Cu cenzura m-am \u00eent\u00e2lnit de mai multe ori si \u00een mai multe feluri. Cea mai timpurie \u00eent\u00e2lnire avea loc la c\u00e2tiva ani dupa razboi, \u00eentr-o zi din primavara t\u00e2rzie a lui 1946, c\u00e2nd, \u00eentors acasa de la scoala n-am mai zarit raftul cu carti din camera mare. Cartile cu raft cu tot disparusera. \u00cenvatatori de tara, ai mei r\u00e2nduisera acolo cartile de baza \u00een meseria lor: cronicarii, Eminescu, marii istorici. Pentru ca \u00een dosul raftului smuls din perete tencuiala pastrase urma sirului de carti, muruisera la repezeala locul: ca sa nu se mai cunoasca. Pierisera de pe perete ca si c\u00e2nd n-ar fi fost Miron Costin, Eminescu, Iorga, Xenopol. Marea istorie a acestuia din urma aparuse \u00een fascicule la Fundatie, cu stema regala pe coperti. Disparitia raftului m-a intrigat si m-a facut curios: presimteam o aventura. \u00cen toiul noptii, m-am furisat pe urmele lor \u00een gradina, unde am asistat la o \u00eenhumare bizara si incomprehensibila. Sapasera o groapa ad\u00e2nca la radacina caisului \u00een care \u00eengropau \u201emortul\u201c, lada plina cu carti, \u00eenvelite str\u00e2ns \u00eentr-un lintoliu negru: ca sa tina si sa nu putrezeasca de tot. Aveam sa deslusesc bizareria si sa \u00eenteleg mult mai t\u00e2rziu, la deshumarea cadavrelor de carti, ce se petrecuse. \u00cen 1946 \u00eencepuse v\u00e2natoarea cartilor si a proprietarilor lor. Ministerul Informatiilor tiparise \u00eentr-o brosura prima lista cu scrierile interzise: la \u00eenceput fusesera doua mii, \u00een urmatoarele editii ale brosurii lista de carti arestate sporise, \u00een doi ani, la opt mii. Raftul cu carti devenise peste noapte un reactionar de temut. Si tot peste noapte fusese \u00eenmorm\u00e2ntat \u00een mare taina de frica denuntatorilor gata sa-i reclame la noua politie pe proprietarii dusmanilor de clasa de pe rafturile bibliotecilor. Ce vremuri! Prin 1957-58, la Filologia bucuresteana vremelnicul coleg si bunul prieten Stefan Goanta \u00eemi va vorbi despre soarta cartilor arestate si necazurile pe care ele le-au putut pricinui unor generatii cu dosarele ferfenita, ca al lui: fiu de \u00eenvatator, fost fruntas taranist si apoi puscarias condamnat la 18 ani de temnita grea din care \u201eefectuase\u201c abia sase … \u00cemi spusese ceva prietenul meu si despre o fabrica de carton asfaltat de pe l\u00e2nga Ploiesti: adusa pe o cale ferata \u00eengusta, materia prima a acestei fabrici consta din carti si tablouri confiscate din casele nationalizate, corpuri delicte \u00een dosarul viitorilor condamnati politic. Am regasit \u201epovestea\u201c, dupa ’90, \u00eentr-un roman puternic al lui Stefan Goanta, \u201eAltarul de nisip\u201c, cu memorabila scena a scoaterii politicilor \u201ela carti\u201c \u00een chip de pedeapsa: \u201eE prapad mare! \u2013 \u00eei avertizeaza un gardian binevoitor \u2013 va duce la carti. Daca o fi sa nu ne mai vedem, iertati-ma…\u201c Pe un ger cumplit, dezbracati, detinutii politici, majoritatea intelectuali, sunt dusi \u00een preajma unei movile uriase compuse din \u201eoase de carti\u201c ajunse moloz: \u201eun morm\u00e2nt rasturnat, cu mortul spre cer\u201c. Pusi sa le \u00eencarce \u00een camioane spre a deveni suluri de carton asfaltat pentru constructia socialismului, ei refuza si, st\u00e2nd nemiscati, cad pe r\u00e2nd secerati de ger. De un halucinant realism \u201efotografic\u201c, movila din \u201eoase de carti\u201c ca un \u201emorm\u00e2nt rasturnat, cu mortul spre cer\u201c privegheat de cei ce refuza sa \u00eengroape \u201emortul\u201c si mor secerati de ger \u2013 aceasta movila monumentala rascumpara cu asupra de masura slabiciunile, putine, ale unui roman memorabil. E o carte extraordinara. Sa mai spun ca naratorul romanului, nemuritorul \u201eTovionescu\u201c aspira ca psihiatrul nebun din paginile cartii sa (auto)creeze marioneta perfecta, retardatul pur, ultima expresie a imbecilizarii stiintifice a omului de catre om: prin aceasta propensiune gogoliana a personajului sau, autorul se \u00eent\u00e2lneste cu o \u00eentreaga directie majora a literaturii moderne. De la \u201eomul fara \u00eensusiri\u201c si p\u00e2na la omul insecta \u2013 spre a nu mai cita varianta autohtona a marionetei \u00eensufletite, respectiv, Mitica a lui Caragiale al nostru \u2013 autopsia minutioasa a nimicului gaseste \u00een paginile \u201eAltarului de nisip\u201c al lui Stefan Goanta expresii si \u00eentruchipari revelatoare pentru adevarul din spatele lor si pentru marele talent al prozatorului care a fost. Un prozator cu mari resurse nevoit sa poarte \u00een viata de toate zilele, ca pe o zeghe, hainele cenusii ale epocii lui.
\n\u00centr-un interviu acordat Ilenei Petrean-Pausan pentru revista salajeana \u201eSilvania\u201c marturiseste ca, fugarit de dosar, \u201eam descalecat \u00een Salaj. Intentionam sa ajung \u00een Maramures, sa caut un loc ascuns unde sa \u00eenvat copiii \u2013 totdeauna am avut cultul profesiunii parintilor mei \u2013, sa ma linistesc, sa scriu. Ma apropiam de 30 de ani si v\u00e2rsta mi-a pus o \u00eentrebare: p\u00e2na c\u00e2nd o sa ma t\u00e2rasc ori sa haiducesc, \u00een loc sa traiesc? Fostii mei colegi ma priveau de sus, credeau ca sunt o victima a propriilor mele piedici. Ei urcasera, eu cobor\u00e2sem\u201c. Regasindu-se pe sine \u00eensusi dupa ’90, mai spune ca \u201ela pensie e bine: poti, macar \u00eentr-o masura, sa mai faci si ce vrei tu, dupa ce ai facut numai ce-au vrut altii\u201c. A putut, \u00een fine, sa spuna ce n-a putut spune: scena zguduitoare din roman evocata mai \u00eenainte nu este rodul fanteziei, pe care numai realitatea \u00eensasi o poate surprinde si depasi: \u201eNu, e un adevar pe care l-am trait. \u00cen apropiere de Ploiesti \u2013 eu eram pe atunci actor, mai mult figurant \u2013 se facuse o fabrica de carton asfaltat. Materia prima: carti si tablouri confiscate din casele nationalizate sau de la viitorii condamnati politic. Din vagoane cartile erau aruncate \u00een curte, urm\u00e2nd sa fie transportate pe banda rulanta \u00een topitorie. Se facuse o movila uriasa. Mai greu era cu scoaterea tablourilor din rama si cu taierea acestora pentru a \u00eencapea pe banda. Treceam pe acolo cu alti colegi \u00een drum spre Valea Calugareasca. Aici se bea un vin nemaipomenit cu numai 50 de bani burta, si mai aduceai, fie toamna, fie iarna, si c\u00e2te o fata de perna plina cu struguri dintr-un soi rezistent, pentru colege. \u00cen ziua aceea cartile au fost principalul subiect de discutie. De furat nu se putea fura, era, pe l\u00e2nga paza obisnuita, si paza militara. Pericolul nu consta \u00een faptul ca se pierd kilograme de \u201emarfa bruta\u201c, ci \u00een faptul ca otrava ideologiei burghezo-mosieresti s-ar fi \u00eentors \u00een mase. Dar cu niste bauturi de oras girate de etichete am \u00eenfr\u00e2nt acerba vigilenta revolutionara. Am \u00eenceput sa caram cu sacii. Erau carti rare, \u00een toate limbile de circulatie, tomuri legate \u00een marochin, pretioase si numai ca ornament. Mi-e si rusine sa spun c\u00e2te am furat, desi nu cred ca acesta e termenul potrivit. Le trimiteam la tara, la casa bunicilor, dar nu peste mult timp am fost dati afara din casa, iar cartile s-au \u00eentors probabil tot la locul unde urmau sa fie \u201e\u00eennobilate\u201c \u00een carton asfaltat. Si, odata cu ele, si cartile noastre, carti vechi si stravechi…\u201c Evocat cu emotie si tardiva pretuire de salajenii lui \u00eentre care si-a trait o mare parte a vietii, acest om care at\u00e2tea a vazut si a scris c\u00e2teva carti admirabile n-a trecut, cu toate acestea, granita judetului care s-a facut ca-l adopta. De ce? Las la o parte exceptiile ce \u00eentaresc regula: niciun \u201ejudet al sarmanilor\u201c nu-si ridica \u00een slavi concetatenii de un soi mai ales. \u00cen plus, omul era prea direct, prea deschis si dificil, nedigerabil. Si c\u00e2nd facea \u201erau\u201c, \u00eencerca sa-l faca bine. Os mare \u00eentr-un g\u00e2t prea mic, era greu de mistuit. \u201e\u00cen primele zile de dupa Revolutie, spune cu umor resemnat, am primit si amenintari cu moartea\u201c! \u00cen sf\u00e2rsit, se mai pune problema identitatii incerte a acestor \u201eemigranti\u201c, a exilatilor interni, ca el, fugariti de dosar, sabia lui Damocles si, cum spune, \u201ecalvarul\u201c sau. Ce n-a fost Stefan Goanta, ins fara vocatia martirajului, dar ratacind prin tara de-a lungul unei vieti \u00eentregi? A fost muncitor necalificat si calificat pe diverse santiere, a fost bibliotecar, actor, instructor artistic, crainic de statie de amplificare, confectioner de cravate, muncitor zootehnist etc. Pe scurt, de profesiune: \u201eexmatriculat\u201c. Debutant tardiv, cu romanul satiric \u201eAltarul de nisip\u201c (Ed. Universalia, Craiova, 1993), Stefan Goanta a fost un oltean nascut \u00eentr-un sat tatarasc din Dobrogea nevoit sa se ardelenizeze \u00een Salaj: m\u00e2nat din urma de un dosar patat de calitatea de detinut politic a tatalui sau, omul deveni de timpuriu unul dintre numerosii emigranti interni. \u00cencerc\u00e2nd mereu sa se fixeze undeva, se re\u00eent\u00e2lnea vesnic cu umbra implacabilului dosar. Care l-a fugarit dintr-o parte \u00een alta a tarii. Prin ’57-’58, c\u00e2nd cadristii pareau sa dea oarecari semne de oboseala, s-a oprit din goana si si-a \u00eenceput studiile superioare la Filologia bucuresteana. Dar \u201evacanta\u201c a fost scurta. Cur\u00e2nd, cu forte proaspete, v\u00e2natoarea a re\u00eenceput, exmatriculat si cu dosarul \u00een spate si-a reluat navetismul \u00een cautarea unui \u201eloc de munca\u201c. \u00cen cele din urma nomadul a emigrat \u00een Ardeal, ca sa i se piarda urma. Acolo s-a dat la fund, \u00eentr-o scoala sateasca, asa cum vor fi facut cei mai multi dintre acesti vinovati fara vina goniti mereu de umbra neagra a dosarului de cadre: plateau culpa de a fi avut parinti \u201eliberali\u201c, \u201etaranisti\u201c ori legionari… Acest exod al oamenilor sub povara pacatelor parintesti din dosarul de cadre ar merita studiat si descris bucata cu bucata: ca o forma de dezradacinare ce a pricinuit devierea a mii si mii de biografii. Unul dintre acesti componenti ai armatei dezradacinatilor, Stefan Goanta din Zalau, dar si din Dobrogea, din Oltenia, din Bucuresti si din multe alte locuri ale tarii de care nu s-a dezlipit, scriitorul cu acelasi nume nu se bucura totusi de pretuirea cuvenita unui talent veritabil. De ce?
\n\u00centrebarea si-o pune si dna Irina Petras \u00eentr-o fisa de portret din frumosul omagiu \u201eStefan Goanta vazut de…\u201c (Editura Brumar, 2011, coordonator: Irina Goanta): \u201eAutor al unor carti de proza (\u00abAltarul de nisip\u00bb, 1993, \u00abPatul de zapada\u00bb, 1995, \u00abVinul de piatra\u00bb, 1997) bine scrise, dar care nu l-au impus atentiei criticii, Stefan Goanta semneaza \u00een 1988 romanul \u00abZodia T\u00e2rului\u00bb (Col. Akademos), urmat de o ambitioasa trilogie \u00abPopescu E Napoleon\u00bb (vol.I-III, 1999-2001), demne de un alt tratament. Ca sa nu mai pomenesc de volumul de \u00abTeatru\u00bb al aceluiasi autor (2002) si de prozele scurte din \u00abMoartea e facultativa\u00bb\u201c. Dupa ce noteaza atent si judicios calitatile prozatorului, Irina Petras se \u00eentreaba: \u201eCe-i lipseste, atunci, lui Stefan Goanta pentru a deveni \u00een ochii celorlalti ceea ce este cu v\u00e2rf si \u00eendesat de la bun \u00eenceput \u2013 un foarte bun prozator? Nu stiu. S-a \u00eent\u00e2mplat nu o data sa-mi pun aceasta \u00eentrebare, caci nu este singurul bun scriitor receptat superficial. Am gasit un singur raspuns: stiinta, negustoreasca, de a te face remarcat intra si ea \u00een portretul scriitorului de talent\u201c. Poate fi si asa, nu toti scriitorii sunt si buni negustori, dar poate fi si altfel: daca e adevarat ca omul sfinteste locul, nu-i mai putin adevarat si ca adesea locul te trage \u00eenapoi de picioare… Un cititor atent al lui Stefan Goanta este si criticul Constantin Cublesan, iar istoricul literar Dumitru Micu observa, judicios, ca \u201eAltarul de nisip\u201c e \u201eun roman-portret. Un roman cu mai multe personaje, desigur, \u00eensa reduse, cu exceptia unuia, central, la rolul de a media portretizarea respectivului. Portretizatul e un ins eminamente \u00abfara \u00eensusiri\u00bb, replica socialista rom\u00e2neasca din anii cincizeci la Ulbrich, (anti)eroul romanului \u00abDer Mann ohne Eigenschaften\u00bb al lui Robert Musil\u201c. La r\u00e2ndul sau, Oana Soare, un critic si istoric literar temeinic din noua generatie, face o minutioasa fisa a unui personaj spectaculos din romanul \u201eZodia T\u00e2rului\u201c, un personaj poliform, ce-si capata chipul cu multiple fete din privirile celor \u00een ochii carora se oglindeste. Ins malefic, dar simpatic, personaj negativ, respingator si seducator \u00een acelasi timp, ur\u00e2t ca dracul si mai rau dec\u00e2t el, T\u00e2ru, eroul romanului, \u201eeste omul-neom plasat \u00een zodia extraordinarului prin detalii de ordin fizic si moral, care deformeaza personajul \u00eencadr\u00e2ndu-l \u00een aura legendei\u201c. La capatul analizei, Oana Soare avanseaza cu umor critic ipoteza: \u201eProbabil ca si lui T\u00e2ru i-ar fi placut acest roman\u201c. Potrivit ideii metaromanului sugerata aici, personajul \u201enegativ\u201c devine, ca \u00eentr-un roman de Nicolae Breban, si primul cititor, critic si exeget al cartii \u00een care e \u201e\u00eencondeiat cu at\u00e2ta talent\u201c… Stefan Goanta este un prozator redutabil ale carui carti putin citite \u00eesi asteapta \u00een continuare cititorii meritati.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu cenzura m-am \u00eent\u00e2lnit de mai multe ori si \u00een mai multe feluri. Cea mai timpurie \u00eent\u00e2lnire avea loc la c\u00e2tiva ani dupa razboi, \u00eentr-o zi din primavara t\u00e2rzie a lui 1946, c\u00e2nd, \u00eentors acasa de la scoala n-am mai zarit raftul cu carti din camera mare. Cartile cu raft cu tot disparusera. \u00cenvatatori de… Cite\u0219te mai mult »Vanatoarea de carti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6867,3431,6866,5028,6868],"class_list":["post-9993","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-popescu-e-napoleon","tag-cenzura","tag-irina-goanta","tag-irina-petras","tag-stefan-goanta"],"views":1696,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9993","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9993"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9993\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9993"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9993"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9993"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}