Fiecare nouă descindere în Muntenegru îmi procură împliniri emoționale similare celor generate de marea muzică. Dar admirația mea pentru această țară nu se datorează doar incomparabilelor sale frumuseți naturale, ci poate mai ales impresionantei capacități de a funcționa ca un stat demn de standardele unei civilizații avansate. Asta, deși populația sa (conform datelor din 2019) se cifrează în jurul a doar 622.140 de locuitori. Pare neverosimil, dar aceștia reușesc să asigure funcționarea normală a economiei, agriculturii, transporturilor, comerțului, infrastructurii, învățământului, turismului, sectorului medical, mass-mediilor, vieții culturale, socio-politice, sportive etc. În asemenea circumstanțe, existența unei scene jazzistice proprii (fie și de dimensiuni discrete) e de la sine înțeleasă. Dar, la fel ca în alte state de mici dimensiuni, așa ceva ar fi fost imposibil de realizat fără implicarea unor personalități quasi-singulare, capabile să gestioneze în plan organizatoric relevanța acestui gen muzical. În cazul de față, cea care și-a asumat rolul de principală coordonatoare este Maja Popovic. Absolventă de studii pianistice la Conservatoarele din Paris și Belgrad, ea s-a dedicat integral impresariatului muzical după recâștigarea independenței patriei sale (în 2006), organizând în fiecare aprilie festivalul Luna aprecierii jazzului în Muntenegru (= JAM Montenegro), sub egida organizației non-guvernamentale Jazz Art Association, fondată de ea însăși.
Ediția JAM cu numărul 17 fu inaugurată la 1 aprilie 2024 printr-un recital solo al lui Bojan Zulfikarpasic (stabilit de peste trei decenii la Paris, unde și-a simplificat numele în Bojan Z.). După cum scriam recent pentru Cultura (după concertul său de la Cluj), artistul survolează diverse plaje stilistice, remodelate în mod original, consecutiv sau simultan, pe pianul clasic, cel electric sau prin felurite sintetizatoare, iar muzica sa înflorește din propria-i complexitate: teme folclorice deconstruite, inserţii avangardiste, unisoane acustic-electrice, motive ciclice, ostinato-uri, linii contrapunctice amintind de Bach, dar şi acolade spre swing-ul ellingtonian etc. Amintesc că pianistului născut în 1968 i-a fost conferit titlul „muzicianul de jazz european al anului 2005”, de către un exigent juriu pan-continental (în cadrul căruia am avut onoarea de a reprezenta România). Pentru comunitatea jazzistică mondială, faptul că o asemenea consacrare îi revenea reprezentantului Bosniei și Herțegovina fu o revelație și un nou argument întru înțelegerea realității că, în actualul secol, marile valori ale jazzului pot apărea oriunde pe Glob.
Saxofonistul ucrainean Max Kochetov este din 2010 membru al reputatei orchestre RTS (Big Band-ul Radioteleviziunii) din Belgrad. La JAM 2024 a participat cu propriul cvartet, orientat spre compoziții cerebrale, cu ample spații pentru desfășurările improvizatorice ale liderului, în sinergie cu pianistul Andreja Hristic și cu empaticul lor invitat din Elveția, Samuel Blaser – un muzician ce știe să valorizeze din plin seducătoarele caracteristici expresive ale trombonului. Max Kochetov Quartet & Samuel Blaser au susținut două concerte: primul în sala KIC (cartierul general al Festivalului) din Podgorica, efervescenta capitală administrativă, al doilea în Teatrul Regal din Cetinje, capitala istorică a Muntenegrului, cu șarmul ei inefabil.
Alte două seri au fost dedicate unor grupuri inițiate de muzicieni muntenegreni: cel al bateristului Slaven Ljuic și-a asigurat colaborarea unui basist de clasă mondială, în persoana lui Linley Marthe (originar din Mauritius, ex-membru al celebrului grup internațional Joe Zawinul Syndicate, din 2003 până la moartea liderului acestuia, în 2007). La rândul său, cvintetul ghitaristului Ivan Marovic și-a lansat cel mai recent album, înregistrat la Cetinje împreună cu confrați din Muntenegru și Serbia.
În ultimii ani, de când Ambasada României în Muntenegru e condusă de E. S. domnul Viorel Matei Ardeleanu, prezența culturală a țării noastre aci a cunoscut o salutară intensificare. Grație acestei faste implicări diplomatice, la ediția JAM de anul trecut avusese loc mult-așteptatul (și aplaudatul) concert al formației Trigon din Chișinău. În aprilie 2024 publicul muntenegrean a primit-o cu aceeași căldură pe pianista bucureșteano-parisiană Ramona Horvath. Individualitatea ei îmbină studiile de specialitate de la Universitatea Națională de Muzică din București cu statutul de discipolă a lui Jancy Körössy, unul dintre „părinții fondatori” ai jazzului de expresie română. Ca atare, programul propus la KIC Podgorica a combinat rezonanțele de sorginte clasică sau impresionistă, cu savoarea ingredientelor de bază ale jazzului – spontaneitate, blues, swing, în permanentă interacțiune cu partenerii scenici, excelenții profesioniști Nicolas Rageau la contrabas și Antoine Paganotti la baterie. „Clarul de lună” debussyan era juxtapus inspirației din Carmen de Bizet (nu întâmplător, cel mai recent album al Trioului se intitulează Carmen’s Karma); ecourilor din Fauré le succedau cele din Enescu; degajate aluzii la estetica lui Duke Ellington sau Ahmad Jamal precedau o piesă temperamental-hispanică, sau alta ritmată în spiritul sambei, dar pe o melodie de Ceaikovski! Un punct culminant fu atins în suita de dansuri românești jazzificate în stilul lui Jancy. Eleganța abordării muzicale sugera puntea subliminală existentă între cultura română și cea franceză, consacrată deja din primele decenii ale secolului trecut, pe când Bucureștiul purta supranumele „micul Paris”.
Anul acesta, celebrarea Zilei mondiale a jazzului – 30 aprilie – a beneficiat la Podgorica de concertul intitulat Meva Festa, interpretat de formația pianistului francez Laurent Coulondre. Opțiune impresarială ideală, prin caracterul exuberant, jovial, cu permanente „jocuri de lumini sonore” și contaminante combinațiuni ritmice generate de acest ansamblu. O infuzie de energii pozitive și de humor, cât se poate de binevenită în timpurile amenințătoare pe care le trăim. În fapt, Coulondre și complicii săi efectuează o operațiune de re-conectare a latinității europene – în speță, franceză și catalană – la magia jazzului latino-american (însuși titlul recentului lor album, Meva festa, înseamnă „fiesta mea” în limba catalană). Opinia judicioasă a bluesman-ului nostru Berti Barbera (autointitulat Omul Cu Discurile) mă scutește de comentarii superflue: „Atâta plăcere, acuratețe, sofisticare instrumentală, adresare agreabilă, atâta pasiune altruist adresată într-un limbaj modern și accesibil întâlnim destul de rar. Ascultăm multe producții respectabile, muzicieni impresionanți prin măiestrie și greutate, dar când se adaugă generozitatea, expresia sinceră a artistului care nu cântă doar pentru el și despre el, avem deja un alt nivel de calitate, distingem mai ușor adevăratul motiv al legăturii noastre cu muzica.” Întrucât nu am avut șansa de a rămâne în Muntenegru până la data respectivului concert, redau lista componenților formației așa cum figurează în programul JAM: Laurent Coulondre/pian și claviaturi; Christelle Raquillet/flaut; Cyril Galamini/trombon; Jeremy Bruyere/contrabas; Adriano Dos Santos Tenorio/percuție și (plăcută surpriză!) muntenegreanul (cu înalte studii la Berklee College of Music) Slaven Ljujic/baterie.
În plan personal, principala mea realizare a fost continuarea seriei de prelegeri susținute în cadrul JAM începând din 2011. De data asta fui invitat să conferențiez în ospitaliera Casă Europeană (Evropska kuća) din Podgorica, unde am avut parte de cordiala custodie a Manjei Babic, împreună cu juna sa echipă. Tema aleasă purta titlul Fascinanta diversitate a jazzului european, în sintonie cu profilul instituției. Printre ilustrațiile video am inclus o filmare din 1983 cu legendarul Markovic-Gut Sextet, din care făcea parte și trombonistul Nikola Mimo Mitrovic (1941-2010), considerat a fi părintele jazzului muntenegrean. De succes s-au bucurat și exemplificările avându-i ca protagoniști pe Carles Benavent/Spania, Palle Mikkelborg/Danemarca, Bratislava Hot Serenaders și Peter Lipa/Slovacia, Marius Preda & Decebal Bădilă/România, Ewa Bem/Polonia, Giorgi Mikadze/Georgia, Dmitrij Golovanov/Lituania… Serata s-a încheiat cu un agreabil jam sesession coordonat de pianistul muntenegrean Enes Tahirovic. Alături de experimentații săi compatrioți Ivan Marovic și Milorad Jovovic, el i-a invitat să cânte și pe câțiva dintre cei mai tineri studenți cărora le predă elementele de bază ale jazzului. La reușita prelegerii a contribuit competenta mea asistentă tehnică (și inestimabilă companioană de o viață) ing. Liana Baciu, precum și excelenta conlucrare impresarială dintre Maja Popovic, Casa Europeană și Ambasada României, reprezentată personal de ambasadorul Viorel Matei Ardeleanu și de traducătoarea oficială Milica Rajkovic.
La capitolul mulțumiri speciale se cuvine menționată implicarea în organizarea acestei acțiuni a șefei Delegației Uniunii Europene în Muntenegru, E.S. Oana-Cristina Popa, de care mă leagă o onorantă amiciție încă din perioadă studiilor sale la Cluj (cu ulterioare reîntâlniri în plan diplomatic, pe când îndeplinea funcțiunile de ambasadoare a României în Croația și Serbia). Un fericit epilog la cele descrise mai sus s-a întâmplat cu ocazia celebrării Zilei Europei la Podgorica, în intervalul 8-11 mai 2024: doamna Popa m-a invitat să particip la fastuoasa recepție, unde toți vorbitorii, în frunte cu actualul președinte al Muntenegrului, Jakov Milatovic, au elogiat contribuția diplomatei române la actuala poziționare a statului adriatic pe primul loc printre țările candidate la intrarea în Uniunea Europeană. E demn de elogiat faptul că festivitățile fuseseră inaugurate printr-un concert în aer liber al vocalistei de jazz muntenegrene Marija Bozovic (împreună cu formația sa), iar la serata oficială din 9 mai – desfășurată la noul sediu al Academiei Muntenegrene de Știință și Artă – programul muzical a fost susținut de interpreți de jazz autohtoni, acompaniind-o pe tânăra vocalistă/pianistă Sara Jovovic (și ea absolventă de Berklee, unde a colaborat cu muzicieni de calibrul unor Lenny White, Bill Evans, Randy Brecker, Joanne Brackeen, Mike Stern). Cum se observă, în Muntenegru jazzul își menține o binemeritată respectabilitate culturală.
în cadrul căreia a conceput capitolul despre România.
- Poema română: Immersive Experience. Proiect pilot pentru o nouă componentă a Festivalului Enescu - 22 august 2024
- Exportul și importul de bunuri culturale în România - 11 august 2024
- Concursul Enescu se va deschide cu o premieră mondială - 30 iulie 2024