“Black Mirror” sondează cele mai sumbre coșmaruri ale societății prezente proiectate în viitor. Ce poate face omul cu tehnologia, dar mai cu seamă ce face tehnologia din om, iată întrebarea ce străbate ca un fir roșu seria TV începută în 2011 și ajunsă, în 2019, la al cincilea sezon.
Încă de la primul episod, serialul “Black Mirror” reușește să te scoată din „zona de confort” și să te arunce într-o lume cu greu imaginabilă, o lume de coșmar, care te sperie tocmai pentru că e atât de credibilă. Realizatorii pun dinaintea omenirii o oglindă, iar imaginea ce se întrezărește în ea nu împrumută nimic de la lumină, ci este neagră și te absoarbe în măruntaiele ei ca o gaură neagră.
Fiecare episod începe sub semnul normalității. Dar e o normalitate în care s-a insinuat, ca un virus, un element subversiv, care și el face parte din normalitatea noastră de zi cu zi: o aplicație, un gadget, un site etc., toate fiind produsele minții umane. Așa cum înainte – dar încă și acum – robotul era privit cu suspiciune, alimentând imaginația scriitorilor și a scenariștilor, tot astfel și micile – tot mai micile și mai virtualele – mijloace care ne fac azi viața mai bună, o eficientizează și ne conectează unii cu alții capătă o viață de sine stătătoare și acționează de capul lor împotriva celui care le-a creat.
“Black Mirror” are calitatea de a porni de la cele mai neînsemnate și mai inofensive – aparent – „instrumente” ce ne înconjoară și de a fabrica distopii printr-un fel de reductio ad absurdum, dar cu finalitate inversă. Nu se urmărește să se demonstreze imposibilitatea, ci posibilitatea oricărei premise care, la prima vedere, pare absurdă. Iar priza pe care a avut-o la public dezvăluie atât temerile, cât și curiozitatea „utilizatorilor” în ceea ce privește viitorul – propriul viitor. Fiindcă dispozitivele, aplicațiile sau site-urile sunt în legătură directă, personală cu utilizatorii lor, le afectează comportamentele nemijlocit și pe termen lung. Pe lângă dimensiunea socială și planetară a efectelor unor astfel de dependențe pe care o subliniază, episoadele ating coarda sensibilă a fiecăruia, făcându-l să se întrebe dacă e în regulă sau nu să utilizeze în continuare invențiile atât de captivante și de acaparante ale tehnologiei și dacă asta îl apropie sau, de fapt, îl îndepărtează de semenii lui.
Ajuns, în 2019, la al cincilea sezon, “Black Mirror” pare un pic obosit, dar nu mai puțin incitant. Cele trei episoade ale sezonului, la fel ca și cele precedente, atacă subiecte, obișnuințe și „extensii” umane din realitatea imediată și îți ridică atât părul în cap, cât și multe întrebări în creier.
Primul episod, “Striking Vipers”, duce la extrem lumea jocurilor online, dar cade într-un ușor ridicol printr-o rezolvare voit ironică, dar care nu se ridică la înălțimea pariului inițial. Dar asta nu-l face mai puțin interesant. Nici “Smithereens”, al doilea episod, care pune în discuție consecințele și responsabilitatea rețelelor de socializare online, nu reușește să evite cu totul superficialul, însă te atinge – sau nu – prin drama personală a celui care pierde totul întrucât și-a „investit” viața în lumea virtuală. Întrebările mai filosofice sunt condimentate cu o desfășurare în forță a acțiunii, antrenantă până la un punct. Pe același calapod este construit și ultimul episod al seriei, “Rachel, Jack and Ashley Too”, dedicat gadgeturilor și transferului emoțional în altceva decât lumea reală. Dacă primele episoade rămân, până la un punct, la înălțimea speculației filosofice, cel de-al treilea degenerează într-un film prost de acțiune. Dar e firesc ca serialul să nu mulțumească pe toată lumea și cu atât mai puțin prin fiecare episod al său. Ceea ce se desprinde însă de aici este o serie de întrebări care încep să te bântuie, să-ți roadă din sentimentul de normalitate și să te facă să te gândești ceva mai mult înainte de a apăsa pe butonul de start sau de a deschide aplicația preferată, care te absoarbe și te mută într-o altă lume, cu toate aparențele realului.
Sursa foto: www.netflix.com
- Proză. Provizii și vinovăție - 4 iunie 2020
- Film. Anytime, online - 4 iunie 2020
- Arta parfumului. O artă volatilă, cu un statut pe măsură - 26 februarie 2020