{"id":9937,"date":"2011-12-06T16:04:06","date_gmt":"2011-12-06T14:04:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9937"},"modified":"2011-12-06T16:05:40","modified_gmt":"2011-12-06T14:05:40","slug":"postalionul-electronic-ploiesti-paris-si-retur","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/postalionul-electronic-ploiesti-paris-si-retur\/","title":{"rendered":"Postalionul electronic, Ploiesti-Paris si retur"},"content":{"rendered":"

Scriitorul, jurnalistul si editorul ploiestean Ioan Grosescu, coleg de facultate si prieten cu Mircea Iorgulescu, l-a provocat pe autorul eseului despre lumea lui Caragiale, \u201eMarea trancaneala\u201c, sa publice volumul \u201ePostalionul cu boi\u201c, un fel de testament al polemistului de mare forta \u2013 carte pe care am comentat-o aici pe larg la timpul potrivit \u2013 si sa alcatuiasca editia definitiva a studiului acestuia despre Panait Istrati rezultat din altele doua anterioare pe care criticul le-a refacut si le-a contopit, editie aparuta acum, postum, cu o prefata de Eugen Simion, ca si \u201ePostalionul\u2026\u201c, la Karta Graphic din Ploiesti.<\/strong><\/em>
\nEste tulburatoare cursa contra-cronometru la care s-au angajat cei doi admirabili prieteni, data fiind starea sanatatii \u00een continua si severa degradare a lui Mircea Iorgulescu. O cursa, cu respiratia grea, la propriu, pe ultima turnanta a vietii criticului si eseistului autoexilat la Paris \u00een urma cu mai bine de 22 de ani. Cum s-a desfasurat ea, aflam din volumul \u201eUltima trancaneala\u201c \u2013 parafraza a titlului eseului despre Caragiale \u2013 pe care editorul Ioan Grosescu \u00eel publica \u201ela pachet\u201c cu pomenita editie intitulata oximoronic \u201ePanait Istrati, nomadul statornic\u201c.
\n\u201eUltima trancaneala\u201c cuprinde febrila corespondenta dintre Ioan Grosescu si Mircea Iorgulescu produsa pe fondul luptei acestuia cu necrutatoarea maladie de care era macinat. Avem astfel o inspirata si mai putin obisnuita formula de evocare a unei aventuri intelectuale si existentiale. Din pacate, \u00een aceeasi perioada, Mircea Iorgulescu s-a vazut pus \u00een situatia de a face fata si unei alte nemeritate suferinte, fiind acuzat de o institutie a statului din ce \u00een ce mai compromisa si mai inutila ca ar fi colaborat cu securitatea.
\nIoan Grosescu precizeaza \u00eentr-o nota introductiva ca a eliminat din textele prietenului sau acele pasaje \u201edestul de extinse si numeroase, excesiv de personale si intime\u201c, dar si pe cele \u201e\u00een care pana de viguros pamfletar a lui Mircea Iorgulescu ar pune \u00eentr-o lumina nefavorabila personalitati ale vietii culturale si politice rom\u00e2nesti\u201c. \u00cen locul domniei sale, pe acestea din urma nu le-as fi scos. \u00cei respect \u00eensa optiunea, av\u00e2nd \u00een vedere ca \u2013 asa cum subliniaza \u2013 cartea este un omagiu adus lui Mircea Iorgulescu, iesit din scena vietii \u00een luna iunie a acestui an. Or, \u00eenteleg, omagiile trebuie sa fie c\u00e2t mai calde si mai calme.
\nGrabit sa duca la bun sf\u00e2rsit ceea ce proiectase \u00eempreuna cu prietenul sau, Mircea Iorgulescu nu se cruta c\u00e2tusi de putin, vrea parca sa pacaleasca moartea si se lupta totodata cu viata (\u00een fond, cea mai grea lupta!), scriind eseul introductiv \u201eDe neamul ploiestenilor\u201c, datat 5 noiembrie, 2010, la monografia \u201eMahalalele Ploiestilor\u201c a lui Ioan Grosescu, prefata la o editie a \u201eTeatrului\u201c lui Caragiale si un excelent comentariu critic ce prefateaza o noua editie a romanului lui Augustin Buzura \u2013 \u201eFetele tacerii\u201c, ambele, acestea, aparute la Jurnalul National.
\nTensionatul si adesea precipitatul dialog epistolar pe suport electronic si, \u00eentr-o mult mai mica masura, telefonic, este plin de referinte, explicatii, sugestii, consultatii viz\u00e2nd procesul de editare. \u00cen carte sunt incluse si texte ale lui Mircea Iorgulescu, publicate mai \u00eent\u00e2i \u00een \u201eCultura\u201c. Impresionante sunt confesiunile, rememorarile unor episoade din vremea studentiei celor doi, mesajele atasante, \u00eengrijorate, precum acesta, al lui Ioan Grosescu, datat 18 iunie, 2010: \u201eNu mai dorm de la ora patru (si asta nu de ieri-de azi). Am \u00eenceput sa citesc de c\u00e2teva ori mailul tau si de fiecare data g\u00e2ndul \u00eemi fugea aiurea la anii c\u00e2nd eram tineri si fara griji esentiale, la scene din viata noastra comuna. Apoi reluam textul de unde ramasesem. Si iar, tot asa. Afara ploua \u00eencet, \u00abt\u00e2rc\u00e2it\u00bb, ca de toamna. Dupa canicula abatuta asupra-ne de vreo saptam\u00e2na, asta e o binefacere. Asa, g\u00e2ndesc, ar fi pentru tine eliberarea pl\u00e2nsului. Te simt. Esti macinat de boala, de g\u00e2nduri si de revolta\u2026 Sunt cu tine! \u00cenjura, daca simti nevoia! Te \u00eembratisez\u201c.
\nCu toate \u201eeliminarile\u201c operate de Ioan Grosescu, nu lipsesc din \u201eUltima trancaneala\u201c accentele critice privind diverse aspecte ale vietii culturale, sociale si politice rom\u00e2nesti si europene, nu lipseste \u2013 nici nu avea cum! \u2013 temutul polemist si pamfletarul Mircea Iorgulescu: \u201e\u2026m-am trezit ca dracu\u2019 la trei si misun pe-aici, cu o carte (altminteri interesanta si \u00een sine) despre epoca Brejnev si fenomenul Soljenit\u00een, \u00eenca un prilej de a ma enerva de nulitatea istoricilor rom\u00e2ni \u00abanticomunisti\u00bb\u201c. Un prilej de enervare este si faptul ca \u201e\u2026unii g\u00e2nditori rom\u00e2ni, mai ales de azi, \u00eenca n-au descoperit ca nu exista un model unic occidental si ca, de pilda, \u00eentre modelul francez si cel britanic, pentru a nu vorbi de cel american, sunt diferente colosale\u201c.
\n\u00centr-un alt context, el denunta si califica insuportabila \u201eincompetenta agresiva, de tip tiganesc, a at\u00e2tor \u00abintelectuali\u00bb rom\u00e2ni, care-ti scot una-doua vorba aia cretina \u00abca la noi, la nimenea!\u00bb. Fiecare tara, fiecare popor, fiecare natie \u00eesi are \u00abbubele\u00bb si \u00abpuroaiele\u00bb ei. Eu nu sustin sa fie ascunse. Dar nici sa vezi numai asta\u201c.
\nEseistul si jurnalistul face, la un moment dat, o constatare privind presa la care, \u00een deplina cunostinta de cauza, subscriu fara rezerve: \u201eMa baiete, da\u2019 multi boi (fara postalion) prin presa rom\u00e2na. Las\u2019 ca nici cu aia franceza nu mi-e rusine. Creste, si repede, cantitatea de t\u00e2mpiti pe metru patrat\u2026\u201c
\n\u00cen fine, pentru a da un exemplu unde este vizata direct si persoana, aceasta misiva transmisa la 27 decembrie 2010: \u201e\u2026Sigur ca o sa ma refer \u00een prefata la Gusti (Augustin Buzura \u2013 nota mea, C.C.) la tot felul de neo-jdanovisme, dar nu voi intra \u00een discutie cu tot felul de viermi. Pe Tudoran \u00eel roade, si de multa vreme, lipsa de notorietate, nu-l ia nimeni \u00een serios, e socotit, orice-ar face, un personaj minor. Tu nu vezi ca de fapt si cartea asta (\u00abEu, fiul lor. Dosar de securitate\u00bb \u2013 nota mea, C.C.); cu toate focurile bengale de lansare publicitara, a fost un mare f\u00e2s? Singura carte care i-a ramas de jucat este cea de martir. Tu stii ca \u00een urma cu vreo trei-patru ani, \u00eentr-un interviu luat de Tuca, lasa de \u00eenteles, asa, smechereste, ca nu ar fi cu totul strain de intentia de a candida la\u2026 presedintia Rom\u00e2niei?! Pai nu-i nebun?! Cum sa-l iei \u00een serios? \/ N-are rost sa ne otravim zilele pe care le mai avem de trait cu astia\u2026\u201c
\nPrintre mail-urile pe care le-am subliniat la lectura cu doua linii se numara si acesta: \u201eTe sun, uite, sunt deja treaz (de pe la patru, ora mea). Am dormit \u00eensa continuu, cum ziceam, ieri, iar aseara pe la opt si jumatate tot eram moale ca o papusa de c\u00e2rpa\u2026\u201c.
\nSeman\u00e2nd fatalmente cu o foaie de observatie medicala, \u201eMarea trancaneala\u201c este mai presus de toate un jurnal sui generis al unei constructii culturale. L-am citit \u00eencerc\u00e2nd sentimente diferite si nu o data contradictorii. \u00centre ele si unul cu adevarat tonifiant, si anume acela ca n-a disparut de tot \u00een tara asta de tejghetari si de lichele care se dau \u00eengeri institutia Prieteniei, mai importanta si mai ziditoare dec\u00e2t multe alte institutii ale unui stat \u00eembolnavit grav si subrezit tocmai de ele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Scriitorul, jurnalistul si editorul ploiestean Ioan Grosescu, coleg de facultate si prieten cu Mircea Iorgulescu, l-a provocat pe autorul eseului despre lumea lui Caragiale, \u201eMarea trancaneala\u201c, sa publice volumul \u201ePostalionul cu boi\u201c, un fel de testament al polemistului de mare forta \u2013 carte pe care am comentat-o aici pe larg la timpul potrivit \u2013 si… Cite\u0219te mai mult »Postalionul electronic, Ploiesti-Paris si retur<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4657,4365,6841,1720],"class_list":["post-9937","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-postalionul-cu-boi","tag-ioan-grosescu","tag-karta-graphic","tag-mircea-iorgulescu"],"views":1674,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9937","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9937"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9937\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9937"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9937"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9937"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}