Miscarea indignatilor nascuta mai degraba ca spectacol, oricum fara revendicari politice precise si fara nervozitati sociale p\u00e2na acum, \u00eencepe sa atraga atentia teoreticienilor. P\u00e2na unde ne putem indigna? Un francez \u00eendemna \u00eenca din titlul unei recente carti: ,,Indignati-va!\u201c. At\u00e2t? Altii considera miscarea declansata la Madrid, la 15 mai, fara perspectiva din moment ce nu este sustinuta de o clasa cu vocatie revolutionara. Fochistii, c\u00e2ndva \u00eennegriti de funingine, au acum camasi albe, pescarii nu-l mai blestema pe Dumnezeu pentru asprimea vietii, docherii nu mai \u00eencarca vapoarele cu spinarea. Doar minerii mor tot \u00een fundul pam\u00e2ntului, dar tragedia este considerata, ca altadata, o fatalitate. Se spune ca proletarii de azi petrec destul timp \u00een fata televizoarelor astept\u00e2nd oarecum \u00eencrezatori indemnizatia de somaj sau banii de asistenta sociala. Deocamdata miscarea indignatilor are un mesaj difuz si o tinta miscatoare. Eu, unul, cred ca starea aceasta greu de definit vine de la faptul ca multi dintre noi nu mai stim de unde vine raul. Ofer cititorilor un punct de plecare pentru a accepta aceasta ipoteza. Reproduc partial un articol al corespondentului la Londra al ziarului \u201eLe Monde\u201c, Marc Roche, intitulat ,,Goldman Sachs, liniuta de unire \u00eentre Mario Draghi, Mario Monti si Lucas Papademos\u201c. Citez: ,,Ce au \u00een comun Mario Draghi, Mario Monti si Lucas Papademos? Noul presedinte al Bancii Centrale Europene (Draghi, n.n.), presedintele desemnat al Consiliului italian (de Ministri, Monti, n.n.) si noul prim-ministru grec (Papademos, n.n) apartin, \u00een grade diferite ,,guvernului Sachs\u201c european. Banca de afaceri americana (Goldman Sachs, n.n.), a tesut \u00een Europa o retea de influenta unica, sedimentata \u00een ultimii cinci ani prin intermediul unui lant str\u00e2ns, subteran, \u00een afara atentiei publice\u201c. Sintetizez: sa ne imaginam o clipa, scrie Mark Roche, ponderea cresc\u00e2nda a problematicii financiare \u00een deciziile sefilor nostri de stat precum si deficitul de \u00eencredere si de capacitate de actiune al guvernelor noastre si veti \u00eentelege de ce trebuie sa acordam atentie unei astfel de stiri. Sa ne \u00eentrebam c\u00e2t de neputinciosi suntem \u00een fata unor astfel de manevre tenebroase. \u201eCine poate masura efectele politicii puse la cale de Goldman Sachs pentru recrutarea personalului bancilor centrale sau a comisarilor europeni care acum fac legea \u00een Europa?\u201c, citesc stupefiat \u00een continuare. ,,Goldman Sachs, una dintre marile banci americane, este implicata \u00een catastrofa financiara din Grecia! Si-a c\u00e2stigat o reputatie de banca ce cultiva cultura discretiei. Goldman Sachs se regaseste pe traseul oamenilor politici din conducerile statelor europene care, \u00een aceste zile, au probleme grave de faliment. \u00cen timp ce indignatii \u00eencearca sa mobilizeze retele sociale iar ziaristii se ocupa de vidul politic european, oamenii pregatiti de Goldman Sachs fac marile jocuri ale falimentului\u201c. Mai departe: ,,Pe de o parte, statele ajuta bancile si aplica politici de austeritate. Pe de alta, bancherii si investitorii, care nici macar nu le multumesc (pentru aceasta interventie, n.n.), continua sa provoace avalansa datoriilor suverane si \u00eencaseaza bonus-uri uriase \u00een ciuda fraudelor si erorilor lor strategice. La mijloc se gaseste populatia lovita de crize si de somaj. Si cei care s-au\u00a0 revoltat \u00een aceste ultime luni la Londra, la Roma, la Atena si \u00een alte locuri din lume sunt aruncati \u00een \u00eenchisori pentru ca au furat o sticla de apa sau au campat pe domeniul public\u201c. Numai at\u00e2t si este de \u00eenteles cum de indignarea sa nu poata fi corect orientata. De unde si dificultatile de \u00eentelegere a noilor forme de manifestare \u00een strada a nemultumirii. Dupa unii, miscarea indignatilor, destul de rasp\u00e2ndita acum, ar fi o prelungire \u00een linie dreapta a revoltelor initiate de ,,primavara araba\u201c. Unii cred ca ,,indignarea\u201c este o miscare declansata sub control tocmai pentru a fi evitata latura violenta a revoltelor arabe, \u00een ebulitie si astazi. Adica un fel de supapa. Indignarea se manifesta diferit la Paris fata de Madrid, la Londra fata de Washinghton. Revoltele violente de la Roma sau de la Atena nu pot fi \u00eencadrate, deocamdata, \u00een acest tip de reactie oarecum mai pasnica. O evolutie a mesajului initial este de observat. De aceea seratele calme si civilizate ale tinerilor care ram\u00e2neau \u00een corturi cu saptam\u00e2nile se metamorfozeaza. \u00centr-o ordine logica putem socoti ca indignarea este mai putin dec\u00e2t revolta si \u00eenca si mai putin dec\u00e2t revolutia.
\nC\u00e2t de mult ne putem indigna? Nu foarte mult si, oricum, ceva mai putin dec\u00e2t daca ne-ar trece prin cap sa ne revoltam. \u00cen termeni de guvernare, indignarea este permisa sau suportata p\u00e2na la marginile intereselor. De aici \u00eencolo intervin c\u00e2teva obstacole peste care nu se poate trece cu usurinta. La New York a intervenit politia \u00een forta, \u00een numele legii. A cui lege? Atunci, \u00een numele interesului si al ordinii publice. Dar demonstrantii tocmai asta cer: mai multa ordine \u00een treburile publice, de la finante p\u00e2na la asigurarea unei perspective sociale, iar pe Wall Street ordinea si legea au fost facute pres. Dintre cei care au \u00eencalcat-o numai un bancher a \u00eenfundat puscaria. Toti ceilalti au ramas cu miliardele. Motive pentru controlul sau anihilarea demonstrantilor sunt destule. Daca nu, ele pot fi improvizate. Un cardinal la Londra le-a cerut indignatilor sa-si str\u00e2nga corturile din fata catedralei unde pastorea sub pretext ca \u00eempiedica oficierile religioase. Mai departe, a fost rugamintea lui. Adica mai departe de Dumnezeu! \u00cen alte parti sunt puse la cale \u00eencaierari prin scandalagii platiti, infiltrati de politie pentru a oferi pretext de interventie. Bruma de mesaj al indignatilor poate fi astfel spulberata cu bastonul. Cum nu a reusit sa puna stavila furtului si coruptiei care \u00eei oripileaza pe pasnicii indignati, democratia face \u00eenca apel la baston! Indignatii cer, \u00een numele ordinii si democratiei, sa nu mai fie furati. Cer si se muta de ici colo, \u00een piete publice sau se asaza pe scarile bancilor luxoase. La Londra politia abia a facut fata manifestatiilor. La Dublin, la Madrid, la Lisabona, nemultumirile sunt manifestate oarecum calm. La Paris indignatii s-au adunat \u00een cartierul D\u00e9fense unde sunt concentrate institutiile financiare si bancare. Fortele de ordine au intervenit, i-au \u00eencercuit si au trecut la interpelari. Cine stie, vor avea un alt noroc c\u00e2nd vor \u00eencepe anuntatele miscari sindicaliste de toamna. Manifestatiile de la Atena si de la Roma ar putea si ele oferi un model. La Atena studentii si-au adus aminte de rezistenta pe care predecesorii lor au opus-o dictaturii coloneilor la 17 noiembrie 1973. Atunci s-a lasat cu varsare de s\u00e2nge. Deocamdata nu s-a mers at\u00e2t de departe, dar faptul ca ziua aceea de mijloc de noiembrie este aniversata anual probeaza ca memoria istorica functioneaza. Dupa doua luni de la initierea miscarii Occupy Wall Street au aparut ciocniri \u00eentre indignati si politia americana. Si, evident, arestati. La New York, 250 din r\u00e2ndurile sindicalistilor si studentilor adunati \u00een Piata Foley si pe pista biciclistilor de pe Podul Brooklyn; la Los Angeles mai putini, 73, la Universitatea Berkeley de l\u00e2nga San Francisco, 20, la Portland 34. Intoxicati cu gaze lacrimogene, manifestantii din Seattle, Dallas si Washington au strigat: ,,Nu ne puteti opri, o alta lume este posibila. Noi suntem cei 99%. Vrem sa va facem sa ne ascultati dorintele, sa ne cunoasteti frustrarile!\u201c. Acest mod civilizat de manifestare a revendicarilor a lasat loc suspiciunilor potrivit carora miscarea indignatilor ar fi o supapa, o alternativa sub control la violentele de strada de tipul celor din lumea araba. Altii cred ca mesajul moale se datoreaza disparitiei claselor cu potential revolutionar. Marx le numea proletariat. Fochistii au camasi albe, pescarii beau gin \u00een pub-uri, docherii admira macaralele care \u00eencarca poverile. Clasa muncitoare de azi se delecteaza cu filmele de la Hollywood unde violenta este deliberat \u00eempinsa p\u00e2na la insuportabil. Crima \u00een numele binelui este indusa ca lectie. Modelul american este virtual, fabricat constient ca \u00eenchipuit si impus pentru a ne face sa presupunem puterea posibila sau ideea de forta. Un superman care zboara peste blocuri fascineaza, dar ram\u00e2ne inaccesibil pentru omul de r\u00e2nd tratat subtil de naiv, usor de manevrat, de \u00eenregimentat sau, si mai grav, de imbecil. \u00centre comisarul politic sovietic de altadata (care avea solutie la orice) si politistul american propus acum ca justitiar (care \u00eempusca din trei \u00een trei minute!) diferenta o face fariseismul ideologic, \u00een cazul primului, si ipocrizia doctrinara, \u00een cazul celui de-al doilea. Ambele sufera de inadecvare la ordinea democratica.
\nSa refacem legatura cu indignarea generatiilor de azi. La prima vedere, gradul de risc al acestei noi forme de protest pare redus. De la miscarea indignatilor la revolta este cale buna de strabatut, dar cine poate garanta ca nu va fi parcursa si asta? Invocarea disparitiei claselor cu potential revolutionar are o acoperire, dar nu ofera si o garantie. S-ar putea ca Occupy Wall Street sa urmeze tehnica agentiilor de rating de tipul Standard & Poor’s, sa depaseasca moliciunea de acum si sa faca valuri. Aparitia agentiilor de masurare a sanatatii economiilor statelor nu a fost de nimic anticipata. Unii constata abia dupa ce acestea au facut at\u00e2ta rau ca nici macar nu sunt necesare. Si, totusi, ele au aparut, exista si tulbura totul: piete, finante, banci, guverne, state. O gaselnita mai dubioasa pentru favorizarea\u00a0 speculatiilor devastatoare la care recurg cei ce nu se vad, dar au putere chiar ca nu se putea imagina. Din pacate si \u00een acest caz democratia functioneaza ca o plapuma calduroasa trasa peste pacatele marilor speculanti. Asta indica, spre disperarea noastra, c\u00e2t de vulnerabili suntem \u00eentr-o democratie agresata de prea multe boli. Si nu dintre cele de care te poti feri cu o aspirina sau cu un vaccin. Regimul politic pe care \u00eel produce democratia, adica cel al guvernarii poporului fie direct, fie prin reprezentanti alesi, nu dispune de p\u00e2rghii suficient de solide pentru a bloca o agresiune at\u00e2t de puternica, at\u00e2t de oculta si at\u00e2t de eficienta precum ne este dat sa constatam ca o reprezinta bancile si agentiile de rating.
\nDe aceea, cred ca nu trebuie sa aruncam cu pietre \u00een miscarea indignatilor. Aceasta a obtinut un prim succes prin impunerea ca model. Si un al doilea, obtinut chiar \u00een tara \u00een care s-a nascut, Spania. Aici, recent, indignatii au boicotat alegerile declans\u00e2nd, prin ricoseu, un absenteism mai mare dec\u00e2t se putea astepta clasa politica spaniola. Este un c\u00e2stig cel putin moral. Ca sa fie mai bine \u00eenteles acest aspect, recititi macar at\u00e2t c\u00e2t am reprodus mai sus din articolul lui Marc Roche de la \u201eLe Monde\u201c.
\nSi, indignati-va. Daca se poate, fara moderatie!<\/p>\n
P.S.<\/strong> Ma \u00eentreb c\u00e2ti dintre ministrii rom\u00e2ni care, la \u00eencheierea mandatului guvernamental, au loc asigurat la Banca Mondiala sau la Fondul Monetar International nu vor fi fac\u00e2nd parte, vorba lui Marc Roche, si din ,,Guvernul Sachs\u201c!?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Miscarea indignatilor nascuta mai degraba ca spectacol, oricum fara revendicari politice precise si fara nervozitati sociale p\u00e2na acum, \u00eencepe sa atraga atentia teoreticienilor. P\u00e2na unde ne putem indigna? Un francez \u00eendemna \u00eenca din titlul unei recente carti: ,,Indignati-va!\u201c. At\u00e2t? Altii considera miscarea declansata la Madrid, la 15 mai, fara perspectiva din moment ce nu este… Cite\u0219te mai mult »C\u00e2t de mult ne putem indigna<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6836,1860,6835,6834],"class_list":["post-9920","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-actiune","tag-guverne","tag-miscari-in-europa","tag-revolte-in-europa"],"views":1293,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9920","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9920"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9920\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9920"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9920"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9920"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}