La capataiul mortului
articol aparut in Cultura, nr. 64 din 2007-03-22» cultura revista revistelor »
Autor: C. Stanescu
Postmodernismul a murit, traiasca postmodernistii! – cam asa pot rezuma ancheta excelentei „Reviste noi“ din Campina. O ancheta la capataiul unui mort: postmodernismul. Parca intelesi, aproape toti cei chestionati convin ca „postmodernismul a murit!“ (Christian Craciun), „Iata, asadar, ca postmodernismul s-a terminat, ultimele zvacniri muribunde se mai gasesc prin librarii…“ (Florin Dochia). In ochii lui Theodor Codreanu e doar o „moda culturala“, defuncta, se intelege, iar Radu Voinescu e sigur ca postmodernismul „si-a dat obstescul sfarsit“. Dupa umila mea parere, ideea anchetei este oarecum impie, caci despre un mort se vorbeste, nu-i asa, numai de bine, lasandu-l sa se odihneasca in pace. In realitate, insa, moartea postmodernismului ii face mai vii pe postmodernisti, pe scriitorii ramasi de pe urma curentului raposat. E un paradox fertil al istoriei literare. Intrebarea, buna, o pune Radu Voinescu: „Ce a ramas din postmodernismujl romanesc?“ Si tot el raspunde: Nedelciu, Grosan, Cartarescu, Soviani, Garbea si, nu in ultimul rand, Foarta. Vor mai fi fiind si altii. Cel mai proeminent ramane, orisice s-ar zice, Mircea Cartarescu, poetul care a scris si o carte intreaga intru propria sa intemeiere: „Postmodernismul romanesc“. Capodopera lui, „Levantul“, este cota cea mai inalta a jocului cu textul din literatura romana postbelica: recapitulare ludica, ironica si sentimentala, care legitimeaza postmodernismul. Caci nu curentele creeaza operele, dar invers, cartile inventeaza si sustin un curent pe care, pana la urma, il si ucid, trecandu-l in istoria literara. Cartile raman vii, iar curentele, moarte, intra in cimitir sau la muzeu: trista soarta. Dl. Theodor Codreanu spune, cu o idee pe care ar invidia-o orice „marxist“, ca postmodernismul romanesc – forma a suprastructurii – n-are o baza tehnico-materiala (postindustrialismul) ca in America unde s-a nascut si de unde l-am furat. Ca atare, sustine el, postmodernismul romanesc este o frauda de natura formelor fara fond ale lui Maiorescu: „Marea lovitura a constat in asimilarea textualismului cu postmodernismul aflat in voga pe mapamond, desi, in Romania, postmodernismul nu a beneficiat de contextul unei societati postindustriale, deci cu adevarat postmoderne“.
Aceasta prejudecata determinista si „postmarxista“ e combatuta bine de C. Trandafir: „Incriminarea adusa postmodernismului romanesc pe motiv ca ar fi o forma fara fond din cauza ca noi n-am beneficiat de o societate postindustriala, n-are nici justificare logica si istorica. Modernismul romanesc profita de o societate industrializata cand s-a facut istoria civilizatiei romane moderne, antitraditionalista? (E. Lovinescu – n.n.). Simbolismul ca forma a modernitatii se bucura de un context favorabil la noi, in a doua jumatate a secolului XIX ? Avangardismul romanesc, un fel de hipermodernism, pare-se ca a fost premergator celui occidental, Europa industrializata cu un secol sau doua mai inainte“. Aici as fi adus in discutie si spusele lui Marx despre epopeile homerice, dar sa trecem… la Radu Voinescu, dupa care, pe drept cuvant, baza (economica !) nu impiedica suprastructura (artele vreau sa zic) s-o ia razna, inainte: „inapoierea noastra la nivel social nu putea fi o piedica in calea circulatiei ideilor“ (postmoderniste in cazul acesta). In fine, daca postmodernismul – chiar fara parinti legitimi autohtoni dupa opinia lui Theodor Codreanu – a murit, ce vine la rand, caci fara curente (miscari!) nu putem trai? Vine la rand, ne tine la curent dl Codreanu, nou-nascutul (paradigma) – transmodernismul: „Grupari literare si culturale precum cea a tinerilor de la revista clujeana „Aisberg“ (care a si dat publicitatii un Manifest al transmodernismului), dar si altele din Targu Jiu, Brasov, Baia Mare, Iasi, unde editura Junimea a initiat o colectie de „Studii transdisciplinare“, Vaslui, ma fac sa cred ca acesta e viitorul culturii… „Asadar, tineti ochii pe Vaslui, caci acesta e viitorul culturii.“ Florin Dochia recenzeaza pe larg in „Revista Noua“ „Transmodernismul“ de Theodor Codreanu, volum aparut in colectia „Studii transdisciplinare“ a Editurii Junimea. Doritorii se pot informa, caci acesta e viitorul culturii: modernismul se zbate ca intre viata si moarte, intre doua prefixe: „post“ si „trans“…