Albumul, produs de Asociația Culturală Vis-a-Vis, a ieșit din tipar în aprilie 2024 și poate fi găsit la Biblioteca Națională a României și la Biblioteca Academiei. A fost trimis către UNITER și ICR și va ajunge și în biblioteci europene
(coperta „Silviu Purcărete. Infinite metamorfoze”)
(interior „Silviu Purcărete. Infinite metamorfoze”)
Adriana Moca (Asociația Culturală Vis-a-Vis):
Expoziția aniversară „Silviu Purcărete – 50 de ani de teatru” și albumul bilingv „Silviu Purcărete. Infinite metamorfoze” – a fost cel mai amplu proiect din cei aproape 11 ani de activitate ai Asociației Culturale Vis-a-Vis. Cu doi ani în urmă, citind despre Silviu Purcărete, am reținut data la care încheia studiile de regie de teatru, în 1974. Ulterior, într-o discuție amicală cu Mihaela Marin care-și dorea un album de fotografie pentru un anumit spectacol regizat de Purcărete, știind că are mult material din alte mizanscene, i-am sugerat să le includă. Iar ea a dorit să lucrăm împreună la proiectul albumului. Au urmat dialoguri, întrebări, nehotărâri…. am ajuns să integrăm 22 de spectacole, începând cu anul 2004-2005. Se împlinesc, iată, 20 de ani de când Mihaela Marin urmărește fotografic activitatea artistică a regizorului. Încă o cifră rotundă.
Cam în același timp, l-am întrebat pe Silviu Purcărete dacă ar fi de acord cu ideea unei expoziții aniversare. Noi, ca societate, nu prea facem exerciții de admirație pentru personalitățile valoroase în viață. Oriunde în Occident acest tip de gest este monedă curentă. Destul de surprins – nu e genul de artist care caută expunerea – a acceptat și mi-a oferit arhiva sa personală de imagini, din spectacole montate în țară și în lume, pentru selecție. Am avut carte blanche și o încredere pe care m-am străduit să n-o dezamăgesc. Prima persoană care a știut despre proiectul aflat la acel moment în stadiul de dorință a fost Emil Boroghină, director al Teatrului Național din Craiova, pe vremea când eram actrița acestei importante trupe cu care lucra Silviu Purcărete, în anii 90. Și, bineînțeles că a îmbrățișat rapid proiectul pentru Festivalul Internațional de Teatru Shakespeare, pe care l-a fondat în urmă cu 30 de ani. Au urmat luni de muncă asiduă: selectarea fotografiilor pentru expoziție din arhiva consistentă de mii de imagini, emailuri, telefoane, deplasări la Craiova, alegerea spațiului, termene limită de predare și întâlniri de lucru. În spatele fiecărui mic detaliu din album și expoziție sunt sute de ore de muncă, implicare, angoase și decizii. La finalul anului 2023, aveam un calendar, finanțări pentru ambele proiecte – un Mecena care a dorit anonimatul pentru album și o cofinanțare AFCN pentru expoziție, o foarte mică echipă de proiect, dar toți profesioniști rodați și în alte proiecte ale Asociației. Aventura asta artistică m-a făcut să înțeleg experiența alpinismului! Am primit, Mihaela Marin și cu mine, felicitări și exclamații de plăcere la răsfoirea albumului. Amândouă suntem teribil de bucuroase. Munca noastră, a ei de fotograf și a mea de producător n-a fost ușoară, dar a meritat fiecare secundă de concentrare.
Mai e puțin până la vernisajul expoziției „Silviu Purcărete – 50 de ani de teatru”. Pe 18 mai, la ora 13, pe simezele Centrului Constantin Brâncuși din Muzeul de Artă Craiova se vor așeza 108 fotografii din cele 122 de spectacole montate de regizor, în 50 de ani de carieră. O incursiune într-un imaginar fabulos care oferă o privire asupra poeziei, ludicului și grației acestui creator, despre care vor vorbi la vernisaj Oltița Cîntec (critic de teatru și președinta AICT), Dragoș Buhagiar (scenograf din echipa de creație a lui Silviu Purcărete și președinte UNITER), Emil Boroghină. Am fost privilegiată pentru călătoria printre instantaneele atâtor splendori. Și, totodată, nefericită că n-am putut integra mai multe în expoziție. 108 exponate necesită oricum un timp serios de contemplație. Aproape cât o colecție de muzeu.
Expoziția va rămâne la Craiova până în toamnă, apoi pleacă și către alte destinații, din care amintesc: Muzeul Național de Artă Contemporană și Festivalul Național de Teatru, Muzeul de Artă – Palatul Banffy din Cluj. Și mai urmează locuri interesante! Sunt recunoscătoare tuturor fotografilor, artiștilor, colegilor de echipă și prietenilor susținători. Travaliul a fost al nostru, talentul și frumusețea spectacolelor aparțin lui Silviu Purcărete, căruia îi mulțumesc, printr-un gest de necesară reverență, pentru generozitatea sa artistică. Lucrul la proiectul acesta mi-a reconfirmat că excelența în teatru – de fapt, în orice tip de artă – e sinonimă cu o cultură solidă, cu politețea autentică, și munca dublată de un spirit înalt. E rară și produce cu atât mai multă bucurie!
Imagini incluse în proiect:
(Turandot, opera de G. Puccini, Opera Bonn, 2010, scenografia Helmut Stürmer / Foto Silviu Purcărete)
(Artaserse, operă de Leonardo Vinci, Opéra National de Lorraine, Nancy, 2012, scenografia Helmut Stürmer / Foto Rareș Zaharia)
(Aleko & Francesca da Rimini, operă de Serghei Rahmaninov, Opéra National de Lorraine, Nancy 2015, scenografia Helmut Stürmer / Foto Mihaela Marin)
(O tragedie veninoasă, de Thomas Middleton, Teatrul Național Vasile Alecsandri Iași, 2024, traducere și adaptare scenică Silviu Purcărete, scenografia Dragoș Buhagiar, muzica Vasile Șirli / Foto Iulian Ursachi)