Improvizatii la contrabas si ghitara portugheza
articol aparut in Cultura, nr. 35 din 2006-08-17» cultura sunetelor » jazzorelief
Autor: Virgil Mihaiu
Nascut in 1957, la Cascais, langa Lisabona, Carlos Barretto se inamoreaza de contrabas asistand, ca adolescent, la primele editii ale echivalentului portughez al festivalului sibian. intr-adevar, aproape simultan cu celebrarile libertatii jazzistice de la Sibiu, la Cascais aveau loc vehemente contestari ale dictaturii salazariste, tot sublimate prin jazz! inainte de a absolvi cu calificative maxime Conservatorul National de Muzica din Lisabona, in 1979, Barretto s-a initiat in misterele unei branse mai liberale, ca elev al primei scoli de jazz din acea tara (la Hot Clube de Portugal), condusa de Zé Eduardo, el insusi renumit contrabasist. Urmand o traditie a intelectualitatii autohtone, tanarul muzician a trecut prin doua perioade de „exil voluntar“: mai intai si-a perfectionat cunostintele clasice cu profesorul Ludwig Streicher la Viena; apoi s-a mutat pentru multi ani la Paris, unde a acumulat decisive experiente jazzistice prin colaborari cu personalitati precum Horace Parlan, Mal Waldron, Lee Konitz, Barry Altschul, Louis Sclavis. Dupa reintoarcerea acasa, in 1993, el a contribuit din plin la dezvoltarea acestui gen muzical in patria sa.
Pe buna dreptate, Carlos Barretto e considerat un lider al actualei generatii mature ce da stralucire muzicii improvizatorice de factura lusitana. Dintre reusitele sale colaborari discografice as cita „Serene“, cu Mal Waldron & Thierry Bruneau Quartet, „Alone Together“ cu George Cables Trio, „Jumpstart“ cu Bob Sands Quartet. in 1999, Carlos Barretto Quartet realizeaza albumul „Olhar“, o impetuoasa transfigurare a potentialului energetic de care dispune jazzul in tara lui Pessoa. Treptat, constiinta necesitatii de a-si defini o atitudine individuala in babilonia estetica de acum l-a condus pe Barretto spre proiecte din ce in ce mai personalizate - cum ar fi improvizatiile solistice inspirate din propriile tablouri („Solo Pictorico“) sau colaborari pe linia interferentelor muzical-coregrafico-poetice etc. Carlos Barretto Trio (cu ghitaristul Mario Delgado si bateristul Jose Salgueiro) a fost primul grup portughez de jazz ce a cantat pe o scena romaneasca (la Festivalul ArCub Bucuresti, 2002).
Tinand cont ca festivalul organizat de Anato0l Stefanet la Chisinau tinde sa transforme acea urbe intr-o capitala mondiala a ethno jazz-ului, Carlos Barretto a raspuns cu solicitudine ideii mele de a reveni in spatiul nostru cultural cu un recital incadrabil in specificul manifestarii. Pentru intalnirea dintre 13-17 septembrie 2006, de la Chisinau, Barretto propune o formula de duo, in care volutele sale improvizatorice la contrabas au ca pandant Guitarra Portuguesa. Acest instrument caracteristic al muzicii traditionale lusitane este manuit de António Eustáquio. in general, ghitara portugheza isi leaga intim destinul de genul numit fado. Ea este mai putin dinamica - mai... medievala - decat cunoscuta varianta spaniola a instrumentului, dar reflecta mai adecvat conceptul de saudade (= dor), prin care culturile situate la cele doua extremitati ale latinitatii (portugheza si romana) se inrudesc subliminal. António Eustáquio (n. 1961 la Portalegre) este un maestru al ghitarei portugheze, capabil sa intre in dialog cu cele mai avansate modalitati de expresie jazzistica, la fel cum o facuse renumitul sau predecesor Carlos Paredes. Semnificativ, la Expozitia mondiala de la Lisabona 1998 (unde Romania a fost reprezentata si prin recitalul de jazz-poetry al subsemnatului, impreuna cu formatia pianistului basarabean Dumitru Belinschi), Eustáquio a pus in scena un omagiu lui Paredes. intre alte realizari, muzicianul portughez a colaborat cu ansamblul irlandez de faima mondiala Riverdance. Empatia e justificata, daca ne gandim ca, inainte de a fi romanizate, teritoriile de vest ale Peninsulei Iberice erau locuite de triburi celto-iberice. Duo-ul Barretto/Eustáquio constituie o incitanta sinteza intre tezaurul muzical lusitan si mentalitatea libertar-universalista a jazzului.