Admiratorii isi duceau mana la inima

articol aparut in Cultura, nr. 64 din 2007-03-22
» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Mihai Iovanel

„Dilemateca“ ofera (in numarul din martie a.c.) un interviu cu Ana Blandiana. Dincolo de toata recuzita lacrimogena care face gloria discursului tinut de regula de poeta, un pasaj mi-a atras atentia:

„Imi pare rau pentru colegii mei tineri scriitori care nu cunosc solidaritatea pe care eu, de pilda, am simtit-o, acel moment in care cititorii se strangeau in jurul scriitorului, cum se strang palmele in jurul flacarii, ca sa nu fie stinsa de vant. Cand nu mai aveam voie sa public si o masina statea in fata casei mele – masina care nu interzicea nimanui sa intre, dar putini mai indrazneau s-o faca -, si totusi gaseam flori pe scari. Daca as fi luat Premiul Nobel, si nu as fi simtit o bucurie mai mare! Gestul cu care necunoscutii de pe strada isi duceau mana la buzunarul din dreptul inimii, pentru a-mi arata ca acolo tin poeziile decupate din revista, imi dadea putere.“

Ceea ce nu-mi intra cu nici un pret in cap e cum reusea poeta sa isi vada poemele prin „buzunarele din dreptul inimii“. Daca necunoscutii ascundeau sub haina levorverul? Isi dadeau oare acei admiratori hainele discret la o parte? Sau privirea Anei Blandiana scaneaza cu raze X? Si daca nu, de unde stia ca fanii nu ascundeau la piept poeziile cu Partidul ale poetei?

---