NexT: pe scurt despre „scurte“
articol aparut in Cultura, nr. 67 din 2007-04-12» cultura cinema »
Autor: Andrada Romagno
Trei zile, 28 de filme din 15 tari. Pe scurt, Festivalul International de Scurt si Mediu Metraj NexT. Pe lung, o selectie variata, cu povesti pe toate gusturile, sarind de la un registru la altul, pentru a nu lasa vreun spectator nemultumit.
La categoria filme care vorbesc despre linistea unei lumi uitate departe de agitatia orasului, am avut „A Warm Bed“ si „Along Came the Rain“ – primul belgian, al doilea venit tocmai din Chile, ca sa ne aduca aminte ca mai exista înca locuri în care timpul se poate opri în loc. O tanara fara destinatie gaseste adapost în casa unei batrane singuratice, iar un cuplu în varsta se zbate pe lungul drum al zilei obisnuite, pentru a termina seara cu micile fericiri ale vietii moderne: Coca-Cola, dulciuri si televizor. Ironic? Poate. Dar nu mai putin înduiosator.
Printre temele care nu puteau lipsi, se gaseste, bineînteles, sexualitatea. Fie ca e vorba de lesbianism incipient, ca în cazul fetitelor din scurtmetrajul suedez „Peace Talk“ sau de lesbianism matur si declarat, dar nerecunoscut în public, ca în „Family Reunion“ (Islanda), problema ramane spinoasa cand e vorba de membrii propriei familii. Din fericire, amandoua regizoarele au preferat o abordare lejera si amuzanta, fara încrancenari si lectii de morala, iar poanta din finalul filmului islandez, desi previzibila, vine fara s-o auzi tropaind de la o posta.
Unul dintre putinele scurtmetraje care m-au deranjat cu adevarat a fost britanicul „Daydream“. Acesta porneste cu ganduri ambitioase si se vrea un fel de poem filosofic despre viata interioara a oamenilor din societatea moderna, dar sfarseste lamentabil cu o explicatie a întregului film, care suna mai mult a propaganda religioasa proasta decat a întelepciune revelata.
Recunosc, nici dupa „Carne“ al Mirunei Boruzescu nu m-am dat în vant sau dupa „The Tragic Story of Nling“ (Canada), dar lor nu li se poate reprosa nimic la nivelul realizarii sau ideii de la care au pornit. Dimpotriva, abordarea e ingenioasa în ambele cazuri, dar animalitatea ascunsa din mine refuza sa se lase scoasa la iveala atat de brutal.
Dintre celelalte filme romanesti din competitie, „Examen“ si „Vineri în jur de 11“ par doua momente pe care ai senzatia ca le-ai trait sau pe care în mod sigur ti le-a povestit cineva si le-ai dat uitarii, într-un colt îndepartat al mintii.
Cum n-ar fi fost corect ca amatorii filmului de animatie sa ramana nesatisfacuti, ne-am delectat cu doua scurtmetraje americane, pe cat de interesante vizual, pe atat de diferite ca realizare si poveste. N-as putea alege între ele decat cu teava unui pistol la tampla si atunci m-as lasa influentata de ideea ca am vazut prea multi soareci animati, abandonand „One Rat Short“ în favoarea aviatorului german care pune onoarea înaintea gloriei în întunecatul „Der Ostwind“. Nefiind sub nicio amenintare imediata, raman la ideea ca au fost amandoua binevenite.
Si, fiindca tot am adus vorba de glorie, scurtmetrajul belgian „Moment of Glory“ a fost de departe unul dintre favoritele mele si regret ca nu l-am regasit printre castigatori. Cu un final la care nu te-ai fi gandit nici într-o mie de ani, care naste un alt final pe care l-ai asteptat, dar la care ai renuntat rasufland usurat, filmul îti serveste o palma sanatoasa peste asteptarile tale de spectator cuminte si inteligent, obtinand exact efectul pe care ar trebui sa-l provoace un „scurt“.
Tot la favorite personale intra „Tanghi Argentini“ (Belgia), de care m-am îndragostit de la început, fara sa banuiesc surpriza din final, care urma sa mi-l faca si mai simpatic. Un functionar batraior si sters se joaca de-a Amélie într-o companie rece si austera, încercand sa aduca un strop de fericire în viata colegilor. Beat this if you can, Mr. Santa Claus.
Si, fiindca tot veni vorba de fericire, „Happiness“ (SUA) tocmai pe asta bate moneda. Poate fi fericirea cumparata? Poti s-o gasesti într-o cutie simpla? Probabil ca, daca esti femeie, fericirea vine în diverse culori si în toate marimile, fara sa tina cont ca lucrezi într-o fabrica de prezervative.
Despre filmele castigatoare ar fi multe de spus (si mult mai multe de vazut). In primul rand, ca au fost si preferatele publicului, nu doar ale juriului. In al doilea rand, ca marele castigator a starnit ropote de aplauze si un lung oftat de regret pentru ca regizorul n-a putut fi prezent. In al treilea rand, ca unul dintre ele, „Patterns“ (Canada), a creat o adevarata obsesie printre multi dintre noi. Recunosc cinstit, de trei zile ma culc si ma trezesc cu un refren în cap: „I before E, except after C or when sounded like A, as in neighbour or weigh“. See you NexT time.