<\/p>\n
Piata internationala de arta. Trenduri \u00een pictura contemporana<\/strong><\/p>\n <\/p>\n Pe o piata de arta cu schimbari bienale (cresterea pictorilor chinezi, regionalizarea pietelor de fotografie, cresterea si descresterea instalatiilor si videoinstalatiilor, prabusirea Parisului, mutarea New Yorkului la Hong Kong), putini artisti contemporani reusesc sa-si mentina ratingul international, cotele de piata si pozitia \u00een clasamente. <\/strong><\/em><\/p>\n Afro-americanul Jean-Michel Basquiat domina, chiar si \u00een aceste conditii, piata de arta \u00een ultimii ani, at\u00e2t \u00een clasamentul preturilor obtinute \u00een licitatii de fiecare pictura, c\u00e2t si \u00een topurile care evidentiaza volumele anuale de v\u00e2nzari si lichiditatea generala. Volumul de 31 milioane de dolari v\u00e2nzari \u00eel situa \u00een 2008-2009 pe locul doi \u00een topul artistilor contemporani, imediat dupa Damien Hirst care reusise un an absolut fantastic cu scuplturile sale \u00een acvarii, de dimensiuni monumentale. Dupa acel an, Basquiat a devenit cel mai bine v\u00e2ndut artist nascut dupa 1945. Conform ultimului raport Artprice, el detine primul loc si \u00een sezonul 2010-2011, cu v\u00e2nzari de 55 de milioane de dolari, obtinute din v\u00e2nzarea a 62 de tablouri. Recordul anual pentru o lucrare este \u00eensa mai mic dec\u00e2t \u00een 2009, de doar 5,3 milioane de dolari, fata de 9,5 milioane cu doi ani \u00een urma. Piata internationala de arta. Trenduri \u00een pictura contemporana Pe o piata de arta cu schimbari bienale (cresterea pictorilor chinezi, regionalizarea pietelor de fotografie, cresterea si descresterea instalatiilor si videoinstalatiilor, prabusirea Parisului, mutarea New Yorkului la Hong Kong), putini artisti contemporani reusesc sa-si mentina ratingul international, cotele de piata si pozitia \u00een clasamente. Afro-americanul… Cite\u0219te mai mult »O lume dominata de Basquiat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6827,6826,6823,6824,6825],"class_list":["post-9910","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-damien-hirst","tag-jean-michel-basquiat","tag-piata-internationala-de-arta","tag-pictura-contemporana","tag-trenduri-in"],"views":1549,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9910","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9910"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9910\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9910"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9910"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9910"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nBasquiat este singurul artist contemporan decedat din primii 20. El a murit \u00een 1988, la v\u00e2rsta de 28 de ani. Ca o ironie a pietei, acest fapt \u00eei da un plus de stabilitate comerciala, operele cu semnatura sa fiind limitate si epuizabile. \u00cencadrat de critica la neo-expresionism, pictura lui Basquiat este influentata de arta neagra, puternic cromatizata, \u00een tuse clare si consistente si cu o figurativitate precara, doar schitata. O alta traditie pe care o valorifica este arta graffiti din cartierele \u201efratilor\u201c, fiind un artist ferm conectat la imagistica si expresiile spontane ale comunitatii careia i-a apartinut. Influenta asupra sa exercitata de Andy Warhol, artistul care l-a protejat si l-a ajutat sa se afirme, se reduce la o atitudine pop generica. Cultura vizuala de la care se revendica Basquiat este radical diferita de cea post-industriala si consumista ce \u00eel are ca portdrapel pe Warhol. De altfel, J-M Basquiat a lucrat direct \u00een strada \u00een primii ani ai artei sale, semn\u00e2nd cu pseudonimul SAMO mari lucrari graffiti din Manhattan.
\nIlustratii sub licenta GPL wikimedia.org <\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"