Capatul Internetului
articol aparut in Cultura, nr. 35 din 0000-00-00» cultura media »
Autor: Catalin Sturza
Saptamana trecuta, pe 6 august, s-au implinit 15 ani de cand Sir Tim Berners-Lee a postat, pe grupul de stiri alt.hypertext, un rezumat al proiectului World Wide Web-ului.
„Proiectul World Wide Web-ului combina tehnica regasirii datelor si pe cea a hypertext-ului pentru a crea un sistem informational global usor de folosit si foarte puternic. Proiectul a pornit de la premisa ca o mare parte a informatiilor academice ar trebui sa se afle, in mod gratuit, la indemana tuturor“, scrie Tim Berners-Lee in textul de prezentare a proiectului. Data de 6 august este considerata, prin urmare, ca fiind momentul zero al web-ului.
In prezent, World Wide Web-ul este cea mai mare retea de comunicatii din lume, iar inventatorul sau se ocupa de conducerea unui consortiu international, numit, cum altfel, „Consortiul World Wide Web“. Mediul in care functioneaza web-ul il reprezinta Internetul, o retea a retelelor care e compusa din milioane de retele academice sau de afaceri, guvernamentale sau private interconectate. Internetul si Web-ul nu trebuie confundate: primul reprezinta un paienjenis de retele, in timp ce al doilea este o retea de documente, care se gasesc unele pe celelalte prin intermediul Internetului.
Si Internetul, si web-ul cresc si iar cresc, pe zi ce trece, si in calea extinderii lor nu pare a se ridica vreun obstacol. Internetul este global, descentralizat, interactiv, extrem de flexibil si incredibil de rapid. Practic, se poate dezvolta la nesfarsit in continut si in deschidere si nu se afla in proprietatea nimanui. Singurele limitari sunt impuse de specificarile tehnice ale calculatoarelor care formeaza retelele fizice si de capacitatile de transfer ale conductorilor prin care curg pachetele de date. insa, pe masura ce net-ul devine un instrument indispensabil al vietii de zi cu zi si o afacere tot mai profitabila, o multime de investitori, de la persoane fizice la companii multinationale, sunt gata sa cheltuiasca bani pentru aceste resurse. Atunci cand cumparati un calculator personal si il conectati la reteaua de cartier, adaugati, practic, o noua garantie ca limitele Internetului nu vor fi atinse niciodata.
Unde se afla, totusi, capatul Internetului? Practic, nicaieri. Puteti incerca, totusi, sa il cautati pe Google. Veti da peste cateva pagini glumete care va vor asigura ca l-ati gasit. „E adevarat, aceasta e ultima pagina din ultimul director de pe cel din urma server de web din intregul Internet (care se afla in frumoasa Silicon Valley din San Francisco, California). Acum trebuie sa va intoarceti si sa mergeti inapoi (apasand butonul «inapoi»)“. Puteti citi acest text la adresa www.mythologic.net; pentru variatiuni pe aceeasi tema, puteti vizita o sumedenie de alte locatii - motoarele de cautare indica vreo 200.000 -, unde veti da peste „fundaturi“ similare. in realitate, Internetul nu se supune niciunui criteriu, fie el geografic sau informatic, de organizare liniara. Nu exista un prim website in Silicon Vallery, nici un ultim calculator in Alaska, asa cum nu exista o prima sau ultima adresa I.P. Internetul nu are nici poli, nici ecuator, iar un pachet de date poate face ocolul retelei globale intr-o infinitate de variante, intorcandu-se in punctul de plecare intr-o fractiune de secunda.
Singura amenintare reala de a ajunge la capatul Internetului ar fi atunci cand reteaua libera, deschisa si planetara, ar trece in proprietatea privata a unor companii gigantice. Acestea ne-ar supraveghea, atunci, fiecare click de mouse si ne-ar taxa fiecare miscare, asa cum se Intampla cu toate serviciile puse la dispozitie de o companie privata.