Sari la conținut

Moartea Aliantei D.A.

articol aparut in Cultura, nr. 64 din 2007-03-22
» cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
A scrie despre fenomenele politice intr-o revista culturala saptamanala este un lucru foarte dificil. Aceasta mai ales daca esti provocat de evenimente sa le iei in seama. E foarte posibil ca analizele si previziunile tale sa se implineasca – sau nu – in intervalul dintre scrierea articolului si aparitia revistei pe piata. De aceea, cel ce isi asuma raspunderea unui asemenea demers este obligat sa fie mai aproape de teoria politicului decat de fenomenul politic ca atare. Ceea ce nu este rau...
Partidul Democrat este un partid politic ce nu merita respectul nostru.
Mea culpa – Traian Basescu

Vazand insa tragedia politica ce se desfasoara zilele acestea in Romania, nimeni, cred, nu poate sa stea nepasator, sa nu reactioneze. Eu, de exemplu, simt nevoia de a-mi face „mea culpa“.

Imi cer iertare pentru vina de a fi crezut in Traian Basescu si in spiritul sau democratic. Dar, mai ales, imi cer iertare pentru vina de a fi crezut in Alianta Dreptate si Adevar. O coalitie politica din care face parte Partidul Democrat este o coalitie politica periculoasa. Cei ce au urmarit esecul guvernarii CDR-USD-UDMR (dintre 1996 si 2000) stiu cine au fost principalii vinovati de acest esec: membrii Partidul Democrat.

Votul dat pentru Alianta D.A. a fost si o inconsecventa ideologica a mea. Practic, am votat cu un partid de Stanga ce sustinea, din ratiuni electorale, un program politic declarat de Dreapta. O asemenea anomalie politica nu putea avea decat o singura explicatie: dorinta de a accede la putere a Partidului Democrat (membru al Internationalei Socialiste), in conditiile in care Partidul Social Democrat parea sa fi monopolizat viata noastra politica.

Din dorinta de a vedea un regim politic „de Dreapta“ si speriat de hegemonismul PSD, am votat cu aceasta alianta contra naturii politice. Regim „de Dreapta“ nu am vazut. Am vazut anumite politici de Dreapta, anumite orientari politice de Dreapta (chiar si la Presedintele Traian Basescu), dar nu un discurs politic coerent de Dreapta.

Nici hegemonismul PSD nu pare sa fi fost altceva decat „praf electoral“ in ochi. Celebrele acuze de falsificare a primului tur al alegerilor parlamentare si prezidentiale au ramas fara acoperire, desi fusesera vanturate amenintari cu anchete. La fel, „marele corupt national“ Adrian Nastase a fost acuzat pentru... geamuri termopan si bibelouri chinezesti. Iar Partidul Social Democrat ar trebui sa fie, prin coerenta discursului sau, un model pentru partidele „noastre“ de Centru-Dreapta.

PD si PNL – o intersectie accidentala

Partidul Democrat este un partid politic ce nu merita respectul nostru. Aparut ca rezultat al partajului de dupa divortul politic dintre Petre Roman si Ion Iliescu, Partidul Democrat a fost „solutia imorala“ a guvernarii din perioada 1996- 2000. Aceasta a fost una din cauzele majore ale esecului coalitiei care a guvernat tara in acea perioada (fara a exclude incapacitatea politica a elitelor PNTCD din acea vreme).

In perioada de dupa 2000, Partidul Democrat a devenit virulent anti-PSD. Din ratiuni doctrinare? Nu, desigur, cele doua partide dorindu-se a fi bune reprezentante ale Stangii europene la noi. Motivele erau mult mai „pamantesti“. Multi lideri si membri ai Partidului Democrat au parasit formatiunea lor politica pentru a intra in PSD sau... aiurea (caci doar „aiurea“ poate fi numita o formatiune politica precum Forta Democratica, a domnului Petre Roman).

Partidul Democrat a fost, practic, parasit de toate elitele sale politice. Petre Roman, Alexandru Sassu, Adrian Severin sau Bogdan Niculescu Duvaz au parasit partidul care a incaput, incet, dar sigur, pe mana unei „sfinte doimi“: Basescu si Emil Boc, relatiile din ierarhia Partidului Democrat fiind net in favoarea primului.

Partidul National Liberal, dominat in perioada guvernarii PSD de o echipa prea putin liberala (Stolojan, Stoica, Musca), a acceptat prea usor alianta cu Partidul Democrat. O alianta care ar fi trebuit sa fie cel mult conjuncturala, dar care a devenit, din nefericire, alianta politica responsabila pentru aducerea atat a PNL, cat si a PD la guvernare. Mai grav, l-a adus la Cotroceni, ca Presedinte, pe Traian Basescu.

Solutii si alternative

Sa ajungem acum in anul 2007. Romania, membra a Uniunii Europene, este in plina criza politica. Vinovati sunt, evident, cei din Partidul Democrat, fiind inclus aici si Presedintele anticonstitutional Traian Basescu. Un Presedinte jucator, sprijinit de un partid care ii este atat de fidelizat, incat incepe sa semene din ce in ce mai mult cu o secta religioasa al carei „guru“ salasluieste pe dealul Cotrocenilor. In directa legatura cu vointa domnului Traian Basescu, Alianta contra naturii politice a esuat, asa cum era previzibil, din iarna anului 2004. Previzibil pentru cei care gandeau politic, insa nu si pentru cei ce gandeau „revolutionar“ (m-am numarat si eu printre acestia). Acum, din pacate, este prea tarziu pentru a remedia votul negandit politic in acel moment.

Ce ramane de facut? O coalitie contra naturii politice cum a fost Alianta D.A. tinde sa fie inlocuita cu o alta alianta politica nenaturala, cea dintre Partidul National Liberal si PSD. Dar exista oare alternative? Din pacate, nu.

Traian Basescu, in ciuda faptului ca da dovada ca este incapabil sa inteleaga jocul democratic, e in continuare pe valul popularitatii. Probabilul referendum pentru suspendarea Presedintelui il va reinstaura pe acesta in glorie la Cotroceni. Daca razboiul politic dintre Traian Basescu si partidele politice nealiniate Cotrocenilor ar trebui decis prin votul electoratului, este mai mult ca sigur ca alegatorul roman, lipsit de cultura politica democratica, isi va da votul pentru un „conducator“, un „comandant“, si nu pentru protejarea pluralismului de opinii in viata politica. De aceea, cred ca acest razboi dintre Presedintie si clasa politica trebuie lasat sa se desfasoare in interiorul clasei politice. Eventual, victoria asupra Presedintelui (o victorie necesara pentru sanatatea politica romaneasca) trebuie castigata doar in Parlament si in Guvern.

Cui pe cui se scoate

Lichidarea Aliantei D.A. si marginalizarea partidelor prezidentiale (PD si PLD) presupune si formarea unei noi coalitii politice in Parlament. Or, singura coalitie posibila este cea a liberalilor cu UDMR si conservatorii, dar si cu...Partidul Social Democrat. Iata cum se naste o noua alianta contra naturii politice! Insa, atata timp cat o asemenea alianta politica este redusa la sustinerea unui razboi pentru democratie, nu pot spera decat ca si in ograda politicii... cui pe cui se scoate.