{"id":9941,"date":"2011-12-06T16:11:49","date_gmt":"2011-12-06T14:11:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9941"},"modified":"2011-12-06T16:12:17","modified_gmt":"2011-12-06T14:12:17","slug":"viata-sexuala-a-furnicilor-vs-%e2%80%9egrigore-antipa%e2%80%9c-iv","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-sexuala-a-furnicilor-vs-%e2%80%9egrigore-antipa%e2%80%9c-iv\/","title":{"rendered":"Viata sexuala a furnicilor vs. \u201eGrigore Antipa\u201c (IV)"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>sau P.S. despre Habarnam<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Nicolai Nicolaevici Nosov s-a nascut la Kiev, \u00een 1908. Desi a absolvit Institutul de Cinematografie din Moscova, \u00een 1932, faima mondiala a obtinut-o nu ca cineast (a realizat si c\u00e2teva filme, de animatie si documentare), ci ca scriitor. Celebrul sau personaj, Neznaica, a aprins imaginatia a generatii \u00eentregi de copii, amuz\u00e2ndu-i, \u00een acelasi timp. Pentru adultii de azi, din Rom\u00e2nia anului 2011, personajele Habarnam, Pilula, Stietot, Piulita, Surubel, Limonada, Guzla, Grabila, Zapacila, Glontisor si toti ceilalti, care populeaza trilogia lui Nosov, tradusa magistral de Nina Gafita, au, \u00een contemporaneitate, o multime de corespondenti \u00een viata publica. Ajunsi \u00een functii de conducere, fara sa stie mare lucru despre ceea ce au de condus, acesti Habarnam si prietenii lui se aventureaza, pe rabdarea si suportabilitatea noastra, sa ia decizii si sa faca pete de cerneala, pe aproape fiecare pagina pe care \u00eesi scriu deciziile, asa cum \u00eei placea si copilasului din povestile lui Nosov sa \u00eesi \u00eempodobeasca foile cu primele litere ale alfabetului. Unele dintre aceste decizii afecteaza si viata muzeelor, fie ca stim sau nu acest lucru, fie ca ne pasa ori nu. Si, \u00een ultima instanta, efectele, pe termen lung, se vor face simtite pe parcursul vizitelor pe care le vom face \u00een muzeele din Rom\u00e2nia, cu sau fara copii ori nepoti.<br \/>\nSaptam\u00e2na trecuta, Muzeul National de Istorie Naturala \u201eGrigore Antipa\u201c a gazduit o conferinta nationala, organizata de Ministerul Culturii si Patrimoniului National, dedicata educatiei muzeale. Poate ca, daca \u00een propozitia precedenta, termenul national este utilizat de trei ori, nu e tocmai \u00eent\u00e2mplator. Sau, cel putin, nu ar trebui sa fie. Si asta, pentru ca, \u00een pofida aparentelor, problema educatiei muzeale este una de importanta nationala.<br \/>\nFaptul ca sistemul educational (nu doar cel din Rom\u00e2nia!) nu are cum sa asigure o educatie completa, este un lucru absolut firesc. Tocmai din acest motiv, societatea ofera o multime de alte posibilitati pentru a trece dincolo de ceea ce este obligatoriu si minimal. Muzeele constituie una dintre aceste resurse de cunoastere, de care oricine are nevoie, fie ca este sau nu constient de acest lucru. Am argumentat de prea multe ori, \u00een trecut, cu privire la functia educationala a muzeelor, pentru a relua, acum, aceeasi pledoarie. Ceea ce mi se pare important de retinut este faptul ca, pentru a-si putea \u00eendeplini aceasta misiune sociala, muzeele au nevoie sa li se ofere posibilitatea practica de a o face. Pentru asta, este nevoie de o bugetare adecvata, de o salarizare decenta, de un cadru legislativ cuprinzator. Pentru ca muzeele din Rom\u00e2nia sa aiba parte de toate aceste lucruri, \u00een ultimele doua decenii, a fost nevoie de efortul a nenumarati demnitari, specialisti si functionari publici. Din pacate, atunci c\u00e2nd sistemul parea sa fie functional, reactia decidentilor la criza economica a determinat luarea unor masuri aberante. Nu vorbesc despre cele 25 de procente taiate din salarii ori despre disparitia posturilor libere. \u00cemi este, \u00eensa, greu sa \u00eenteleg comasarile facute fara nici un rost sau imposibilitatea angajarii unor tineri, pentru care nu exista o alta cale de a-si fauri o cariera, pentru ca nu s-au pregatit pentru altceva, si fara de care, oricum, muzeele vor avea de suferit, peste c\u00e2tiva ani. Si asta, pentru ca meseria de muzeograf, de om de muzeu, nu se poate \u00eenvata doar din manuale. Pentru ca un educator de muzeu sa poata face un ghidaj competent \u00eentr-un muzeu, este nevoie de cel putin doi ani de experienta, \u00een acel muzeu, \u00een afara de anii de facultate si de masterat sau de anii petrecuti \u00een alte muzee. Numai ca munca educatorului nu se poate edifica doar pe propria sa competenta. Este nevoie de munca unor alti specialisti \u2013 cercetatori, muzeografi, arhitecti, scenografi, specialisti \u00een relatii publice, \u00een marketing, \u00een informatica, \u00een management si economie etc. \u2013, pentru ca educatorul de muzeu sa \u00eesi poata \u00eendeplini misia. O eroare asemanatoare, \u00een trecut, a facut regimul Ceausescu, atunci c\u00e2nd a blocat, de facto, angajarile \u00een muzee, prin repartizarea, \u00een ultimul deceniu de existenta a funestei dictaturi, absolventilor de facultati cu profil umanist numai \u00een \u00eenvatam\u00e2nt si, doar \u00een comune sau \u00een orase mici. Masura a dus la aparitia unui hiatus \u00een angajarile \u00een muzee; practic, generatia celor aflati, astazi, \u00eentre 45 si 55 de ani este ca si inexistenta \u00een institutiile muzeale. Efectul deciziilor politice luate acum se vor resimti, asadar, peste vreo 5 ani, c\u00e2nd numarul salariatilor tineri din muzee va fi, \u00een continuare, foarte mic, fapt care va avea urmari directe asupra gradului de profesionalism al breslei, \u00een ansamblul sau.<br \/>\nPoate ca multi dintre cititori se \u00eentreaba, totusi, ce programe deosebite fac educatorii din muzee, \u00een afara de banalul ghidaj sau de cunoscutele ore \u00een care copiii sunt \u00eenvatati sa modeleze, sa deseneze sau sa \u00eenteleaga rostul unor obiecte. Ei bine, educatorii din muzeu fac foarte multe alte lucruri. Nu este locul, aici, sa fac o trecere \u00een revista a celor mai semnificative comunicari prezentate la amintitul conclav de specialitate, desfasurat la Bucuresti. Exista, \u00eensa, o experienta peste care nu pot sa trec: programul organizat de Muzeul Casa Muresenilor, \u00een parteneriat cu Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Brasov. Timp de doua saptam\u00e2ni, grupuri de c\u00e2te cinci adolescenti institutionalizati au petrecut c\u00e2te cinci zile, de dimineata p\u00e2na seara, alaturi de grupuri de c\u00e2te cinci muzeografi, asistati de pedagogi specializati \u00een lucrul cu tinerii cu deficiente (retardul mental fiind, \u00een cele mai multe cazuri, nu foarte sever). Tinerii au vizitat toate muzeele brasovene, au intrat \u00een depozite si s-au asezat la birourile muzeografilor, au vizitat orasul si au participat la ateliere de lucru, au aflat c\u00e2te ceva despre tainele restaurarii bunurilor muzeale si au \u00eenvatat destule lucruri despre istorie si arta, despre oameni si lucruri. Experienta a fost, \u00een general, coplesitoare. Pentru niste tineri tratati, de regula, drept niste marginali, cam de catre \u00eentreaga societate, contactul cu bucata de viata oferita de muzeografi a fost unul care i-a marcat profund. Evident, si satisfactiile muzeografilor au fost pe masura. Am credinta ca eforturile imense pe care psihologii le fac pentru ca acesti tineri sa beneficieze, cel putin, de o minima capacitate de integrare \u00een societate au fost dublate de ceea ce au reusit muzeografii brasoveni, sub \u00eendrumarea neobositului director Valer Rus.<br \/>\nDaca muzeelor li se va permite sa angajeze specialisti, este foarte probabil ca experiente de genul celor realizate la Muzeul Casa Muresenilor sa prolifereze. P\u00e2na atunci, \u00eensa, se pare ca \u201ereformatorii\u201c institutiilor statului nu \u00eenteleg, de fapt, care este rolul muzeelor \u00een societate. Altfel, nu ar fi desfiintat functiile de cercetator din aceste institutii, pe motiv ca numai \u00een institutele de cercetare se poate face&#8230; cercetare. Cu asemenea decizii, societatea rom\u00e2neasca are toate sansele sa involueze. Habarnam se afla printre noi si ne tine lectii de gramatica!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>sau P.S. despre Habarnam &nbsp; Nicolai Nicolaevici Nosov s-a nascut la Kiev, \u00een 1908. Desi a absolvit Institutul de Cinematografie din Moscova, \u00een 1932, faima mondiala a obtinut-o nu ca cineast (a realizat si c\u00e2teva filme, de animatie si documentare), ci ca scriitor. Celebrul sau personaj, Neznaica, a aprins imaginatia a generatii \u00eentregi de copii,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-sexuala-a-furnicilor-vs-%e2%80%9egrigore-antipa%e2%80%9c-iv\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Viata sexuala a furnicilor vs. \u201eGrigore Antipa\u201c (IV)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6844,6842,6843,6845],"class_list":["post-9941","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muyeul-grigore-antipa","tag-nicolai-nicolaevici-nosov","tag-personajele-habarnam","tag-sistemul-educational"],"views":1365,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9941","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9941"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9941\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9941"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9941"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9941"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}