La Academia Rom\u00e2na, anul acesta, Seminarul \u201ePenser l’ Europe\u201c a pus in dezbatere o chestiune preocupanta: \u201eCum va fi Europa peste 50 de ani?\u201c Inainte de a-i asculta pe distinsii academicieni, ma intrebam cum as vedea eu insami o asemenea perspectiva, stiind ca genul acesta de utopii, oric\u00e2t de relative, nu se nasc dintr-o libertate totala a imaginatiei, ci se sustin, de regula, pe teorii stiintifice si cercetari. Ma g\u00e2ndeam, apoi, cum ar vedea-o, bunaoara, un public larg, neavizat, care adesea nu stie nici ce-i aduce ziua de m\u00e2ine, necum ce i se va int\u00e2mpla intr-un viitor at\u00e2t de indepartat. Fapt este, ca sunt vremuri grele si rau prevestitoare pentru toti. Europei nu-i aduce anul ce-i aduce ceasul, ea se confrunta tot mai des cu situatii nefericite, impartasind cu restul lumii, dincolo de beneficiile scontate, efectele negative ale procesului globalizant. Inclusiv unele contradictii resimtite acut in r\u00e2ndul populatiei intre interesele supranationale \u2013 politice, economice, financiare \u2013 ale unor centre si cercuri de putere nereperabile la prima vedere si democratiile defecte ale statelor-natiuni. Cu toate rotunjirile globalizarii, aceiasi marginali dau si acum din colt in colt. Criza financiara, noul razboi bancar si cel clasic, militar, amplificat in anumite zone \u2013 pretext si scuza pentru o inadmisibila relaxare a moralitatii \u2013, au bulversat lumea submin\u00e2nd drepturi, libertati, suveranitati. At\u00e2tea vulnerabilitati nu a acumulat Europa poate nici in anii ei cei mai rai. Partidele politice, indiferent de culoarea lor, se lupta ba sa ajunga, ba sa se tina cu dintii si ghearele la putere, las\u00e2nd si tara si cetateni in necazurile lor sau aduc\u00e2ndu-le, peste ele, altele mai mari. (Iar aici, exemplul cel mai la indem\u00e2na este Rom\u00e2nia.) Migratia masiva a fortei de munca, pe de o parte, convietuirea interetnica in conditiile saracirii populatiilor autohtone, pe de alta, provoaca, in plan demografic si social, ingrijorari, dezechilibre, reconfigurari. Iata, alti futurologi, alti analisti sau politicieni vin sa intareasca previziunile pe care Alvin Toffler le facuse c\u00e2ndva in \u201eSocul viitorului\u201c si discern pericolul unui proces de musulmanizare a Europei, ireversibil. Cauzele nu trebuie cautate prea mult, logica lucrurilor este evidenta: fideli religiei careia ii apartin, musulmanii opun rezistenta integrarii in societatile in care s-au stabilit. Nu stiu c\u00e2t de exacte sunt cifrele avansate de diverse statistici dar, daca ar fi macar in mare asa, inseamna ca in 2040, cam \u00be din populatia Elvetiei ar fi musulmana si tot astfel, o treime din populatia scolara din Germania, in 2050. Pe deasupra \u2013 de parca toate acestea nu ar fi de ajuns \u2013, ne pomenim ca referintele noastre nimeresc in gol, ca sistemul de valori la care am apelat mereu este \u201ein revizie\u201c, ca sensul idealurilor noastre este blurat. Impresia ca nu mai intelegem lumea in care traim, ca se int\u00e2mpla sa ne incurce in aceasta intelegere uneori chiar propria judecata sanatoasa, ne face sa fim mefienti, dezarmati in fata noilor provocari, violenti. Asa se si explica, probabil, elanul nostru demolator, pruritul de a scapa de anumite valori, p\u00e2na mai ieri europene si perene. Sentimentul ca suntem folositi intr-o strategie urzita peste capul nostru este frustrant si descumpanitor. Ca urmare, ni se va aspri si mai mult perceptia asupra viitoarelor sacrificii impuse. Situatie, practic, fara iesire: fiind din ce in ce mai dirijati, controlati si uniformizati, reactiile noastre vor fi aproape nule. In plus, au inceput sa ni se imputineze resursele. Ca este vorba de petrol, carbune, apa, aur, gaz, uraniu etc., etc., ele ne sunt in egala masura vitale: c\u00e2torva, putini, pentru a se imbogati, altora, mai multi, pentru a supravietui.
\nDar cine este, in fond, creierul noii lumi care inv\u00e2rte soarta Europei , in ciuda pierderilor grele pentru ea? Ne mai putem sustrage, oare, vointei lui? Stim cu adevarat ce se int\u00e2mpla cu noi?<\/p>\n
Nu cumva excesul de informatie vida sau negativa, cu care suntem dopati, are asupra noastra efect paralizant? C\u00e2ti din cele sapte miliarde de oameni care traiesc pe Terra sunt bogati si la adapost si c\u00e2ti sacrificati? Cui apartine lumea? Dar Europa? Avem si noi, oamenii de r\u00e2nd, partea noastra de vina in tot acest marasm?
\nCu putin timp in urma, in 2007, la 50 de ani de la semnarea, in 25 martie 1957, a Tratatului de la Roma prin care s-a instituit Comunitatea Economica Europeana, Instituci\u00f3n Futuro, un think tank spaniol independent, profilat pe cercetare socio-economica, si-a pus, si el, o intrebare similara: \u201eCum va fi UE peste 50 de ani?\u201c Orizontul de referinta avea sa fie de asta-data 2057, anul celebrarii centenarului Uniunii Europene, privit atunci cu seninatate. The Economist, citat in respectiva ancheta, vorbea despre \u201eo atmosfera optimista\u201c si despre un moment economic prielnic, cu toate ca Italia, prognoza el, va suporta \u201eo criza grava in 2015\u201c care \u201eva presupune iesirea ei din zona euro\u201c. Uniunea Europeana, trecuta deja prin \u201ereforme economice profunde\u201c, va avea, in opinia prestigioasei publicatii britanice, o noua configuratie iar \u201eTurcia si Ucraina vor fi, impreuna cu Marocul, membre depline ale UE\u201c.
\nIn acelasi context si pentru aceeasi perspectiva temporala se pronunta si Centre for European Reform (CER) anunt\u00e2nd o \u201efunctionare pozitiva\u201c a UE. In urmatorii cincizeci de ani vor fi liberalizate pietele muncii, reformate serviciile publice iar functiile Statului, \u201ereduse in scopul reactivarii economiilor\u201c. C\u00e2t despre institutiile europene, ele vor fi, la r\u00e2ndul lor, reasezate, politica externa a UE \u201epotentata\u201c fiind, de asemenea, restructurat pe masura si bugetul comunitar.
\nNimic insa din toate acestea nu prevestea perturbarile in lant de natura si de anvergura celor care ameninta astazi sa surpe din interior constructul european. Suntem abia la sf\u00e2rsitul lui 2011 si declaratiile politicienilor privind situatia europeana ne infioara. \u201eCriza datoriilor suverane \u2013 vine si spune cancelarul german Angela Merkel c\u00e2t se poate de raspicat \u2013 a aruncat Europa in cea mai dificila perioada de dupa Al Doilea Razboi Mondial\u201c. Caci UE nu numai ca isi pierde statutul de prima putere comerciala a lumii si pozitia a doua, in ordine monetara dar, in acest moment, nu stie nici cum sa se salveze pe sine. Or, destinul ei este inextricabil legat de cel al lumii globale. In aceste conditii, nu se poate sa nu ne intrebam ce se va int\u00e2mpla cu stiinta, cu cercetarea in domenii precum energia nucleara, biotehnologia si tehnologia informatiei care, toate, sprijina in chip esential globalizarea. Imi amintesc \u2013 si imi amintesc din el mai ales imaginile care, mie cel putin, mi s-au parut terifiante \u2013 un documentar din 2007, prezentat pe Discovery Channel de cercetatori americani si europeni, in dorinta de a-i ajuta pe telespectatori sa vada cam cum va fi lumea peste 50 de ani. Din documentar reiesea ca oamenii, timpul, orasul se vor indeparta de ceea ce este acum civilizatia noastra, robotizarea si informatizarea vor forta at\u00e2t de mult limitele capacitatii de creatie, de ingurgitare a informatiei si de intelegere a fiintei omenesti inc\u00e2t vor produce mutatii, altminteri ea ar putea deveni prizoniera propriilor inventii si instrumente de lucru. Deocamdata, actualul dezastru economic mondial va calma, de buna seama, multe utopii tehnologice si stiintifice si va descuraja idei, visuri si proiecte de laborator. Daca mintile cele mai aprinse ne promiteau p\u00e2na mai ieri roboti, automobile zburatoare, teleportari in univers si vacante pe Marte, astazi, cred ca ne multumim sa ram\u00e2nem cu picioarele pe pam\u00e2nt si sa avem, pe c\u00e2t posibil, siguranta zilei de m\u00e2ine.
\nIl voi invoca in cele ce urmeaza pe Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez. El are, desigur, multe alte temeri, utopii si pledoarii, dar prezenta sa in discutie este importanta, iata, de ce: in 1986, cu prilejul celei de-a II-a Reuniuni la V\u00e2rf a Grupului celor Sase privind pacea si dezarmarea in fata pericolului nuclear, in prezenta presedintilor si a premierilor tarilor membre \u2013 Mexic, Argentina, Tanzania, India, Grecia si Suedia, scriitorul columbian transmitea omenirii un mesaj vizionar. Intitulat \u201eCataclismul lui Damocles\u201c, acest mesaj zguduitor, demn de literatura parintelui realismului magic, contine o \u201eversiune anticipata a unui dezastru cosmic\u201c. Amenintarea acestui dezastru imaginar este cu at\u00e2t mai ingrozitoare cu c\u00e2t stim ca el poate deveni in orice moment realitate: daca un accident nefericit sau o m\u00e2na criminala ar detona fie si o cantitate infima din arsenalul nuclear produs si stocat de marile puteri. \u201eLa un minut dupa ultima explozie, mai mult de jumatate dintre fiintele omenesti vor fi murit, praful si fumul continentelor mistuite de flacari vor birui lumina soarelui si tenebrele ad\u00e2nci vor imparati iar peste lume. O iarna cu ploi portocalii si uragane inghetate va bulversa timpul oceanelor si va intoarce cursul r\u00e2urilor, in ale caror ape p\u00e2rjolite pestii se vor fi stins de sete iar pasarile se vor pomeni fara cer. Zapezile vesnice vor ingropa desertul Sahara, intinsa Amazonie va disparea de pe fata planetei potopita de grindina, iar epoca rockului si a transplantului de inimi se va intoarce la copilaria ei glaciala. Putine vor fi fapturile omenesti care vor supravietui acestei grozavii, iar cele carora le-a fost dat sa-si afle un adapost sigur dupa-amiaza, la trei, in nefasta zi de luni a acelei uriase catastrofe, nu vor scapa cu viata dec\u00e2t pentru a muri apoi din cauza ororii amintirilor. Creatia s-a sf\u00e2rsit. In haosul final al umezelii si al noptilor vesnice, singura urma din tot ce a fost c\u00e2ndva viata vor fi g\u00e2ndacii.\u201c
\nAu trecut 25 de ani de la acest semnal de alarma si viziunea cosmaresca a marelui prozator paraseste tot mai mult fictiunea, voind parca sa-si probeze forta propriului adevar. Daca, insa, se va sinucide sau nu intr-o buna zi omenirea sau daca va accepta sa moara in rate, continu\u00e2nd sa instrumenteze si totodata sa tolereze actiuni teroriste comise asupra ei insesi sau asupra naturii care face posibila viata, nu putem spune. Ar insemna sa incepem sa construim o alta utopie.
\nSa incercam mai bine sa intelegem lumea din aproape in aproape. Numai ca, observata astfel sau raportata la dinamica europeana si planetara, tara noastra, caci ea ne este cea mai aproape, ram\u00e2ne de neinteles: victima a unui politicianism autohton desantat \u2013 adeseori si a politicienilor straini populisti \u2013, mereu incapabila sa faca un minim efort constructiv, saraca si neajutorata si abuzata, Rom\u00e2nia are nevoie, cred, in acest moment mai mult dec\u00e2t de orice, de implicare din partea cetatenilor ei. Fara aceasta implicare, ma tem ca viitorul ii va fi in pericol.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La Academia Rom\u00e2na, anul acesta, Seminarul \u201ePenser l’ Europe\u201c a pus in dezbatere o chestiune preocupanta: \u201eCum va fi Europa peste 50 de ani?\u201c Inainte de a-i asculta pe distinsii academicieni, ma intrebam cum as vedea eu insami o asemenea perspectiva, stiind ca genul acesta de utopii, oric\u00e2t de relative, nu se nasc dintr-o libertate… Cite\u0219te mai mult »Nimic nou \u00een tehnologia speran\u0163ei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,5993,6822],"class_list":["post-9906","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-politica-europeana","tag-populatia-europei"],"views":1948,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9906","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9906"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9906\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9906"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9906"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9906"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}