Avangarde si fosile
articol aparut in Cultura, nr. 67 din 2007-04-12» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Teodora Dumitru
„«Derapaj» ramane un roman a carui valoare se va simti abia peste cativa ani. E putin prea devreme sa tragem concluzii; noutatea înca descumpaneste. Cititorul are în fata o constructie pretentioasa: un hardcover de 650 de pagini, familiar, usor de parcurs, dar cu multe nivele de lectura si o dezvoltare naratologica multidimensionala. Ceva între Camil Petrescu (cel din «Patul lui Procust»), Neal Stephenson si Thomas Pynchon. <...> In afara de «Femeia în rosu», de trilogia în desfasurare a lui Cartarescu si de ansamblul neo-oniric al Ruxandrei Cesereanu, nu cred ca avem dupa 1989 fictiuni de o asemenea dimensiune, care sa-si creeze propriul univers si propria teorie despre roman“.
Ce credeti ca cititi? Chiar asa: ce credeti ca cititi? Ia mai poftim o mostra: „prin continutul incomod, prin teoriile dure ale personajelor si prin imaginea deranjant de plauzibila a lumii de langa noi, «Derapaj» nu are sanse sa primeasca distinctii. Ar fi vorba de prea mult fair-play si de încalcarea prea multor interese ca un juriu literar sa o aprecieze corect“.
Deci: ce credeti ca cititi? O expunere critica, traductibila prin extazul obiectiv al cutarui critic/ recenzent/ cititor ordinar în fata unui roman exceptional? Nu gresiti mult daca asta credeti. E vorba de parerile criticului si teoreticianului Ion Manolescu cu aplicatie la romancierul Ion Manolescu: deranjant de plauzibil, fair si predispus congenital la aprecieri corecte! (vezi interviul din revista „Noua Literatura“, nr. 3/ 2007, acordat de autor cuplului timorat si emotionat Mocanu - Chiritoiu).
Deci: un juriu compus din altcineva decat din Ion si Manolescu n-are sanse sa evalueze corect derapajul manolescian. Ion Manolescu are tot interesul ca romanul sau sa nu fie „distins“ cu vreo distinctie. Ion Manolescu doreste, în secret, oropsirea productiei sale. Asta îi asigura confortul ca „Derapaj“ descumpaneste si e prea avansat pentru juriile romanesti fosilifere (desi invocatii Camil Petrescu & Pynchon si-au efectuat de ceva timp stagiul de avangardisti). Orice eventual premiu din partea unui asemenea juriu ar fi, deduc eu, declinat de premiat ca ofensator.
Astea sunt vise. In realitate, nimeni (în afara de Ion Manolescu) n-ar avea tupeul sa încalce atat de „multe interese“ pentru a premia o carte.