Ne pl\u00e2ngem necontenit de faptul ca noile generatii nu au apetit pentru muzica clasica si ca nici macar nu au curiozitatea sa intre \u00een Ateneul Rom\u00e2n, sa-l viziteze ca pe un muzeu. Multi considera Ateneul ca fiind un templu al initiatilor. Altii \u00eel confunda cu hotelul Ath\u00e9n\u00e9e Palace. Cei mai multi \u00eensa ram\u00e2n indiferenti la impozanta sa prezenta din centrul Bucurestiului, atunci c\u00e2nd dau navala \u00een Piata Revolutiei pentru concertele de muzica pop, autorizate de Primaria Capitalei la aceeasi ora la care \u00eencep si cele de la Ateneul Rom\u00e2n, parca pentru a ne face \u00een ciuda noua, putinilor iubitori ai muzicii clasice, rastigniti sub majestuoasa cupola de decibelii revarsati cu frenezie dinspre Piata vecina. Numarul \u00een continua scadere al celor care se bucura de un concert elevat, repulsia sau chiar bascalia cu care este tratata muzica clasica astazi sunt rezultatul educatiei precare din perioada celor \u201esapte ani de acasa\u201c si ulterior al programelor scolare deficitare, \u00een cadrul carora muzica ocupa \u00eentotdeauna o pozitie codasa. Privim adesea cu admiratie si chiar invidie la performantele societatilor occidentale, fara sa constientizam modul \u00een care copiii lor cresc \u00een s\u00e2nul familiilor. O preocupare importanta a micutilor este \u00eenvatarea unui instrument, pentru a ajunge c\u00e2t mai repede sa c\u00e2nte alaturi de fratii si surorile mai mari si de parinti. C\u00e2ntatul \u00een grup devine principala distractie de weekend. \u00cen felul acesta, copiii deprind bunul-gust, anumite criterii si judecati de valoare, se obisnuiesc sa dialogheze cu aproapele si sa-i respecte initiativele, iar muzica clasica ajunge sa reprezinte o necesitate, fara de care viata si sufletele lor ar fi mult mai sarace. Daca si copiii nostri ar creste \u00eenconjurati de sunete calde, frumoase, prietenoase, de feeria culorilor pe care le ofera artele plastice, de eleganta si prestanta dansului clasic, cu siguranta ca acele concerte violente, de prost gust, pe care le aminteam la \u00eenceput, nu ar mai avea loc \u00een centrul Bucurestiului. Din pacate, \u00eentr-o tara unde timp de patruzeci de ani a c\u00e2nta colinde, a \u00eempodobi bradul de Craciun, a intra \u00eentr-o Biserica \u00eensemnau atitudine anti-nationala, e greu sa le vorbesti oamenilor despre spiritul de familie care impune si o anumita conduita artistica. Copiii comunistilor de ieri, neciopliti si fara scrupule, au devenit astazi, la r\u00e2ndul lor, parinti, educatori ai unei noi generatii. Si atunci devine si mai greu sa \u00eencerci o pledoarie \u00een favoarea orelor de muzica din programa scolara. Nu spun prin asta ca ar trebui redusa ponderea celorlalte materii de \u00eenvatam\u00e2nt. Ma \u00eentreb \u00eensa c\u00e2ti elevi \u00eesi vor folosi notiunile de matematica superioara, de chimie organica si anorganica sau de fizica \u00een viata lor viitoare? Este necesar, desigur, sa dob\u00e2ndim notiuni generale din c\u00e2t mai multe domenii, dar, p\u00e2na la urma, fiecare dintre noi se specializeaza doar \u00eentr-unul anume. De aceea consider ca si muzicii ar trebui sa i se acorde aceeasi sansa \u00een r\u00e2ndul optiunilor de viitor. Poate ca, fara sa banuim, \u00een copiii nostri salasluieste un talent pe care, printr-o educatie deficitara sau din lipsa de fler, \u00eel sugrumam din pornire. Cred ca toti copiii se nasc cu anumite abilitati pe care le pierd pe parcursul existentei lor. Daca cei mici ar avea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd sansa sa asculte muzica clasica, sa \u00eenvete un instrument, sa picteze, sa deseneze sau sa faca balet, cu siguranta viata lor la maturitate ar fi agrementata de evenimente petrecute la Ateneul Rom\u00e2n, la Opera sau \u00een galeriile de arta. Ar fi \u00een acelasi timp capabili sa intre \u00een dialog cu semenii, ceea ce presupune politetea si rabdarea de a-ti asculta interlocutorul, ar sti sa se poarte \u00een lume si sa se \u00eembrace dupa criteriile bunului-gust. Din pacate, lucrurile se petrec exact invers: \u00een singura ora saptam\u00e2nala de muzica, \u00eenvatatorii prefera sa-i lase pe elevi liberi sa joace fotbal pe maidan. Exista si varianta ca acea ora de muzica sa devina o corvoada pentru elevi, din lipsa de tact a profesorului. \u00cen ambele cazuri rezultatul este \u00eendepartarea de muzica, \u00een general, de frumos. Nu ne mai mira asadar violenta mediatizare pe toate caile a prostului-gust; cu siguranta cei care decid grilele de programe radio sau TV au lipsit frecvent de la orele de arta sau provin din familii \u00een care nu se c\u00e2nta colinde \u00een jurul bradului de Craciun. C\u00e2t despre petrecerea weekend-ului \u00een familie c\u00e2nt\u00e2nd la instrumente, nici nu mai \u00eencape vorba. Oare nu cumva si aceasta carenta \u00een educatia noastra ar putea explica mersul \u00eempiedicat, alandala al societatii de azi, \u00een care arta, frumosul \u00een general, \u00eenseamna pentru prea putini \u201emuma\u201c si pentru majoritatea \u201eciuma\u201c, \u00een care la rang de arta sunt ridicate furtul si minciuna, \u00een timp ce adevartii artisti ajung sa fie dispretuiti, pentru ca au ales sa ajunga muritori de foame?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ne pl\u00e2ngem necontenit de faptul ca noile generatii nu au apetit pentru muzica clasica si ca nici macar nu au curiozitatea sa intre \u00een Ateneul Rom\u00e2n, sa-l viziteze ca pe un muzeu. Multi considera Ateneul ca fiind un templu al initiatilor. Altii \u00eel confunda cu hotelul Ath\u00e9n\u00e9e Palace. Cei mai multi \u00eensa ram\u00e2n indiferenti la… Cite\u0219te mai mult »Pentru unii muma, pentru altii ciuma<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[4014],"class_list":["post-9972","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-ateneul-roman"],"views":1335,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9972","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9972"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9972\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9972"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9972"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9972"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}