{"id":9978,"date":"2011-12-06T17:24:11","date_gmt":"2011-12-06T15:24:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9978"},"modified":"2014-06-10T11:06:40","modified_gmt":"2014-06-10T09:06:40","slug":"roland-garros-mon-amour-30","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-30\/","title":{"rendered":"Roland Garros, mon amour (30)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Aparentele \u00eenseala. Dar ce idee, sa \u00eencepi un articol, fie el si despre istoria sentimentala a Roland Garros-ului, cu un truism! Si totusi, dincolo de substratul tehnic al redactarii de text, unul care anunta un rateu de zile mari, se \u00eenalta, majestuos si titanic, orizontul tuturor experientelor ce confirma banalitatea propozitiei de debut. Asadar, reiau si \u00eentaresc: aparentele \u00eenseala. P\u00e2na si acele aparente care beneficiaza de girul normativ al legii si regulamentelor sunt supuse erorii si pot induce starea de \u00eenselaciune. \u00censa nu e nimic tragic aici&#8230; \u00een fond, Umberto Eco avea dreptate \u2013 semiotica este posibila doar \u00eentruc\u00e2t oamenii, atunci c\u00e2nd comunica discursiv, mai si mint! Iar daca este adevarat \u2013 si este! \u2013 ca aparentele \u00eenseala, \u00eenseamna ca acest lucru este valabil si pe terenul de tenis, ba chiar si \u00een sanctuarul suprem al tenisului pe zgura, adica la Roland Garros. Deci, daca auziti sacrosanctul anunt al arbitrului principal \u201eghem, set si meci cutarica\u201c, sa nu credeti ca totul s-a sf\u00e2rsit. Uneori povestea abia \u00eencepe.<\/strong><\/em><br \/>\nAsa s-a \u00eent\u00e2mplat la editia din 1973 a marelui turneu de la Porte d&#8217;Auteuil, o editie extraordinara pentru culorile rom\u00e2nesti, caci Ilie Nastase a ridicat deasupra capului faimoasa \u201eCupa a Muschetarilor\u201c, tenismanul nostru triumf\u00e2nd net \u00eempotriva iugoslavului Nikola Pilici, scor 6-3 6-3 6-0. Dincolo \u00eensa de tam-tam-ul si legenda ce \u00eensotesc de obicei asemenea clipe de glorie, la Roland Garros s-a petrecut si un episod cel putin ciudat. \u00cen competitia feminina, o pustoaica cu ten si bucle de creola focoasa, dar si cu niste gambe de o sveltete infinita, aflata la debutul sau pe tablou principal al Internationalelor Frantei, rom\u00e2nca Virginia Ruzici, o \u00eenfrunta pe terenul cu numarul 5 pe sportiva clasata a doua \u00een ierarhia din Hexagon, Nathalie Fuchs. Desi nu devenise \u00eenca acea superba campioana ce ne \u00eenc\u00e2nta privirile cu jocul ei atipic si inventiv, Virgi avea \u00eenca de pe atunci un exceptional joc de picioare, ca si un forhand de speriat. \u00cen acea zi, calduroasa si umeda, de-a dreptul sufocanta sub cerul de un albastru neverosimil al Parisului, Ruzici o domina pe Fuchs, ajung\u00e2nd ca \u00een setul decisiv sa aiba conducerea, 6-5. Totul curgea logic spre o victorie a tinerei din Rom\u00e2nia, c\u00e2nd, brusc, la schimbarea terenului, Virginia \u00eesi \u00eentinde picioarele, iar figura ei exprima o grimasa surprinzatoare. Este clar, fata are crampe musculare, iar durerea este una ascutita, de nesuportat. Ruzici se asaza pe scaun, \u00eesi frectioneaza musculatura picioarelor, apoi se ridica \u00eencet, fac\u00e2nd miscari de \u00eencalzire si relaxare \u2013 \u00eensa nimic, totul e inutil.<br \/>\n\u00cen tribuna, aproape de primul r\u00e2nd, prietena mai matura a Virginiei, Mariana Simionescu, viitoarea sotie a marelui Borg, se da de ceasul mortii, vaz\u00e2nd ca pustoaica e pe punctul sa abandoneze. Nemaitin\u00e2ndu-si nervii, Mariana \u00eencaleca balustrada si se trezeste pe teren, l\u00e2nga sportiva aflata \u00een suferinta. Mai experiementata, Mariana \u00eencepe sa-si maseze prietena, sub privirile consternate ale Nathaliei Fuchs si ale arbitrului de scaun. De ce at\u00e2ta mirare si chiar revolta din partea celor doi? Simplu, pentru ca la acea data regulamentul nu prevede ca sportivii sa primesca ajutor medical. Singura posibilitate, daca accidentarea se dovedea mai serioasa, era abandonul. Desi apostrofate, rom\u00e2ncele \u00eesi vad mai departe de \u201etratament\u201c. De fapt, nici Virginia si nici Mariana nu vorbeau pe-atunci franceza, asa ca apelurile arbitrului sunt inutile, compatrioatele noastre nepricep\u00e2nd ce anume le este reprosat.<br \/>\n\u00centr-un final, arbitrul decide ca mademoiselle Ruzici este descalificata, victoria revenindu-i adversarei sale. T\u00e2nara jucatoare din Carpati paraseste terenul cu ochii \u00een lacrimi. Fata se duce direct la dus, de unde iese ceva mai t\u00eerziu, cu fata devastata de dezamagire. La vestiar, surpriza, o asteapta Mariana Simionescu, \u00eensotita de directorul turneului, Pierre Darmon, care \u00eesi cere scuze \u00een numele organizatorilor si, apreciind ca \u00eent\u00e2mplarea a defavorizat-o pe t\u00e2nara rom\u00e2nca, decreteaza ca partida poate fi reluata. Precedentul deja a fost creat, chiar daca toata lumea, arbitru, public si jucatoare se mira!<br \/>\nMeciul, reluat, nu decurge \u00eensa \u00een favoarea Virginiei, care, tulburata de \u00eentorsatura situatiei, este \u00eenvinsa \u00een prelungiri, scor 10-8. Regulamentul, sfidat de morga de seigneur a lui Monsieur Darmon, foarte sensibil si galant cu domnisoarele din Est, s-a razbunat, fac\u00e2nd dreptate frantuzoaicei Fuchs, cu nimic vinovata ca litera normei este cinica si respinge orice sansa sportivelor accidentate.<br \/>\nPeste doar trei saptam\u00e2ni, pe gazonul de la Wimmbledon, Ruzici traieste, culmea, o \u00eent\u00e2mplare similara, doar ca \u00een sens contrar! \u00cenfrunt\u00e2nd-o pe australianca Evonne Goolagong-Cawley, fata noastra face o partida foarte buna, amenint\u00e2nd-o serios pe specialista ierbii care este sportiva de la Antipozi. Ea conduce meciul, dupa un set si jumatate, c\u00e2nd, dintr-o data, Evonne \u00eencepe sa se pl\u00e2nga de crampe de ordin muscular. \u00cen acel moment, sotul fermecatoarei aborigene devenite campioana la tenis patrunde spontan pe teren si-i administreaza acesteia o injectie. Evident, Goolagong-Cawley mai avusese probleme de acest tip si p\u00e2na \u00een faza \u00eent\u00e2lnirii cu Ruzici, \u00eensa ajutorul medical venise \u00eentotdeauna la \u00eenceputul partidei, nu \u00een timpul acesteia.<br \/>\nVirginia priveste \u00eempietrita \u00eentreaga situatie, nu are reactie, nu gaseste replica, lasa ca totul sa decurga de la sine. Iar arbitrul britanic, spre deosebire de cel parizian, nu gaseste cu cale sa intervina. Tulburata si destabilizata de imperturbabilitatea arbitrului de scaun, Ruzici nu mai \u00eentelege nimic, par\u00e2ndu-i-se, evident, nedreapta dubla masura cu care este tratata. Deconcentrata, rom\u00e2nca pierde seturile doi si trei si, odata cu ele, partida! Asa se scrie uneori istoria&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Aparentele \u00eenseala. Dar ce idee, sa \u00eencepi un articol, fie el si despre istoria sentimentala a Roland Garros-ului, cu un truism! Si totusi, dincolo de substratul tehnic al redactarii de text, unul care anunta un rateu de zile mari, se \u00eenalta, majestuos si titanic, orizontul tuturor experientelor ce confirma banalitatea propozitiei de debut. Asadar, reiau&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/roland-garros-mon-amour-30\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Roland Garros, mon amour (30)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[720],"class_list":["post-9978","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-roland-garros"],"views":1354,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9978","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9978"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9978\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9978"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9978"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9978"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}