acolo unde poate ca nu ar trebui sa le permitem sa se afle.
Pare legitim sa cerem si acestor personaje sa se retraga din viata publica. Ar trebui sa avem o masura comuna si sa o folosim si pentru fostii securisti. Cred ca ei au fost si pot fi si azi mult mai periculosi.
Lucrurile nu stau insa asa decat partial. Aceasta pentru ca, in realitate, exista o mare diferenta intre securisti si informatorii lor. Diferenta este aceea ca, dupa 1990, informatorii nu prea aveau cum sa ramana in structurile Securitatii, pentru ca, asa cum am zis, ei nu erau parte a acestui aparat, ci un simplu produs. Puteau si sunt sigur ca unii au colaborat in aceeasi maniera si dupa 1990, tot ca informatori. Securistii au ramas, in majoritate, tot in aparatul de Securitate. Ei si-au adus alaturi oameni noi care, cu siguranta, au fost alesi dupa chipul si asemanarea celor vechi.
O parte a acestor urmasi ai Securitatii sunt cei care furnizeaza dosarele atat de compromitatoare. Amuzant sau nu, dar am impresia si totodata gustul amar ca nu noi, cetatenii, miscarea civica sau politicienii corecti si morali au declansat marea deconspirare, ci ca securistii sunt cei care si-au deconspirat fostii informatori.
De ce ar face acest lucru? Pentru ca da bine la imagine sa arunci cateva firmituri de informatie pentru a sugera ca esti transparent, pentru a avea dovada ca esti de buna intentie, pentru ca, la urma urmei, de unii informatori nici nu mai ai nevoie. Orice aparat de Securitate, de oriunde, a invatat arta sacrificiului. Pentru a apara un obiectiv mare, faci sacrificii mici, dar vizibile. Vom primi pana la urma o duzina de dosare si treptat, in toamna, vom intra in febra altor probleme si vom uita din nou, probabil iar pentru mult timp, de fostii comunisti si actualii capitalisti, de securisti si de instrumentele lor. La urma urmei, ce au pierdut daca ne-au dat niste farame de informatie? Au pierdut cativa fosti informatori. Dar cati au oare in prezent? Cati si-au continuat activitatea, cati au fost racolati dupa ’90?
Chiar, ar trebui sa ne intrebam, oare s-au mai racolat informatori dupa ’89? Eu cred ca da. Dumneavoastra ce credeti?