Creatorul fata cu publicul sau
articol aparut in Cultura, nr. 70 din 2007-05-03» cultura controversei » dosar
Autor: Andra Gavril
Curiozitatea e prima conditie in captarea atentiei si a interesului interlocutorului. Daca nu esti sincer curios, daca nu vrei sa stii, sa capeti raspunsuri la toate „ de ce“ – urile posibile, intervievatul te va „simti“ si nu iti va oferi nimic spectaculos. Oamenii de cultura sunt, prin excelenta, creatori. Au, deci, nevoie de intrebari creative.
„Ce gand v-a animat in scrierea cartii?“, „Cu ce gand plecati in acest turneu?“ „ Cui se adreseaza acest film?“, „ Ce stare sufleteasca aveati cand ati pictat tabloul acesta?“ sau „ Ce planuri de viitor aveti?“. Intrebarile cele mai folosite si cele mai stupide cu putinta... Exista doua variante de raspunsuri pe care le vei capata: vorbe goale, insirate in fraze elucubrante, care, finalmente, nu spun nimic, sau, in cazul in care interlocutorul este un foarte bun PR, o evitare eleganta a intrebarii stupide – iti va spune, pur si simplu, ceea ce el/ea considera ca trebuie sa ajunga la public.
E bine sa te gandesti mereu la ce vrea sa afle omul de acasa. E foarte posibil sa nu il intereseze chestiuni neaparat tehnice. E posibil sa vrea sa descopere cat mai mult din latura intim umana a celui pe care il intervievezi.
Se intampla de multe ori ca cel din fata ta sa te copleseasca, pentru ca el (sau ea) se numeste Mihalkov, Evtusenko sau Zanussi. Nu cred ca asteapta de la tine sa incerci sa pari mai destept decat el/ea. Se va enerva. Asteapta, probabil, sa intalneasca o persoana care stie cate ceva despre opera sa, care a inteles ideile pe care a incercat sa le transmita si care are decenta sa nu irite cu intrebari „ glossy“ prostesti. Decenta trebuie sa devina un principiu.
Documentarea este obligatorie. Trebuie sa cunosti cat mai mult din ceea ce a facut personalitatea cu care vorbesti. Iar daca, dintr-un motiv sau altul, nu esti documentat, incearca sa iti asumi faptul si sa iti recunosti limita. Poti sa faci asta prin firescul pe care ti-l ofera (iarasi) curiozitatea. Vorbesc, desigur, de curiozitatea omului care are o cultura generala zdravana.
Cred ca e bine sa ai o parere. Cred ca, pentru a avea o parere, trebuie sa incerci sa ramai permanent in contact cu viata culturala. Cele mai bune experiente mi se par acelea in care creatorul interactioneaza cu publicul. De exemplu, un film prezentat de regizorul lui. La final, publicul intreaba, regizorul raspunde. E cea mai buna ocazie sa afli ce ii intereseaza, de fapt, pe oameni.
Cel mai bun inceput de discutie imi pare a fi o intrebare la care interlocutorul nu se astepta. Asa, se regleaza respiratiile, se mai inlatura din tensiune si creezi o atmosfera relaxata.
Prin studioul „Jurnalului Cultural“ au trecut, in cei cinci ani de cand il realizam, sute de invitati. Fiecare dintre ei a reactionat diferit. Am vazut emotii uriase la oameni uriasi, am vazut timiditate la artisti care domolesc marmura din cateva lovituri de dalta, am vazut incrancenare si rabufniri de personalitate la tineri care nu au apucat inca sa arate prea multe.
Dar cu totii au avut ceva de spus. De la fiecare am invatat un pic si tuturor le multumesc!