Victor Toriani Gabriel Gorea: „Putem avea tendința să copiem structuri locative în care ne-am simțit în siguranță sau ne-am simțit iubiți”

| Interviu realizat de Corina Taraș-Lungu |

Ce sentimente reunește cuvântul „acasă”?

Ca în orice relație, baza lui „acasă” este dată de Încredere și Disponibilitatea de a crea un spațiu de bucurie, liniște și siguranță.

Parcă din ce în ce mai mult sentimentul de acasă se confundă cu nevoile casei. Oamenii sunt preocupați să întrețină casa, să o repare, să o curețe sau să o decoreze. De cele mai multe ori statul acasă e un stres, când ar trebui să fie un prilej de relaxare. Ce schimbare de mentalitate ne-ar trebui în acest caz?

Oamenii care prin natura lor se definesc prin „a face” permanent vor găsi și vor căuta ceva de făcut oriunde, deci și acasă. Cei care se definesc prin „a fi” însă, se vor putea relaxa și găsi lucruri pe care să le facă și pentru ei înșiși în spațiul de acasă, dar se pot duce și în extrema iresponsabilizării, punând o greutate a asumărilor casnice pe ceilalți. Noi e important să găsim armonia din cele două noțiuni, pentru că acasă avem lucruri de făcut pentru casă și pentru nevoile celor din jur, dar acasă avem nevoie să și stăm, să ne și bucurăm și să ne încărcăm bateriile prin relaxare și activități în care să ne dăruim un timp de calitate.

Din experiența ta, cum sunt relațiile dintre parteneri în interiorul unei case?

Depinde de parteneri. Oamenii pot amprenta locurile cu energia sau dinamica lor relațională. Dacă un cuplu este liniștit, pașnic, și acasă va deveni un loc de relaxare. Dacă dinamica unui cuplu este însă conflictuală, atunci și acasă va deveni un spațiu de tensiune, neîncredere și competiție.

Cum sunt afectați copiii de dinamica relațiilor din casă?

Copiii, din punct de vedere psihologic, sunt o oglindă sau un simptom al relației. De aceea, ei pot oglindi în comportament plusurile sau minusurile unei relații de cuplu. Prin urmare, o relație de cuplu bazată pe încredere, înțelegere și securizare emoțională va crea un spațiu de creștere și dezvoltare funcțională pentru copil, pe când un spațiu bazat pe conflicte și agresiuni, fizice sau emoționale, va deveni un cadru ce va amplifica cele 3 emoții de bază disfuncționale: frică, furie, tristețe.

Ce importanță are casa pentru continuitatea familială și pentru adăpostirea prilejurilor care țin familia împreună?

Casa, ca spațiu locativ, este foarte importantă prin energia, starea și dispoziția pe care o ai sub acel acoperiș. Casa, ca spațiu, mai poate fi și o ancoră de bine prin amintirile și nostalgiile pe care le poți accesa revăzând-o. Sau dimpotrivă, poate fi un spațiu în care fac eforturi să merg pentru că emoțiile asociate acelui loc nu sunt chiar echilibrate. De aceea, e frumos ca acel spațiu al casei, dincolo de decorațiunile exterioare, să fie înfrumusețată cu clipe de bine și bucurie alături de cei dragi sau alături de tine.

Ce interpretări psihologice ai găsi pentru o casă dezordonată? Poate reflecta casa o patologie?

Se spune în literatura de specialitate că ceea ce este în interiorul omului se află și în exteriorul lui. Atât prin calitatea relațiilor, dar și prin amenajarea spațiului în care trăiește sau conviețuiește. Din punct de vedere clinic însă, chiar dacă modul în care omul trăiește în spațiul său personal spune multe despre el, nu este o condiție suficientă pentru a diagnostica o patologie.

Referitor la copilărie, care ne însoțește și ne marchează toată viața… cât de mult crezi că seamănă acel „acasă” de când eram mici cu „acasă” pe care îl construim ca adulți? Repetăm tiparele?

Există o noțiune de specialitate numită „compulsie la repetiție” sau, mai simplu, conceptul neuro­științific care demonstrează cum creierul nostru preferă cărările știute. Prin urmare, noi putem avea tendința să copiem structuri locative în care ne-am simțit în siguranță sau ne-am simțit iubiți. Deci da, putem repeta tiparele locative și comportamentale. Dacă însă trăsăturile locative pot fi schimbate ușor, trăsăturile comportamentale disfuncționale presupun efort și ajutor de specialitate pentru a fi schimbate. Un tablou al unei traume poate fi scos din cuiul suferinței nu foarte ușor, dar cu încredere și ajutor el poate fi înlăturat. Așa cum casa sufletului fiecăruia poate fi zugrăvită mai apoi în culorile vindecării și ale iubirii. Astfel încât, la final, casa interioară a fiecăruia să se regăsească într-un spațiu exterior nou, susținător și confortabil, dar și în relațiile armonioase cu cei pe care îi invităm în vizită, devenind o gazdă mai primitoare, mai echilibrată și mai înțeleaptă.

Sunt valuri de experți în parenting și informația de a fi buni părinți ne asaltează din toate părțile. Cum facem să nu fim neapărat cei mai buni părinți din lume, ci cei mai buni părinți pe care îi pot avea copiii noștri?

Foarte pe scurt, încercând să rămânem în poziția de Părinți Democratici, care au ca slogan „Libertatea în limite”. Altfel, vom putea aluneca în Părinții Autoritari, care merg după conceptul „Limite fără libertate” sau în Părinții Liberali care susțin „Libertatea fără limită”, ambele având costuri în relația copilului cu el însuși, dar și în relațiile cu ceilalți din jur. La fel, iubirea necondiționată este un concept foarte controversat pentru că iubirea trebuie să aibă în vedere atât nevoile noastre, cât și nevoile celorlalți. Deci, dacă vom trăi fiind atenți doar la nevoile celor din jur, atunci putem plăti costuri prin epuizarea mentală și vitală personală. Dacă vom trăi doar în contact cu nevoile noastre, vom pierde la un moment dat sensul de a ne valorifica și prin ce dăruim lumii și oamenilor. Deci, iubirea necondiționată se poate întâmpla atunci când știu să dăruiesc și să primesc, când emit și recepționez, când îl iubesc pe celălalt așa cum mă iubesc pe mine însumi. Un astfel de exemplu dat copiilor poate fi un frumos și echilibrat început pentru relațiile adulte care îi așteaptă.

Victor Toriani Gabriel Gorea este psihoterapeut specialist integrativ (cuplu, familie, adolescenți), psiholog specialist organizațional și psiholog specialist clinician. Este fondator și președinte al Asociației Române de Psihologie „Toriani” din București, care funcționează începând cu anul 2016.