Nechemati ai nechemarii....
articol aparut in Cultura, nr. 67 din 2007-04-12» cultura sportului » venind din iarba
Autor: Cornel Dinu
S-a jucat, în fine, si sub „Pietricica“, la nivel tricolor. Stadion frumos, contestarile de rigoare la noi de genul: „Cat a costat, cu ce bani s-a facut?“ nu puteau sa lipseasca. Altfel, n-am fi noi. Ceea ce mi se pare cel mai important în speta de fata este ca s-a refacut o paragina de incinta, în care se „juca si futbolul“, într-o arena moderna, placuta si functionala, de nivel international. Si n-ar trebui folosita formula perimata astazi, „bravos, Natiune!“, ci „bravo!“, pentru fiintele trecatoare ale locului, care au realizat ce s-a certificat la nivel U.E.F.A.
Dar sa apreciem evolutia în crestere, per total, a nationalei si sa speram ca luand cele sase puncte din dubla cu Slovenia, de abia atunci putem rosti ca am revazut reîntoarcerea la marile turnee finale ale fotbalului.
Ca a fost si comicarie locala, nu poate infirma nimeni. Primar cu tricolor pe diagonala, vorbiri stalcite, în fine, scapat ceva, ceva prin painea si sarea traditionala de buna primire a neamului. Si tricolori asaltati, ceea ce nu deranjeaza, ba din contra... Ca sa nu fie „pace sub arini“, s-a gonit si presa de la antrenamentele care, din cate vedem prin ceea ce se-ntampla pe teren, e greu de presupus ca au si dinamica tactica premeditata.
S-a mizat pe Radu Stefan defensiv de banda, si Zicu atacant lateral, din dreapta. Cam acestea au fost mutarile spectaculoase. Doar aparent. Luxemburghezii n-au cum sa emita pretentii si pentru ca sunt cat trei sectoare ale Capitalei reunite anarhic. S-a castigat, firesc, lejer. Si iarasi am cazut în tomberonul entuziasmului fara masura, aproape inconstient.
Ce-i drept, tricolorii sunt în progres. La propriu si la figurat, adica si în crestere individuala cat si în încredere si unitate între ei, exprimata în joc.
Bineînteles, mai trebuiesc retusuri. Mai mult ca sigur Chivu va reintra în axul central al apararii. Si avem de castigat. Iar în acest compartiment defensiv sa tinem cont de siguranta si îndarjirea echipei dirijata numai de Lobont, deocamdata. Dar si cu prestatia net superioara defensiv a lateralilor Contra si Rat. Admirabili la Rotterdam unde au fost încercati pe rand si de Roben si de Babel.
La mijloc, acum, în viziunea dificultatilor mai ales din deplasare, în Slovenia, cred ca formula cea mai indicata ar fi, de la dreapta la stanga: Codrea-Radoi-Rosu.
Iar în atac ne mai trebuie „percutant dreapta“, pentru ca asa-zisa confirmare a lui Zicu de sub „Pietrisica“ este prea dependenta de toanele evolutive, în teren, ale play-boy-ului mutat acum în Giulesti. Pe „San Siro“ aproape imposibil. Uitati-va la distributia si dinamica de acum a trupei lui Mancini, ce pune calmante pe inima atat de încercata a cumsecadelui presedinte Moratti.
Dar sa apreciem evolutia în crestere, per total, a nationalei si sa speram ca luand cele sase puncte din dubla cu Slovenia, de abia atunci putem rosti ca am revazut reîntoarcerea la marile turnee finale ale fotbalului.
Sa tratez ceva, ceva, si campionatul. A intrat sau, mai bine spus, va intra în linie dreapta dupa Sfanta saptamana a Pastilor. Cand, la o saptamana sau doua, dupa ce se vor juca traditionalele din triumviratul ultimilor ani, Steaua – Dinamo – Rapid, vom scruta, mai apropiat de ceea ce s-ar putea întampla, podiumul.
S-a jucat, deja, Rapid – Steaua. Ce comicarii prealabile. Au trecut mai întai prin „Gradina Zoologica“ de la Baneasa, asemanandu-se reciproc vietatile demne doar de jungla, Gigisor Becali si Georgel Copos. Ce „Cartea Junglei“! Baietii plutesc peste toate suflarile vazute din nacela lui Jules Verne. Iar la cate mizerii rostite trebuie sa asistam, doar ultima suflare, si ca natie, ne mai lipseste.
S-au facut vulpe, lei si paralei, în fine, mare penurie de ceva cultura (minima) si bun simt. Consistenta?!... Ioc.
Dar s-a jucat destul de bine în teren. Rapidul, ca amprenta a ultimelor luni, a încercat un fel de „sah“, ce n-are nimic comun cu fotbalul. Muti piesa si ramane pe loc! Pe cand la fotbal... nu exista sa stai cand ai o noua pozitie, decat daca vrei sa pierzi. A dominat aparent, dar Olaroiu a calculat mult mai bine. A schimbat inspirat modulele de joc de la 4 – 3 – 1 – 2 pana la 4 – 5 – 1, lasandu-se presionat, dar si punctand decisiv pe tabela, doar din singurele doua atacuri ale reprizei a doua.
Asa cum am spus, sa mai asteptam. Vine Steaua – Dinamo. Ce petarda! Deja Gigisor Becali a spus ca nu poate pierde pentru ca, Dumnezeu, mai ales în Saptamana Mare, nu poate fi decat cu el!?... Doamne, ce blasfemie! Atat timp cat, documentar, atat cat cunoaste omenirea si prin necunoastere („Stiu ca nu stiu nimic“, genialitatea de capatai a lumii rostita de Socrate), sunt doar legende ca s-ar fi vorbit cu „El“.
Dar sa asteptam jocurile de care aminteam. Sa speram ca vor fi bune, ca deschiderea Rapid – Steaua si ca nu-si vor da, iarasi, cu parerea, nechemati ai nechemarii fotbal.