NexT Generation
articol aparut in Cultura, nr. 67 din 2007-04-12» cultura cinema »
Autor: Mihai Fulger
Se spune ca avem prea multe festivaluri de film, mai ales în Bucuresti. Insa Societatea Culturala „NexT“, nascuta dintr-o tragedie (moartea tinerilor si talentatilor cineasti Cristian Nemescu si Andrei Toncu, în vara anului trecut), a considerat ca mai este loc de un nou festival, exclusiv de scurtmetraje. Principalele atuuri ale NexT: o competitie puternica (selectioner: criticul de film Andrei Gorzo), sectiuni necompetitive foarte atractive si multi invitati de marca (în frunte cu Walter Murch – monteur, sound designer si teoretician fascinant).
Dintre cele patru scurtmetraje autohtone incluse printre cele 28 din competitie, trei sunt filme de facultate (UNATC) si au luat premii la CineMAiubit anul trecut, în timp ce al patrulea a fost prezentat în premiera. Chiar daca nu au luat nici un premiu, aceste scurtmetraje merita toata atentia noastra, fie si numai pentru a sti pe ce regizori ne putem baza în viitor.
8 „Bricostory“ (2007) de Andreea Paduraru: daca îl „citesti“ superficial, doar în cheie realista, filmul ti se va parea mediocru, însa, daca depasesti aceasta lectura simplista, poti descoperi un „scurt“ de o noutate frapanta (nota bene: în spatiul cinematografic autohton). O initiativa temerara, venita în siajul unor Jacques Tati si Otar Iosseliani – un filon de comic absurd, atras de caricatura si de posibilitatile de expresie ale limbajului nonverbal, insuficient exploatat anterior de filmul romanesc. Un cuplu de tineri (ea–dentista, el–inginer) are la dispozitie un sfert de ora din pauza de pranz pentru a-si cumpara, dintr-un urias magazin do-it-yourself, toate cele necesare renovarii apartamentului primit mostenire; un vanzator se amorezeaza de ea, însa idila lor nu poate dura prea mult. Pentru un fast love story, filmul are destule gaguri reusite (parcarea, casa din magazin, alegerea closetului sau a chiuvetei etc.), însa principala nedumerire a spectatorului cinefil tine de tusa personala a regizorului: în ce masura poate fi considerat „Bricostory“ un film de autor si nu doar o pastisa dupa clasici?
8 „Carne“ (2006) de Miruna Boruzescu: un „scurt“ pe cat de greu de suportat, pe atat de greu de uitat. Un barbat (Tudor Naparu) se debaraseaza, în baie, de „accesoriile“ corpului sau (par, dinti, unghii), vrand parca sa demonstreze ca nu este decat o fiinta de carne, lipsita de suflet; el sfarseste apoi, ca orice halca de carne, în frigider. Un alt experiment foarte îndraznet (cel putin pentru cinematografia noastra), dar care poate parea gratuit: daca în 1967, cand Martin Scorsese facea scurtmetrajul „The Big Shave“, mesajul sau antirazboinic era binevenit, prin ce este justificat „Carne“? Oricum, curajul Mirunei Boruzescu de a-si duce pana la ultimele consecinte un demers vizual atat de socant este remarcabil.
8 „Examen“ (2006) de Paul Negoescu: foarte matur pentru un film de scoala, dovedind nu doar talent cinematografic, ci si o subtilitate psihologica foarte rar întalnita la acest nivel (confirmata si de „Acasa“, un alt scurtmetraj al regizorului, prezentat în sectiunea „Prietenii festivalului“). Eroi sunt doi studenti: el (Tudor Aaron Istodor) o viziteaza pe ea (Maria Dinulescu), pretextand ca are nevoie de un referat pentru examenul de filosofie; de fapt, o banuieste ca l-ar însela. Alaturi de el, devenim si noi detectivi, cautand orice detaliu (colacul ridicat de la closet, scrumul unui betigas aromat, un SMS sters imediat etc.) care ar putea constitui o dovada a tradarii. Replici din ce în ce mai taioase, nervozitate crescanda din partea lui, tot mai multe ezitari si regrete mascate din partea ei si un climax intens, urmat de un cantec mistuitor de Alexandru Andries.
8 „Vineri în jur de 11“ (2006) de Iulia Rugina: o tanara (Irina Velcescu, excelenta) este batuta si jefuita de un grup de golani. Paradoxal, vanataile de pe chip o stigmatizeaza si simte în privirile celor din jur acuzatii mute – în ochii lumii, victima devine culpabila; astfel, rabufnirea violenta din final este explicabila. Si aici gasim o patrunzatoare analiza psihologica a unui fenomen dramatic, povestea izvorand din experiente personale. Bonus: cateva bune momente comice, satirizand birocratia si indiferenta reprezentantilor Statului.
In concluzie, patru tineri regizori care merita urmariti si un festival care, dupa un debut fast, promite sa devina o autentica rampa de lansare pentru noile generatii de cineasti.