Tinerii, batranii, blazarea si periajul
articol aparut in Cultura, nr. 35 din 2006-08-17» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Catalin Sturza
Sictirul „batranilor“ este, in aceasta inclestare intre echipe, demna de „Confruntari si fiare vechi“ de pe Discovery Channel, pe masura admiratiei mieroase a tinerilor.
„Batranii literati cu iz proaspat si tinerii cu parfum flescait“ este titlul unei anchete din „Cotidianul“, publicata joi, 10 august (tot din „Cotidianul“, deh; ce sa-i fac daca acesta e locul unde apar, cel mai frecvent, texte si teme subrede pe ici, pe colo, in punctele esentiale?). Miza articolului este destul de provocatoare, si nu lipsita de potential. Citind, ar trebui sa aflam daca unii batrani reusesc sa scrie - si dupa doua duzini de carti publicate - tinereste si daca scrisul tinerilor nu imbatraneste, uneori, inca din ziua debutului. Cu alte cuvinte, sa vedem daca povestea cu tinerii innoitori si revolutionari, in spatele carora aruncam toate sperantele noastre de a vedea rasturnate soclurile batranilor, nu e doar o fabula de adormit copiii.
Realizarea, insa, e departe de inaltimea mizei, poate si din cauza stilului obligatoriu de tabloid si a numarului - si mai obligatoriu - de semne. Reteta e simpla: iei 3-4 scriitori din tabara „batranilor“ si 3-4 din tabara „tinerilor“, printre care se amesteca, nu se stie cum, vreo 2 critici de teatru (Ileana Lucaciu, Mihaela Michailov), le scoti citatele din context, le bagi la malaxor, le alipesti concluziilor proprii si... gata ancheta!
Unele franturi de citate merita, totusi, reproduse. „La Nora, tineretea vine din curiozitate, la Brumaru - din inventivitate si nesat, iar la Angela - din revolta“, scrie, maxim-elogiativ, Claudiu Komartin. „La polul opus, dar in aceleasi transee ale tineretii vesnice, il vad pe Nicolae Manolescu, care a reusit sa pastreze de ani buni aceeasi mina tinereasca, care vine, cred, dintr-un optimism principial“, se exalta si Bogdan-Alexandru Stanescu. „intr-o situatie foarte diferita este Mircea Cartarescu, un scriitor care stie sa dezvolte premisele debutului sau si care, cu fiecare volum publicat, acopera o zona noua“, se roteste, ca un balerin gata sa-si ia zborul, Razvan Tupa. „Tineretea spiritului lor (a profesorilor Paul Cornea si Solomon Marcus, n. m.) nu e fortata, demonstrativa, artificiala, ci fireasca. Mereu curiosi, informati, deschisi, activi, creativi si critici, acesti oameni si profesori sunt niste pasari rare. La varsta lor, altii si-au pus de mult opera-n cui si traiesc din amintirea a ce au fost“, se inclina, reverentios, Paul Cernat.
Sictirul „batranilor“ este, in aceasta inclestare intre echipe, demna de „Confruntari si fiare vechi“ de pe Discovery Channel, pe masura admiratiei mieroase a tinerilor. Cliseele noii literaturi ar consta in „limbajul foarte frust, chiar deocheat, abuzul de scene erotice si chiar scatologice. Se intampla mai ales in romanele realiste, a caror actiune se petrece in societatea contemporana. Socul scontat e cu atat mai mare cu cat aceste excese vin din partea unor domnisoare. Limbaj excesiv gasim la Ioana Bradea, la Ioana Baetica“. Cel putin, asa vede lucrurile Horia Garbea, prins, probabil, intr-o pasa proasta. Liviu Antonesei crede ca baietii care „isi dau cu stangu-n dreptu’“ fac, de fapt, sluj: „Cand ii citesc pe baietii si fetele care fac sluj la directorii de edituri si reviste, intra in coterii, «fac jocuri», am senzatia ca-s nascuti gata batrani. Aici includ o parte din junii critici. Citind-o pe Simona Sora, vad batranica. Marius Chivu si Mircea A. Diaconu isi fac veacul prin asezamintele de varstnici“, trage cu racheta Tomahawk Liviu Antonesei. „Fracturistii par bunicii avangardei, redescalecand inutil“, mai scrie poetul iesean, ca sa fie sigur ca loveste cel putin o tinta.
Aruncand o privire scurta asupra celor de mai sus, nu aflam absolut nimic despre tinerii care se nasc cu parul alb sau despre matusalemii care au gustat ambrozia tineretii. Aflam, in schimb, ca tinerii sunt dornici, de cand lumea, sa se afirme, si pentru asta isi dau cu stangu-n dreptu' - pacatele tineretii, deh! - facand plecaciuni pana la pamant in fata figurilor tutelare ale lumii literare, in vreme ce batranii sunt atat de blazati si de nepasatori, incat nici ca le pasa de reverentele tinerilor. Asa au stat mereu lucrurile si de ce sa ne prefacem ca le vedem altfel? O singura intrebare, la final: oare cum ar arata negativul articolului, in care Simona Sora si Ioana Bradea ar fi invitate sa vorbeasca despre batranetile lui Liviu Antonesei si Horia Garbea?