{"id":9966,"date":"2011-12-06T17:16:54","date_gmt":"2011-12-06T15:16:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9966"},"modified":"2011-12-06T17:17:11","modified_gmt":"2011-12-06T15:17:11","slug":"fnt-iii-inapoi-la-radacini","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fnt-iii-inapoi-la-radacini\/","title":{"rendered":"FNT (III). Inapoi la radacini"},"content":{"rendered":"

Ultimul dintre articolele dedicate Festivalului National de Teatru 2011 se va opri asupra a doua dintre spectacolele modulului Dans in teatru, \u201eCrazy Stories in the City\u201c si \u201eYerma\u201c, al caror impact si forta dramatica au mers drept la inima publicului. Ambele isi trag energia din filonul generos al traditiilor, cele rom\u00e2nesti in cazul primei montari, cele hispanice in cazul al doilea. <\/strong><\/em>
\n\u201eCrazy Stories in the City\u201c<\/strong>
\nSincer vorbind, daca as fi producator de evenimente ori de spectacole TV sau daca m-as ocupa cu orice tip de entertainment, vaz\u00e2nd \u201eCrazy Stories in the City\u201c de la Teatrul Mic, n-as sta sa ma g\u00e2ndesc de doua ori. L-as recruta pe loc pe coregraful Arcadie Rusu pentru tot soiul de proiecte. In primul r\u00e2nd, pentru marele sau talent de a face o productie suta la suta agreabila, deopotriva dramatica si dinamica, fluida si usor de receptat prin insertiile narative. Apoi, pentru indem\u00e2narea sa de a mixa actori si dansatori, specul\u00e2nd la maximum atuurile ambelor tabere, in care predomina, cu un procent, zdrobitor, actorii. Arcadie Rusu stie sa se foloseasca in aceeasi masura de mimica indelung lucrata a interpretilor de teatru (cum se int\u00e2mpla in cazul lui Radu Zetu si Vitalie Bantas), ca si de plasticitatea corpului, a miscarii intens expresive care capteaza ochiul (cazul frumoasei si agilei dansatoare Ioana Marchidan). Apoi, pentru ca Arcadie Rusu se pricepe sa creeze umor, sa injecteze vitalitate, sa ofere placere, plus necesara doza de relaxare, intr-un spectacol construit exclusiv prin mijloacele dansului.
\nCum anume? Printr-o compilatie de povesti si traditii. Coregraful jongleaza cu personaje de fabula, cu Vulpea (una plina de nuri si gratie, in persoana Galinei Bobeicu) din \u201eUrsul pacalit de vulpe\u201c, sau cu Pr\u00e2slea si Cos\u00e2nzeana (Ruxandra Enescu cu alonja unei feminitati r\u00e2vnite de tot ce respira in scena) din \u201ePr\u00e2slea cel voinic si merele de aur\u201c. Continutul folcloric usor de recunoscut, mastile si muzica populara, care spre final se dizolva in ritmuri de etno-jazz, ofera multiple grade de accesibilitate acestei zoodiscoteci, cu fete vulpite si baieti feti frumosi. In rest, universul de pe scena vehiculeaza cu un set de reprezentari vechi de c\u00e2nd lumea si pam\u00e2ntul, populat de personaje imbracate in negru. Exact ca niste papusari ce isi manipuleaza papusile (sau simbolurile), intr-un entertainment de buna calitate, reusind sa unifice hora din sat cu zb\u00e2ntuiala de discoteca. A tachina fetele, a c\u00e2stiga m\u00e2na printesei sau a obtine marul de aur dupa o lupta inversunata in care \u201er\u00e2ul, ramul\u201c ii sunt dusmane lui Pr\u00e2slea, plesnindu-l peste cap, intr-o scena de tot hazul si dinamismul, toate devin piese de rezistenta ale acestui divertisment atent g\u00e2ndit. Jocurile, expresivitatea interpretilor, micile situatii, ba conflictuale, ba erotice, ajutate de multele elemente narative, iar, spre sf\u00e2rsit, acrobatiile fac deliciile\u00a0 spectacolului. Din care o parte insemnata o reprezinta evolutia actorului Stefan Lupu, cu corp agil si flexibil si performante acrobatice de toata stima. Momentul in care acesta danseaza si sare pe catalige elastice inc\u00e2nta si magnetizeaza publicul.
\n\u201eCrazy Stories in the City\u201c nu are ad\u00e2ncimi ascunse, dar c\u00e2stiga prin excelenta fluiditate si prin indem\u00e2narea coregrafului Arcadie Rusu de a-si destinde spectatorii cu tehnici simple, in aceeasi masura agreabile si spectaculoase.
\n\u201eYerma\u201c<\/strong>
\nAl doilea spectacol, \u201eYerma\u201c, de la Teatrul Tineretului Piatra Neamt, isi datoreaza seductia unor surse infailibile, ambele de un dramatism feroce: mai int\u00e2i, ritmurile de flamenco; apoi, piesa lui Federico Garc\u00eda Lorca, in care visceralul, cruzimea si obtuzitatea Spaniei rurale genereaza neincetat tragic, frustrari si tensiuni. De data aceasta e meritul talentatului si experimentatului coregraf Andr\u00e1s L\u00f3r\u00e1nt sa construiasca prin dans poveste deopotriva cu psihologie. De fapt, o adevarata lume, cu reguli\u00a0 restrictive si resentimente inepuizabile, traduse de dansul care nu isi propune sa reproduca intocmai miscarile, lamento-ul si accentele dramatice de flamenco, de influenta maura si gitana, ci doar sa-i pastreze parfumul aspru, imprumut\u00e2ndu-i tehnicile si ritmul. Momentele de miscare sunt anturate, dezvoltate si explicate de scene de teatru, cu dialoguri intre personaje (poate uneori cam lungi si cam redundante), in regia lui B\u00e9res L\u00e1szl\u00f3. Dar performanta trupei de la Teatrul Tineretului Piatra Neamt de a deprinde, sub ghidajul lui Andr\u00e1s L\u00f3r\u00e1nt, un fel de a dansa care in tara lui de bastina se invata in Academia de flamenco, unde cursantii sunt alesi pe spr\u00e2nceana, merita tot respectul. Ritmul, sincronizarea, armonizarea m\u00e2inilor \u2013 toate presupun efort, dedicatie si munca indelungata din partea actorilor. Jos palaria!
\nEnergiile salbatice din piesa lui Lorca se consuma intr-un univers inchis, marginit si deformat in jocul de oglinzi (scenografia Dobre K\u00f3thay Judit) sub care curge implacabil actiunea oamenilor marunti de pe scena. Zbaterile si pulsiunile lor se reflecta misterios in oglinda circulara de deasupra si in cea mare din spatele scenei, colorata, in momentele de mare intensitate, in rosu. Intre aceste doua limite c\u00e2nd clare, c\u00e2nd inselatoare, se zaresc deopotriva umbrele actorilor si ale publicului, f\u00e2nt\u00e2na si flori, material si imaterial, exterior si interior. In mjloc, un pat mare circumscrie caminul cuplului cu\u00a0 vesnice certuri si gesturi de atractie-respingere, unde predomina masiv cea de-a doua. Spre final, acest pat-centru va deveni sanctuarul taurului la care vin sa se roage femeile sterpe. De jur imprejur, multe scaune pentru oamenii din sat. Femei de toate v\u00e2rstele, batr\u00e2ne, tinere, gravide, cu evantaie sau fara, barbati care adasta in scena c\u00e2nd si c\u00e2nd, un infirm in scaun cu rotile, toti in negru, isi duc viata in ritmuri de flamenco. Sunt eroi aspri dintr-o saga spaniola construita in jurul unei femei care, neput\u00e2nd avea copii, nu-si gaseste sensul. De aici p\u00e2na la adevarata obsesie crescuta in jurul infertilitatii (toate femeile par sa vorbeasca numai despre copii) iar mai apoi p\u00e2na la ostracizarea sa de catre societate, drumul curge inexorabil. Expusa tensiunilor pe care le genereaza in mare masura, femeia se perpeleste si se inraieste in acorduri si pocnete de flamenco alaturi de un sot (Horia Suru in chip de macho inflexibil) obsedat de munca, la care dorinta de a str\u00e2nge bani intrece cu mult instinctul patern. Personalitatea puternica si trasaturile dramatice naturale ale actritei Isabela Neamtu se pliaza perfect peste sf\u00e2sierea personajului al carui p\u00e2ntec sterp radiaza in intreaga fiinta. Din drama sa nu lipsesc nici cele doua scorpii-cerbere, surorile sotului, care o pazesc pe Yerma, nici batr\u00e2na vrajitoare care, trag\u00e2nd din tigara cu spit lung, o asigura ca va avea copii (Lucretia Mandric, expresiva, isi arunca in joc toate atuurile interpretative), folosindu-se de intreaga recuzita taumaturgica: desc\u00e2ntece, ritualuri de fertilizare, femei care bat salbatic patul. In jurul familiei, femeile cu cosulete de copil in brate, c\u00e2nta si danseaza dramatic, oscil\u00e2nd intre ingaduinta si dispret.
\nMijloacele sunt simple si esentializate, statutul si relatiile sunt sugerate prin c\u00e2te un obiect, lumina ii decupeaza pe cei in jurul carora se petrece actiunea. Trupa construieste, c\u00e2nd in surdina, c\u00e2nd sonor, inconfundabilele ritmuri de flamenco pocnindu-si palmele si tocurile. Totul culmineaza cu momentul in care actorul Cezar Antal va c\u00e2nta cu voce percutanta sau c\u00e2nd acelasi actor va tine spectaculos ritmul plesnindu-se peste fata. In dansuri fie individuale, fie in grup, fie in perechi mixte sau de acelasi gen, coregrafia lui Andr\u00e1s L\u00f3r\u00e1nt imprima relatii de un dramatism puternic, cu multe elemente narative. Dar scena care face excelenta acestui spectacol, de o tandrete ravasitoare, este cea in care Yerma evolueaza alaturi de prietenul sau infirm. Acelasi Cezar Antal danseaza flamenco in scaunul cu rotile, isi trage picioarele neputincioase cu m\u00e2na, cade la pam\u00e2nt pentru ca femeia sa il ia in brate, apoi dansul continua cu ridicari si prabusiri de un dramatism devastator. Aplauze… aplauze… aplauze, caci publicul a gustat din plin acest spectacol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ultimul dintre articolele dedicate Festivalului National de Teatru 2011 se va opri asupra a doua dintre spectacolele modulului Dans in teatru, \u201eCrazy Stories in the City\u201c si \u201eYerma\u201c, al caror impact si forta dramatica au mers drept la inima publicului. Ambele isi trag energia din filonul generos al traditiilor, cele rom\u00e2nesti in cazul primei montari,… Cite\u0219te mai mult »FNT (III). Inapoi la radacini<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6854,6857,6855,6749],"class_list":["post-9966","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-crazy-stories-in-the-city","tag-yerma","tag-arcadie-rusu","tag-fnt"],"views":1341,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9966","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9966"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9966\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9966"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9966"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9966"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}