Student angajat full-time

| Un material de Adrian Constantin Militaru |

Viața de student este ea în sine plină de peripeții, emoții și contexte sociale ofertante. Dacă adăugăm la această viață și un job full-time, totul poate deveni extrem de provocator și greu de gestionat. Sunt un simplu student care, la începutul facultății, a decis să se angajeze pentru a beneficia de cât mai puțin suport financiar din partea părinților, din motive personale, precum nevoia de independență și de un anumit confort psihic. Nu știam să fac multe, dar eram dispus să le învăț pe toate. Acest optimism, exagerat aș spune eu de acum, a fost de mare ajutor: păstrându-mi inocența de copil, lumea a fost mult mai grijulie cu mine, până am reușit să învăț tot ce aveam de învățat.

În câteva zile am primit un răspuns telefonic

Prin luna septembrie a primului an de facultate, am aplicat la mai multe job-uri printr-o aplicație destinată acestui lucru. În câteva zile am primit un răspuns telefonic de la unul dintre supermarketurile la care am aplicat. Asta m-a făcut extrem de fericit, deoarece acest supermarket face parte dintr-un lanț foarte cunoscut de supermarket-uri din piață românească. Am răspuns emoționat și a urmat o discuție de 5 minute, în care am abordat plasarea mea într-un magazin convenabil pentru mine din punct de vedere al zonei din București în care locuiam. A fost un consens al ambelor părți să nu parcurg o distanță mare până la muncă, având în vedere faptul că trebuia să fiu acolo timp de 3 sau 4 zile pe săptămână timp de 12 ore.

Apoi mi s-a părut că vorbim ca prieteni

În apelul telefonic, persoana de la sediul central responsabilă cu angajările mi-a programat o întâlnire cu un șef al unui magazin din proximitatea mea. La câteva zile după apelul telefonic avea să aibă loc întâlnirea mea cu primul meu șef. S-a fi șefă de fapt, lucru care m-a bucurat, fiindcă toată viață am fost mai confortabil într-o companie feminină. Am discutat cu ea despre programul de muncă, despre treaba mea în acel magazin. Apoi mi s-a părut că vorbim ca prieteni, lucru care m-a făcut să mă simt deja parte din acea „familie”, cum o numeau colegii mei. Ulterior am ajuns să o numesc și eu la fel. Mi-au fost prezentați câțiva colegi și șefi de departament, am discutat cu ei de la egal la egal, în ciuda gradului pe care aceștia îl dețineau. Au fost foarte primitori și călduroși încă din prima zi în care i-am cunoscut și nici măcar nu eram angajat încă.

Ca să știu că sunt în locul potrivit

După ce am terminat tot ce ținea de analizele medicale necesare angajării, am fost chemat să semnez contractul de muncă la sediul central. Și aici oamenii au fost foarte politicoși și primitori, având un aer puțin diferit, totuși, de oamenii din magazin. Am așteptat nerăbdător și cu un zâmbet de copil fericit că primește ceva ce își dorea de mult. Urma să vină persoana care să se ocupe de mine și de contractul meu de muncă. Trece ceva timp și apare și această persoană: o doamnă respectabilă și foarte delicată în comunicare. Lucrul acesta pentru mine a contat mult, pentru că mereu îmi oferea siguranță de care aveam nevoie ca să știu că sunt în locul potrivit. Am discutat tot ce ținea de contractul meu de muncă, salariu, program, atribuții etc. Și am semnat contractul. Peste 2 zile urma prima mea zi de muncă.

Dimineața din prima zi de muncă a fost una agitată

Până și gândul de prima zi de muncă era o emoție în sine. Nu mă puteam gândi la momentul în care voi fi în magazin concret, dar știam că se apropie. În orice caz, dimineața din prima zi de muncă a fost una agitată. Nu știam în ce să mă îmbrac, eram într-o grabă continuă deșii aveam destul timp, am ajuns în magazin cu 20 de minute înainte să îmi înceapă tura.

Plec acasă foarte mulțumit

Șefa de tură e o persoană destul de energică și spontană. Îmi prezintă magazinul și treburile mele pe scurt, ajung într-un birou, sunt instruit cum să intru în tură folosind o cartelă specială, totul părea SF. Nu mai văzusem așa ceva niciodată. Dar oamenii tot vorbesc cu mine și eu încep să mă simt puțin mai relaxat. Colegii îmi prezintă toate treburile din magazin. Un angajat trebuie să facă de toate. Și le învață pe toate în ritmul său. Îmi este prezentat conceptul de a sta la o casă de marcat și de a comunica aici cu absolut toți clienții. Simt că sunt multe de învățat deodată și că este destul de obositor. Dar trece ziua și plec acasă foarte mulțumit. Am propriul meu loc de muncă, pot fii responsabil, îmi pot câștiga traiul. Acasă am temele, proiectele și învățatul pentru facultate. Am și treburi casnice precum gătitul și menținerea curățeniei, fiindcă sunt un adept al acestui lucru.

Gândul că reușești să le rezolvi pe toate ajută la combaterea oboselii

Pleci de la muncă și mergi acasă să dai examen online. Viața de student-angajat depinde de programul facultății, permisiv sau nu, și de atitudinea colegilor și șefilor, tolerantă sau nu. În cazul meu a mers bine. Am reușit să trec de prima sesiune din viața mea fără restanțe. Și ce e cert e că gândul că reușești să le rezolvi pe toate ajută la combaterea oboselii. De atunci și până acum am reușit să rezolv mai orice problema care mi-a ieșit în cale. Chiar dacă am făcut-o singur sau cu ajutor din partea colegilor de facultate sau a colegilor de muncă. Am reușit să mă descurc cu munca și facultatea. Sunt pe pragul de a trece în anul 3 și nu am de gând să renunț la ideea de a muncii pe parcursul studenției. Ce am câștigat: un simt al responsabilității mult mai ascuțit, un mod de ordonare a timpului mult mai eficient, beneficiul financiar ca unul dintre cele mai importante aspecte.

Conceptul de „casier perfect”

Nimeni nu este perfect? Nu-i nimic. Trebuie să existe măcar conceptul de „casier perfect”. Iar eu mi-am propus să lucrez la acest concept. Operarea unei case de marcat într-un supermarket este foarte complicată fiindcă acolo tu, casierul, ești imaginea magazinului. Iar tu vrei să fii un casier bun, cât mai bun, casierul perfect. Casierul perfect trebuie să îl facă pe client să se simtă bine. Casierul perfect trebuie să comunice cu clientul în limitele permise de contextele sociale. Clientul nu este întotdeauna dispus să comunice și să fie implicat în discuții care trec de „Bună ziua/La revedere”. Ce face casierul perfect în aceste situații? Trebuie să fie foarte atent la această comunicare, trebuie să fie extrem de atent să nu ofenseze clientul. Ce mai face casierul perfect? E foarte atent să evite, să atenueze, să stingă diferitele conflincte dintre clienți. În plus, e atent ca printre cliență șă nu se afle și hoți. Pentru că, să nu uit să menționez, orice greșeală care scoate magazinul în pierdere este acoperită de casierul responsabil.

Materialul a fost realizat în cadrul programului de practică de Adrian Constantin Militaru, student în Anul II la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din Universitatea București, Specializarea Publicitate.