Pesimismul, un pas catre optimism
articol aparut in Cultura, nr. 64 din 2007-03-22» cultura revista revistelor »
Autor: C. Stanescu
Aidoma clasei politice ale carei preocupari actuale n-au nicio legatura cu agenda reala a cetateanului, ideile, actiunile si iluziile elitei culturale romanesti se adreseaza unui public inexistent, ireal, din alta lume: e constatarea eseistului redutabil Christian Craciun intr-un comentariu din „Revista noua“
(nr. 4 – 5 – 6/ 2006). Comentariul se refera la asa-numitul „barometru cultural“, respectiv, la rezultatele unei cercetari sociologice cu privire la consumul cultural in Romania. Chiar daca de la aceasta cercetare au trecut aproape doi ani, rezultatele ei raman la fel de actuale, adica neschimbate, ca si „somnul dogmatic“ in care inca traieste elita culturala. „Acest sondaj – scrie Christian Craciun – ar fi trebuit sa aiba efectul canei cu apa rece aruncata dimineata in capul somnorosului. Intelighentia noastra traieste inca intr-un somn dogmatic. Iar dogma este: suntem farurile calauzitoare, poporul ne urmeaza. Si cand s-a trezit (?) ca «farul» este in realitate alde Guta, a suferit un soc. Meritul teribil al acestui sondaj este ca le-a pus in fata o oglinda necrutatoare cu raceala cifrelor, ramane doar sa stim ce facem cu aceasta realitate. Iluzia unui popor alfabetizat, insetat de valorile culturale, admirandu-si elitele, s-a spulberat odata cu acest barometru sociologic“. Vom fi in stare de „schimbarea topologica“ impusa de rezultatele dezastruoase ale respectivei cercetari sociologice cu privire la „nivelul cultural“ din tara noastra. „Jelirea pe mormantul Cantarii Romaniei nu foloseste la nimic“ – spune Chr. Craciun. Este nevoie, cu un cuvant ce sta acum in gura tuturor demagogilor si promitatorilor de meserie, de proiecte coerente de revigorare a unor forme si servicii publice culturale pe care nu le inventam noi azi, mentinute si consolidate in comunism si distruse cu mare entuziasm anticomunist dupa 1989. Este nevoie – spune cu mare justete, dar ma tem ca utopic dl Christian Craciun – de proiecte destinate sa reabiliteze o seama de institutii culturale de educatie si consum popular: caminele culturale rurale, bibliotecile publice, seriile de carte ieftina (BPT), cinematografele (disparute in proportie de 80%), programele de cultura generala in scoli, turneele de spectacole in oraselele moarte culturaliceste si in comune. Acestea nu vor transforma subit populatia intr-o lume de intelectuali sau mari iubitori si creatori de arta, cum puteam crede candva intr-un elan marxist si idealist, dar vor reduce rata analfabetizarii. Caci sa nu ne iluzionam: lumea care se inghesuie la conferintele de la Teatrul National ori la cele patronate de „Cuvantul“ sau Microsoft, la lecturile platite de Uniunea Scriitorilor – actiuni si initiative absolut remarcabile –, aceasta lume nu reprezinta, statistic, decat o picatura dintr-un ocean. „Acest segment de populatie va reprezenta totdeauna – scrie dl Craciun – o zdrobitoare minoritate. Inutilizabila electoral. Majoritatea nu va putea in veci numi un pictor contemporan“. Nu impartasesc, in schimb, dispretul elitist al eseistului fata de vulg, fata de majoritatea care „se va bucura de micii si berea dati de-a moaca de ziua muncii“. E. Lovinescu nu l-a inventat pe plugarul iubitor de carti Ilie Chindris, si nici Ilie Moromete nu dispretuia Biblia, ci bigotismul Catrinei. Intr-un „realism“ de tip statistic se ascunde intotdeauna o buna doza de cinism elitist, paralizant si steril. Credinta lui Sadoveanu in eficacitatea „cartilor pentru popor“ sau initiativele „apostolului neamului“, N. Iorga, dincolo de dogmatismul lui samanatorist, tin de un fond pasoptist al intelectualului roman ce nu merita dispretul nostru. Din contra, il mai cred inca productiv. Reale, diferentele in privinta culturalizarii dintre zonele tarii, dintre Transilvania si sudul Munteniei sau Moldova de Jos bunaoara nu sunt fatalmente insurmontabile, asa cum crede, cu „un pesimism ferm“, dl Christian Craciun pentru care viitorul este exclusiv negru: „Cred ca vom avea o populatie majoritara perfect aculturala, lobotomizata, care n-a citit nicio carte si n-a vizitat niciun muzeu si o patura subtire de reprezentativitate intelectuala, tot mai competitiva pe plan mondial. Ne va lipsi si aici, ca si in economie, aceasta middle class care sa fie membrana celulara de transmisie“. Cata vreme insa unii intelectuali care mirandu-se ca picati din cer la aflarea rezultatelor sondajului asupra inculturii nationale arata „lumea paralela in care ei traiesc“, lucrurile n-au, intr-adevar, nicio sansa sa se schimbe. Si ele nu se pot schimba lasandu-le doar in seama politicienilor sau a formelor de imprumut occidental: „Aici este de inlaturat – observa cu ascutime Christian Craciun – o alta prejudecata a celor care gandesc nu conform realitatilor locale, ci dupa retetarul occidental. Ei ne propun ca panaceu descentralizarea. Numai ca, in Romania noastra draga si d(r)aca, administratia este in general mai aculturala (ca sa folosesc un eufemism) chiar decat cetateanul. A da pe mainile ei trebile (id est bugetul si proiectele) culturii (la fel si ale invatamantului) este calea sigura de a asista la praduirea tuturor localurilor (ceea ce s-a intamplat cu salile de cinema sau cu cele ale caminelor culturale) «restaurari» tip termopan sau ridicarea unor «monumente» ale kitsch-ului dupa gustul fistichiu al cine stie carui administrator cu pretentii (vezi Clujul sau Bucurestiul, dar cate localitati au scapat de elanurile de ctitori ale unor edili cu ambitii (?)“. Chestiunile ridicate in articolul din „Revista noua“, carora, fireste, nu autorul excelentului comentariu e chemat sa le dea o rezolvare practica, sunt de cea mai mare importanta pentru prezent si viitor. „Pesimismul“ amar al dlui Christian Craciun nu e decat un fel de a spune ca unora din elita chiar le pasa de starea in care ne gasim. Si asta poate fi un semnal optimist.