S-au \u00eemplinit nouazeci si trei de ani de la Marea Unire. Pentru Rom\u00e2nia acestor noua decenii, ca si pentru majoritatea statelor influentate de marile schimbari ale lui 1918, conditiile geopolitice au ramas aceleasi, \u00een natura lor. \u00centre instinctul de supravietuire si presiunile fortelor disjuncte care au actionat pe axa Est-Vest a continentului, aproape toate au avut de facut alegeri \u00eempotriva istoriei lor sau a logicii si, tot asa, au avut de suportat consecintele drastice ale alegerilor pe care altii le-au facut, calc\u00e2ndu-le \u00een picioare istoria, identitatea si aspiratiile de dezvoltare \u00een tipare modelate pe specificul cultural si social al locului. Ceea ce s-a schimbat, \u00eensa, si nu \u00een bine, este modul \u00een care societatea rom\u00e2neasca si personalitatile ei si-au asumat spatiul libertatii pe care istoria l-a creat.
\nMarea noastra Unire, din 1 decembrie 1918, a venit ca urmare a primeia dintre cele doua tentative de sinucidere a Europei modernitatii, care au fost razboaiele mondiale. \u00cen secolul XX, societatea europeana, si cu ea cea rom\u00e2neasca, a fost mai mult b\u00e2ntuita de moarte dec\u00e2t de viata, iar spatiul libertatii a fost constant restr\u00e2ns, pana la prabusire.
\nDupa anul 1989, am trait cu totii speranta ca arcul libertatii, deschis mai larg ca oric\u00e2nd de la crearea Rom\u00e2niei moderne, va defini destinul nostru european si euroatlantic, reasezat \u00een noul spatiu favorabil, al schimbarilor geostrategice.
\nSuntem, \u00een continuare, precum \u00een secolul XX, \u00eensa prea stap\u00e2niti de instinctul distrugerii. Vanitatea, \u00een r\u00e2ndul elitelor intelectuale, este mai puternica dec\u00e2t instinctul binelui national. Continuam, \u00een sinea noastra, sa ignoram, sa dispretuim Statul, sau sa-l instrumentalizam \u00een numele puterii, asa cum a facut-o regimul comunist, \u00eempotriva caruia ne-am ridicat. Libertatea se exprima, \u00een arena publica, mai mult prin agresivitate si badaranie, dec\u00e2t prin etica si comportament institutional corect.
\nPentru a schimba modelul de c\u00e2rmuire, pentru a limpezi si a face institutiile fundamentale ale Statului sa fie complementare, pentru a realiza diferenta \u00eentre a fi om de Stat si a fi om politic, este nevoie de o anume cultura politica, bazata pe respectul valorilor, de o textura psihologica, \u00een societatea rom\u00e2neasca, permeabila la ideea de respect fata de binele public. Generatia care a facut Marea Unire stia ce \u00eenseamna aceasta diferenta.
\nAltminteri, probabil ca 90% dintre cei care comenteaza realitatea zilei vor fi oric\u00e2nd de acord ca Marea Unire din 1918 a fost o opera benefica pentru Rom\u00e2nia si ca cei care au \u00eenfaptuit-o au fost lideri locuiti de viziune. Cu greu am gasi pe cineva care sa nu fie de acord ca, astazi, situatia nu mai este, nici pe departe, aceeasi. Doar ca nimeni nu va spune de ce: pentru ca atunci exista un respect intrinsec fata de institutia Statului, care era \u00eentruchipata, servita si \u00eembogatita de institutia Casei Regale si nu ipotecata tranzactiilor politice. Fiindca atunci exista o diferenta \u00eentre un sef de Stat si un sef de partid, de Parlament sau de Guvern. Fiindca atunci etica \u00eensemna ceva, tinerea cuv\u00e2ntului dat era o performanta care \u201enelinistea\u201c, iar spiritul de raspundere si generozitatea erau un fel de mortar aflat \u00eentre caramizile institutiilor. Chiar daca ele, institutiile, nu erau la momentul 1918 at\u00e2t de democratice precum astazi, la nouazeci si trei de ani distanta.
\nEchivocul, lipsa limpezimii institutionale si lipsa de complementaritate a institutiilor creeaza vulnerabilitate \u00een realitatea rom\u00e2neasca acum, la peste noua decenii de la Marea Unire. \u00cen decembrie 1989, \u00een timp ce comunismul se prabusea cu varsare de s\u00e2nge, biblioteca lui Carol I, care \u00eensemna exact legam\u00e2nt european si constiinta de sine a Rom\u00e2niei, era mistuita de flacari. Ca si cum cineva facea cu ochiul catre istorie si comenta pisicher: democratie da, identitate si institutii nu!
\n\u00cen ultimii douazeci si doi de ani, anticomunismul a supravietuit comunismului, tot asa cum antimonarhismul a aparut dupa ce a disparut monarhia. Spirite alese ignora sau dispretuiesc regalitatea din Rom\u00e2nia, dar vor sa stearga urmele dictaturii comuniste din mintile noastre. Ei doresc democratie si libertate, \u00een timp ce Statul si coerenta institutionala nu le spun mare lucru.
\nDaca institutiile ar fi puternice, respectate de cei care le servesc si coerente, atunci coruptia ar scadea. Institutia nu are cum sa mearga daca cel care o serveste este talentat si inconsecvent, erudit si iresponsabil sau clarvazator si imoral. Aceste pete de culoare sunt posibile la nivel individual, nu \u00eensa si la nivel institutional.
\n\u00cen lumea euroatlantica, interactiunea dintre clasa politica, oamenii de afaceri si mass-media este libera si inevitabila. Dar daca ea se manifesta \u00eentr-un climat \u00een care etica institutionala este dispretuita sau ignorata, atunci interactiunea devine un fel de m\u00e2l, \u00een loc sa fie un mediu proteic al ideilor si libertatilor.
\nEste de \u00eenteles ca oamenii politici nu au cum sa se simta tentati sa rezolve chestiunile fundamentale ale natiunii, fiindca temele solide sunt \u00eentotdeauna pe termen lung, iar ei sunt alesi pe patru ani. Tot ce este fundamental este de lunga durata. Dar atunci, diferentierea \u00eentre omul de Stat si omul politic, \u00eentre valorile si ritualurile statalitatii si virtutile democratice, diferenta \u00eentre leadership-ul statal si cel politic ar trebui sa fie \u00eenteles, mai ales de catre cei inteligenti si eruditi.
\nContinua sa nu se faca o legatura \u00eentre \u00eenlocuirea monarhiei cu republica si impunerea totala a comunismului la 30 decembrie 1947 si evenimentul cel mai grav al acelei zile: \u00eenjunghierea Statului rom\u00e2n si \u00eenlocuirea lui cu o grupare de indivizi care raspundeau comandamentelor altcuiva. Diferenta dintre instalarea comunismului si sfar\u00e2marea statalitatii unei natiuni este echivalenta cu diferenta dintre confiscarea si incendierea unei case.
\nNu toate dictaturile au sfar\u00e2mat institutiile existente \u00eenaintea instalarii lor. Unele dictaturi, dimpotriva, au \u00eentarit institutiile \u00eengrijorator de mult. Comunismul \u00een varianta rom\u00e2neasca a facut praf fibra statalitatii si a \u00eengenuncheat complet Establishment-ul. Iar instinctul binelui si uneori chiar bunul-simt pur si simplu s-au pierdut ca reflex, ca practica publica. De aceea, noi, cei de dupa nouazeci si trei de ani de la Marea Unire, putem face critici fulminante \u00eempotriva coruptiei si apucaturilor staliniste din Rom\u00e2nia anului 2011 iar apoi, \u00een aceeasi zi, sa trecem prin fata statuii lui Carol I, din Piata Palatului, si sa \u00eei criticam amplasarea. De parca biblioteca, palatul si statuia nu ar fi bucati de geopolitica, de viziune statala, ci bunuri de consum cultural ajunse prin hazardul istoriei \u00een Piata Revolutiei. Acest fapt \u00eemi aminteste de o gluma a Ducelui de Edinburgh, care citeaza afirmatia unui turist american: \u201eEu nu \u00eenteleg de ce au construit astia castelul Windsor at\u00e2t de aproape de aeroportul Heathrow\u201c.
\nFaptul ca institutiile publice din Capitala nu se mai afla, aproape niciuna, \u00een cladirile lor traditionale nu este un semn de modernism, nici de pragmatism. Este o confuzie strategica, o slabiciune identitara. Institutiile si relatiile dintre ele au nevoie sa fie recladite nu numai la propriu, ci si la figurat. Iar apoi, ele au nevoie sa fie respectate.
\nRemarcati ca singurele institutii aflate \u00eenca \u00een \u201ecasele\u201c lor originale sunt cele care\u00a0 sunt apolitice si extrapolitice: banci (Banca Nationala a Rom\u00e2niei si Casa de Economii si Consemnatiuni), Biserica, \u00een Rom\u00e2nia predecesoare a organizarii statale, Armata si Academia, organism de esenta meritocratica si nu republicana.
\nCasa Regala este astazi, la peste noua decenii de la Marea Unire, aproape de societatea rom\u00e2neasca profunda. Si aceasta pentru ca exista o legatura neconjuncturala, continua, \u00eentre regalitate si institutii, \u00eentre regalitate si statalitate, \u00eentre regalitate si c\u00e2rmuire. La 145 de ani de la crearea ei, \u00een ochii a mai bine de doua treimi dintre rom\u00e2ni, Casa Regala are relevanta, \u00een timp ce Statul rom\u00e2n este, conform unui sondaj european, pe unul dintre ultimele locuri la eficacitate si relevanta. Armata si Biserica se bucura de \u00eencrederea a 80-90% dintre rom\u00e2ni, dar acest lucru este si pentru ca institutiile publice nu sunt respectate de cei care le servesc.
\nUnii contemporani considera ca lumea viitorului globalizat va depinde de tehnologie, institutii si valori. Un motiv \u00een plus sa urmarim, de aici \u00eencolo, evolutia institutiei publice, nu a destinului individual al liderului politic. Nici spectacolul lui autonom si fara orizont. Rom\u00e2nia, ajutata de o buna parte din elita ei intelectuala, a experimentat \u00een ultimii ani un bolnavicios exercitiu de admiratie sau ura fata de indivizi politici, \u00een loc sa \u00eencurajeze structura europeana a institutiilor si comportamentul corect fata de ele.
\nNevoia de a fi flatat, ca si ura, dispretul, vanitatea, intriga si gelozia sunt creatoare de emotii, nu de institutii. Ele sunt limbajul indecent al \u201eprivatului\u201c care a napadit \u201epublicul\u201c. Acum nouazeci si trei de ani, Marea Unire s-a facut cu viziune, nu cu vanitate. Ea s-a \u00eenfaptuit cu strategii si institutii, nu cu umori, lasitate si gelozie personala.
\n\u00cenvatatura lasata de Ferdinand si Maria, de oamenii politici sau de rom\u00e2nii care au murit cu sutele de mii \u00een Primul Razboi Mondial este ca institutia si valorile sunt singurele care conteaza \u00een gravele momente istorice, ca si \u00een norocoasele momente istorice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-au \u00eemplinit nouazeci si trei de ani de la Marea Unire. Pentru Rom\u00e2nia acestor noua decenii, ca si pentru majoritatea statelor influentate de marile schimbari ale lui 1918, conditiile geopolitice au ramas aceleasi, \u00een natura lor. \u00centre instinctul de supravietuire si presiunile fortelor disjuncte care au actionat pe axa Est-Vest a continentului, aproape toate au… Cite\u0219te mai mult »93 de ani de la 1Decembrie 1918<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[6871,6870,6869],"class_list":["post-9999","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-casa-regala","tag-institutia-statului","tag-marea-unire"],"views":1181,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9999","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9999"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9999\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9999"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9999"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9999"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}