Concluziile celui mai recent Barometrul de Consum Cultural
Barometrul de consum cultural, editat anual de INCFC, este principalul instrument de evaluare a consumului cultural în spații publice și în medii private. Cercetarea din acest an a relevat o creștere semnificativă pe unele zone de consum cultural (îndeosebi în spațiul privat: filme online, cărți tipărite și carte digitală). Totuși, barierele de acces se mențin în multe din mediile și arealurile de locuire, unde accesul la cultură este deosebit de limitat. Consumul în spații publice (teatru, cinematograf, muzeu) este la cote foarte joase și în scădere față de perioada pre-panedemică. Datele au fost culese în 2022.
În premieră, Barometrul din acest an a inclus și un capitol dedicat relației dintre cultură și democrație. Cifrele indică un mare grad de atomizare socială, o neîncredere generalizată și o foarte slabă asumare a apartenenței comunitare.
Avem câteva bariere de consum cultural. Sunt niște lucruri asupra cărora ar trebui acționat și asta nu se poate decât prin politici și strategii. Aceste bariere au fost teoretizate la Comisia Europeană și noi le-am folosit în studiile noastre. Iar ele confirmă, practic, analizele pe care noi le facem de 18 ani. Barierele geografice se referă la lipsa de infrastructură pe anumite zone geografice, dihotomia rural-urban. Și mai adaug aici o mică paranteză: dacă această distribuție geografică nu va fi echilibrată, foarte multă lume din România nu va avea acces niciodată la un act de cultură. Mai sunt bariere financiare. Aici ne referim la veniturile modeste, care fac prohibitivă achiziția unei cărți pentru anumite categorii sociale. Dacă cineva trebuie să meargă la un spectacol și dacă biletul depășește posibilitățile lui – și în ultima vremea lumea se uită din ce în ce mai des în buzunar –, atunci există o astfel de barieră financiară. Și mai sunt barierele de educație culturală, care sunt de atitudine și de percepție. Înțelegerea bunurilor culturale se poate petrece numai dacă cineva știe despre ce e vorba, dacă e avizat. Alfabetizarea culturală este ceva pentru care noi facem pledoarie de câțiva ani deja.
Carmen Croitoru (INCFC)
Educația culturală este diferită de educația artistică. Educația artistică își propune să identifice talente și să le ajute dezvoltarea lor, în timp ce educația culturală este pentru toată lumea.
Extrase din discursurile de la lansarea Barometrului de Consum Cultural.
Dimensiunea apartenenței sociale
Dacă ne uităm pe grafice, ne dăm seama că suntem înainte de 1956, cam la nivelul Mexicului: avem o cultură eminamente parohială. Există trei tipuri de cultură civică: cultura parohială, cultura dependentă și cultura relativă. Ce înseamnă cultură parohială? Înseamnă oameni care se întâlnesc duminica la biserică, se împărtășesc într-un fel sau altul și pleacă. Și se întorc în spațiul lor familial. Asta este o structură parohială, Adică o societate care nu are nimic agregat în ea, care nu reușește să funcționeze.
Andrei Țăranu (SNSPA)
Societatea dependentă este societate care deja începe să se organizeze, care are o structură ierarhică. Bucureștiul este genul ăsta de societate, nu întreaga Românie. Și asta pentru că în societatea românească nu există încredere în nimic și în nimeni.
Societatea românească este acum constituită din niște triburi care nu au deloc încredere unele în altele. Oamenii nu au încredere în colegi, în cei cu care lucrează în aceeași instituție. Pentru mine a fost extrem de interesant să văd că nici măcar cei care aparțin de aceeași confesiune religioasă nu mai au atât de multă încredere unii în alții. Nici măcar enoriașii. Nimeni n-are încredere în absolut nimeni. De unde acest tribalism fundamental al societății românești?
Dimensiunea încrederii sociale
Importanța incluziunii sociale
Suntem o țară în care încă trăim într-o logică a distanței mari față de putere, trăim în individualism, aproape că urăm comunitatea, spațiile comune. Și asta spune foarte mult despre noi. E clar că există o legătură între cultură civică și cultură la modul general. Pentru că un individ informat, educat, cultivat are acces la mai multe perspective asupra realității. Disponibilitatea lui de a fi mai tolerant, de a înțelege (și de a nu se lăsa dus de nas) este mai mare. Și aș spune că, într-un fel, cultura este și o formă de rezistență la ideologie. Din păcate, atunci când se pune problema de rectificări bugetare, am văzut că de multe ori cultura este prima sacrificată. Și atunci nu se poate să nu te întrebi dacă cei de la Palatul Victoria, sau din altă parte, își doresc cu adevărat cetățeni informați, educați și cultivați. Care să le pună probleme. Pentru că un cetățean competent civic nu este un cetățean ascultător, el este capabil să iasă în piață, este capabil să spună nu, să se opună la tot felul de „ism”-e, fie că sunt comunisme, fascisme, sau noile „isme” pe care le vedem.
Dan Jurcan (IRES)
Barometrul de Consum Cultural 2022 analizează, pentru prima dată în România, relația dintre cultură și democrație.
Secțiunea Barometrului dedicată relației dintre cultură și democrație demonstrează că, în România, practicile de consum cultural contribuie la stimularea participării democratice.
Rezultatele analizelor au evidențiat o relație de cauzalitate directă: cu cât valorile consumului cultural sunt mai mari, cu atât principiile democratice, la nivelul societății, sunt mai puternic consolidate.
În cadrul cercetării, valorile democratice au fost structurate în mai multe dimensiuni sociale: apartenența, identitatea, toleranța, încrederea, incluziunea, preocupările civice și libertatea.
vezi întreaga cercetare pe site-ul Culturadata: Barometrul de consum cultural (PDF disponibil)