{"id":998,"date":"2010-01-13T23:46:02","date_gmt":"2010-01-13T21:46:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=998"},"modified":"2010-01-10T16:48:03","modified_gmt":"2010-01-10T14:48:03","slug":"creanga-120-de-ani-de-posteritate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/creanga-120-de-ani-de-posteritate\/","title":{"rendered":"Creanga, 120 de ani de posteritate"},"content":{"rendered":"

Recent, am publicat \u00een aceasta pagina un serial sub titlul \u201eCasele scriitorilor\u201c. Nu \u00eent\u00e2mplator am \u00eenceput cu Casa-muzeu din Humulesti-Neamt si l-am \u00eencheiat cu Bojdeuca din Ticaul Iasilor, polii materiali ai biografiei lui Ion Creanga. Doua case, modeste ca si existenta poporului care a ivit un geniu ce avea sa-l exprime pentru totdeauna. Nu e lipsit de semnificatie faptul ca ele au fost vizitate, cercetate, admirate \u00eencep\u00e2nd chiar cu anul 1890, primul al posteritatii lui Creanga, cu multa vreme \u00eenainte de a deveni muzee memoriale.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Ion Creanga a scris \u201eAmintirile\u201c, Povestile, clasice toate \u00eenca din timpul vietii sale, \u00een Bojdeuca din \u201emahalaua celesta\u201c, unde a locuit, alaturi de Tinca Vartic, din 1872 – c\u00e2nd, fiind raspopit, a parasit manastirea Golia – p\u00e2na la moarte, adica p\u00e2na la 31 decembrie 1889. S-au scurs, iata, 120 de ani de la acea ultima zi a unui an nefast, poate cel mai nefast din istoria literaturii si culturii noastre. \u00cen volumul \u201eIon Creanga si lumea \u00een care a trait\u201c – o riguros documentata trecere \u00een revista a tuturor evenimentelor importante petrecute \u00een tara si \u00een lume de-a lungul vietii lui Creanga (1837-1889) – cercetatorul, prozatorul si memorialistul Constantin Parascan, fost timp de decenii muzeograf la Complexul memorial din Ticau, noteaza ca \u00een acea seara de ajun de An Nou, marele povestitor, dascal si autor de manuale iesea din scena vietii \u00een larma facuta de copiii care venisera sa-l colinde. Parca cineva din alte sfere nepatrunse de g\u00e2ndul oamenilor regizase un spectacol unic \u00een care veselia colindatorilor, carora Creanga le spusese at\u00e2tea povesti nemuritoare, inclusiv cu uratori, trebuia sa se \u00eensoteasca cu tristetea de dincolo de fereastra modestei casute a magicianului\u2026
\n\u00cen acea seara, Creanga fusese vazut pe strada Lapusneanu. Un martor ocular, amic al sau, profesorul Draghici, a lasat marturie ca Ion Creanga a cumparat dintr-o franzelarie de pe amintita strada crafle, un fel de gogosi umplute cu dulceata, pe care le-a m\u00e2ncat cu pofta \u201e\u00eenghitind una dupa alta\u201c si a mai cerut 20 la pachet, platind doi franci, \u00een monezi de argint, pe care le-a scos dintr-un chimir. Apoi, \u00eempreuna cu Draghici, s-au oprit la o bacanie unde au baut coniac. De acolo, cei doi au plecat \u00eempreuna, iar aproape de Ticau si-au urat cele cuvenite pentru Noul An si s-au despartit, de fata fiind si sergentul aflat la post \u00een zona respectiva.
\nMoartea scriitorului este anuntata a doua zi prin fluturasi rasp\u00e2nditi \u00een oras: \u201eIoan Creanga \/ Profesor \u00een v\u00e2rsta de 52 de ani dupa o lunga suferinta a \u00eencetat din viata \u00een ziua de 31 decembrie. \u00cenmorm\u00e2ntarea va avea loc marti 2 ianuarie ora 1 precis \u00een cimitirul Eternitatea unde se afla depuse ramasitele lui. \/ Fii, frate si surori roaga pe toti amicii, colegi si cunoscuti a asista la \u00eenmorm\u00e2ntare. \/ 1890, ianuarie 1\u201c. S-au ocupat de \u00eenmorm\u00e2ntare un vechi prieten al sau, Ioan S. Ionescu – care va ridica si primul monument la capat\u00e2iul scriitorului, adus \u00een 1923 \u00een curtea Bojdeucii si \u00eenlocuit, la morm\u00e2nt, cu cel ce exista si astazi – si Miron Pompiliu. La ceremonia \u00eenhumarii a fost prezent si Nicolae Iorga, atunci student la Universitatea din Iasi, viitorul si primul mare exeget al operei lui Creanga, cum convingator a demonstrat \u00eentr-un excelent eseu criticul Cristian Livescu. Au rostit scurte discursuri Toma Savescu din partea corpului profesoral si Eduard Gruber, ginerele Veronicai Micle, ca reprezentant al tinerilor din Cercul literar \u00een cadrul caruia Creanga citise capitolul al IV-lea al \u201eAmintirilor din copilarie\u201c. Nicolae Iorga va evoca momentul: \u201eSe uita multa lume la d\u00eensul – si oameni \u00eenvatati, daca nu chiar de la \u201eJunimea\u201c, unde facusera at\u00e2ta haz de d\u00e2nsul. Nu era un mort ur\u00e2t: cazuse bun sanatos si era rosu la fata, cu gura \u00eentredeschisa ca pentru a vorbi, si lumina facliilor parca facea sa-i joace pleoapele apasate ca pentru somn. Si era \u00een stare s-o fi facut \u00eentr-adins. De ce sa supere el at\u00e2ta lume mai subtire dec\u00e2t d\u00eensul care daca venise sa-l vada, nu trebuia sa duca \u00eenapoi acasa o \u00eentiparire rea\u2026\u201c.
\nAdevarul e ca Ion Creanga era bolnav de mai multi ani, dar asta nu mai conteaza \u00een ordinea si sub specia eternitatii\u2026
\nSa ne \u00eentoarcem \u00eensa la Bojdeuca si la filmul \u00een date al unei vieti vazute \u00een relatie, nu doar temporale, cu evenimentele – \u00een primul r\u00e2nd cele culturale – ale lumii si epocii \u00een care a trait Creanga. Cum precizeaza si cel ce l-a realizat, Constantin Parascan, el nu este nici colectie de documente si scrisori, nici antologie, nici dictionar, dar este c\u00e2te ceva din toate acestea. Sa luam, la \u00eent\u00e2mplare, anul 1876. La 13 august, moare mama lui Eminescu – Raluca Eminovici. \u00cen acea perioada Eminescu statea la Bojdeuca din Ticau, unde prietenul sau l-a gazduit vreme de sase luni. De aici a plecat poetul la Ipotesti, la \u00eenmorm\u00e2ntarea mamei. (Peste mai bine de trei ani, la 1 ianuarie 1880, avea sa scrie cunoscuta poezie care a \u00eenfiorat at\u00e2tea generatii de elevi – \u201eO, mama\u2026\u201c, una dintre putinele pe care le-a datat. O va publica \u00een \u201eConvorbiri literare\u201c, numarul din 1 aprilie. De subliniat: este singura poezie publicata de Eminescu \u00een tot anul 1880.) Tot \u00een 1876, Creanga publica unul dintre faimoasele manuale – \u201ePovatuitoriu la cetire prin scriere\u201c – si scrie una din capodoperele sale: \u201eMos Nichifor Cotcariul\u201c. Maiorescu, acum mutat la Bucuresti, cere printr-o epistola adresata junimistului Anton Naum sa i se trimita grabnic nuvela pentru a o citi \u00eenainte de tiparire: \u201e\u2026Aud despre o frumoasa nuvela a d-lui Creanga, a(le) carui scrieri \u00een genere sunt o adevarata \u00eembogatire a literaturii noastre. Fa bine, spune-i sa-mi trimeata pentru 5 zile manuscriptul nuvelei si \u00eel voi retrimite desigur dupa acest timp. Nu ma oropsiti de tot, rogu-va. Sau poate i-l aduc \u00een persoana la aniversarea \u201eJunimei\u201c\u201e. Maiorescu primeste textul dupa c\u00e2teva zile, confirm\u00e2nd \u00eentr-o scrisoare datata 20 octombrie: \u201eMultumiri pentru trimiterea mijlocita a istoriei lui Creanga, care a facut cel mai mare haz la toti c\u00e2ti au cetit-o pe aici, si sunt multi, caci \u00eencepe a \u00eenmuguri si \u00een Bucuresti un vlastar al Junimei. Stii ca vlastarele noastre \u00eenmuguresc iarna. \u00cenca o data, va rog pe toti nu ma oropsiti\u201c.
\nMaiorescu, ardeleanul, olimpianul, cel ce s-a construit pe sine cu o perseverenta si o severitate pe care Jurnalul sau le atesta cu asupra de masura, omul politic, ministrul, profesorul auster – \u00een ipostaza sentimentala.
\nMi-as permite aici o scurta paranteza: din pacate, aproape nimic din ceea ce s-a fondat si s-a edificat la Iasi – cu o fericita exceptie: Unirea de la 1859 – nu a mai avut la Bucuresti aceeasi anvergura chiar daca a \u201e\u00eenmugurit\u201c sau a re\u00eenmugurit si acolo. Nici Junimea, nici, mai t\u00e2rziu, celebrele prelegeri de estetica ale lui Calinescu sau \u201eJurnalul literar\u201c al aceluiasi. Iar exemplele ar putea continua.
\nCe se mai \u00eent\u00e2mpla \u00een acel an? \u00cen \u201eCurierul de Iasi\u201c din 5 decembrie, Eminescu semna cronica la spectacolul cu \u201eRevizorul\u201c lui Gogol. \u00centre scriitorii care \u00eesi trag seva operei din viata reala a popoarelor lor, cronicarul \u00eel mentioneaza pe Ion Creanga. \u00cen lume se nastea Jack London si murea rusul A.N.Afanasiev, arheolog, primul editor al basmelor si povestilor rusesti pe care le compara cu productiile similare ale altor popoare. Mark Twain \u00eencepe publicarea \u201eAventurilor lui Tom Sawyer\u201c. \u00cen Rom\u00e2nia se nastea la Ivesti (Galati) Hortensia Papadat-Bengescu. Slavici se angajeaza redactor la Timpul, unde \u00eei va avea colegi pe Eminescu si Caragiale. Dimitrie Petrino \u00eel denunta pe Eminescu, acuz\u00e2ndu-l ca ar fi furat carti si mobilier din inventarul Bibliotecii Universitare din Iasi. De fapt, asa cum se va dovedi, el contribuise substantial la \u00eembogatirea patrimoniului Bibliotecii. Eminescu semna \u00een \u201eCurierul de Iasi\u201c, din 29 septembrie, necrologul \u201eunuia din cei mai nobili barbati ai Rom\u00e2nilor\u201c – Costache Negri. Ion Creanga scrie corosiva \u201ePoveste a lui Ionica cel prost\u201c mention\u00e2nd: \u201eScrisa de Ioan-V\u00e2ntura-Tara, \u00een Iasi, la 22 octombrie 1876 si dedicata caracudei din Junimea \u00eembatr\u00e2nita \u00een zile rele, la prilejul aniversarii a treisprezece ani, numarul dracului\u201c. Etc\u2026
\nRevin, \u00eensa, la anul 1889. \u00cen ziua de 18 iunie, Ion Creanga afla din ziare ca marele sau prieten, Mihai Eminescu, a murit. Este el \u00eensusi bolnav. Nu mai are nici timp, nici putere sa calatoreasca de la Iasi la Bucuresti, pentru a-l petrece pe ultimul drum pe cel al carui \u201enume va trai c\u00e2t veacurile\u201c. La aflarea vestii, Creanga deschide volumul \u201ePoesii\u201c, editia Maiorescu, unica aparuta antum, si \u00eel citeste \u00een Bojdeuca sa, de la prima la ultima fila, pl\u00e2ng\u00e2nd. Apoi, coplesit de emotie, suferind, adoarme cu capul pe carte. \u00cen acelasi pat va adormi – pentru totdeauna – peste mai bine de sase luni, \u00een ultima seara a anului 1889\u2026Era ajunul unui Nou An si al fabuloasei posteritati a celui pe care Ibraileanu l-a numit \u201eHomer al nostru\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Recent, am publicat \u00een aceasta pagina un serial sub titlul \u201eCasele scriitorilor\u201c. Nu \u00eent\u00e2mplator am \u00eenceput cu Casa-muzeu din Humulesti-Neamt si l-am \u00eencheiat cu Bojdeuca din Ticaul Iasilor, polii materiali ai biografiei lui Ion Creanga. Doua case, modeste ca si existenta poporului care a ivit un geniu ce avea sa-l exprime pentru totdeauna. Nu e… Cite\u0219te mai mult »Creanga, 120 de ani de posteritate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[566,565],"class_list":["post-998","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bojdeuca","tag-ion-creanga"],"views":3112,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/998","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=998"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/998\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=998"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=998"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=998"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}