| Un material de Nicu Ilie, Aurelian Giugăl, George Secăreanu |
Funcția de premier n-a fost niciodată în România în vârful schemei, nici din punct de vedere formal, nici de jure. Totuși, prin toate tribulațiile democrațiilor și totalitarismelor românești, de la primul guvern al Principatelor Unite până în zilele noastre, este singura înaltă funcție politică al cărei conținut și ale cărei atribuții au rămas constante, inclusiv în timpul dictaturilor. În tot acest timp, funcția de șef al statului a evoluat de la quasimonarhie la monarhie constituțională, republică parlamentară, republică prezidențială și, în prezent, semiprezidențială, iar activitatea parlamentară, reflectată și în înaltele funcții ale parlamentului, a fost din plin afectată de procesul de agregare a mișcărilor politice, în primele decenii, și viciată de lipsa de substanță (și chiar de rol) din cele peste cinci decenii de dictatură.
Guvernele cad cel mai frecvent în urma instabilității parlamentare. Pe locul doi sunt protestele publice, pe trei conflictul cu alte puteri ale statului. Urmează implicarea în acte de corupție sau în scandaluri publice. Adesea, acești patru factori se manifestă simultan.
Prim-miniștrii României. Un fel de geografie electorală – Ionel Boamfă
Violența politică. Prim-miniștri ai României asasinați în timpul mandatelor lor – Aurelian Giugăl
Geografia. Între politică și economie – Nicu Ilie
Studiile și carierele premierilor români – Nicu Ilie
Cifre esențiale – Nicu Ilie
Hărți realizate de Aurelian Giugăl și George Secăreanu
Citește articolul integral
Pingback: Stabilitatea guvernelor europene: România - statul cel mai instabil