Uneori, sa evoluezi, ca sportiv, \u00een fata propriilor suporteri, nu e deloc o afacere. Ba, se poate \u00eent\u00e2mpla ca ipoteticul avantaj sa se transforme pe nepusa masa \u00eentr-un enorm handicap. Iar o asemenea evolutie a lucrurilor, sa o recunoastem, cam suie, risca sa-l ia cu totul pe nepregatite pe acel atlet care, plec\u00e2nd de la o logica normala, intra \u00een arena \u201esetat\u201c ca va avea de partea sa suflarea, inima si suportul vocal al spectatorilor din gradene. Din pacate, nici macar sportul alb, considerat ab initio si \u00een principiu, o confruntare marcata de fair-play, cu un public urban, decent si superior, nu ajunge sa scape de acest blestem al subiectivitatii omenesti pure si simple. Ba si marile temple tenisistice, asa cum este, fara \u00eendoiala, Roland Garros-ul, devin ca prin farmec lacasuri ale dezlantuirii instinctive si reziduale.
\n\u00cent\u00e2mplarea petrecuta \u00een turul al doilea din cadrul editiei 1980 a marii competitii pariziene este una exemplara si demna a fi povestita. Se \u00eent\u00e2lneau pe Centralul de la Porte d’Auteuil un favorit, maturul supercampion american Jimmy Connors si mai putin cunoscutul, dar talentatul tenisman francez Jean-Fran\u00e7ois Caujolle, un t\u00e2nar de perspectiva. Cei doi se mai \u00eent\u00e2lnisera cu doua luni \u00eenainte, tot pe zgura, la Monte-Carlo, unde se impusese, cumva contra calculelor h\u00e2rtiei, outsider-ul. Fusese un \u201eafront\u201c pe care Connors, orgolios cum \u00eel stim, nu avea de g\u00e2nd sa-l uite prea cur\u00e2nd. Tragerea la sorti si culoarul pe tabloul de simplu i-a \u00eemplinit iancheului dorinta. De altminteri, Jimmy si declarase \u00eenainte ca turneul sa debuteze, \u00eentrebat fiind cu cine ar dori sa joace, ca ar prefera sa-l \u00eenfrunte pe Caujolle.
\n\u00cen acea zi de miercuri arena centrala geme de lume, caci este si ziua dedicata copiilor, celebra Kids Day, un eveniment tipic tuturor turneelor de Grand Slam \u2013 si nu numai. Partida \u00eencepe si vreme de aproape doua ore st\u00e2ngaciul marseiez \u00eel domina pe mult mai titratul lui adversar, nelas\u00e2ndu-i americanului nici o sansa ca sa reintre \u00een partida. Jimmy nu joaca rau, dar suprafata, foarte lenta, nu e de natura sa puna \u00een valoare tenisul agresiv si ofensiv pe care-l arata de obicei marele campion. Mingi \u00een lung de linie cu reverul, scurte diabolice, crosuri cu forhand-ul grele de spin, servicii cu kick letal \u2013 nimic nu lipseste din lectia de tenis frumos, geometric si clasic pe care o preda Jean-Fran\u00e7ois. Antrenorul sportivului din Marsilia, Joseph Stolpa, fost colaborator al legendarei Fran\u00e7oise Durr, avea sa declare dupa meci ca \u00een prima jumatate a partidei \u201eCaujolle, desi nu era mai puternic dec\u00e2t Connors, facuse cel mai bun tenis al sau\u201c. Asadar, lucrurile mergeau perfect pentru cel care, desi nu era favorit, juca sportiv si inspirat, \u00een fata propriului public. Uauuu! Am scris cumva \u201e\u00een fata propriului public\u201c? Ce greseala! Si iata de ce…
\nDupa ce primele doua manse sunt adjudecate categoric de francez, scor 6-3 6-2, setul al treilea, decisivul, dupa cum decurgeau ostilitatile, este unul echilibrat \u00een debut, apoi Caujolle se detaseaza la 5-2. Connors pare sa-si aminteasca nu numai \u00eenfr\u00e2ngerea administrata de Jean-Fran\u00e7ois la Monte-Carlo, ci si refrenul fatidic al crupierului de la Cazinoul monegasc, celebrul (si ur\u00e2tul deopotriva) Les jeux sont faites. Rien ne va plus! \u00censa Moira, zeita destinului, vrea sa se distreze, doreste mai multa action, nazuieste sa-si bata joc de ratiunea bietului Caujolle. Si pentru asta, ea apeleaza la mitocania, ne\u00eentelegerea si aroganta publicului parizian. Spectatorii Roland Garros-ului sunt mari cunoscatori ai tenisului, dar au hachitele lor, iar cei mai tineri nu respecta nici traditia, nici cutumele. Asa ca, identific\u00e2ndu-se reflex cu imaginea de rebel al sportului alb pe care Jimmy Connors a stiut at\u00e2t de bine sa si-o confectioneze \u00eenca de la 17 ani, mai mult, simpatiz\u00e2nd cu aura de campion eroic a americanului, publicul de pe Central \u00eencepe sa-l fluiere pe marseiez. O data, de doua ori, de n ori. E freamat, e zgomot, e adversitate sonora c\u00e2nd Caujolle are de jucat, este frenezie, sustinere si solidaritate c\u00e2nd joaca Jimmy. Jean-Fran\u00e7ois nu mai pricepe nimic, el a fost fair-play, si-a facut datoria, a jucat bine, l-a dominat pe favorit, oare ce i s-ar putea reprosa? Nimic \u2013 doar ca publicul sau macar o parte a acestuia, una agresiva si foarte vocala, nu-l simte pe sudist ca \u201eal sau\u201c. De unde si prapadul psihologic pe care tenismanul francez \u00eencepe sa-l traiasca. Caujolle ajunge la minge de meci, dar asta e tot ce poate sa faca \u00een fata unui public din ce \u00een ce mai ostil.
\nNevenindu-i sa-si creada ochilor, Jean-Fran\u00e7ois \u00eesi iese din fire, \u00eesi pierde cumpatul, iar tenisul lui decade, greselile se \u00eenmultesc, jucatorul din Hexagon iesind brusc si definitiv din gratia \u201ezonei\u201c. Iar Connors, care simte miros de s\u00e2nge, amusina oportunitatea si re\u00eenvie, purtat catre victoria \u00een cinci seturi de un public desfigurat de o flagranta lipsa si de sportivitate, si de patriotism.
\nDupa partida aceasta socanta, campionul iancheu va spune presei: \u201eChiar si c\u00e2nd eram condus cu doua seturi la zero, chiar si c\u00e2nd adversarul avea minge de meci, am stiut tot timpul ca-mi voi reveni si voi c\u00e2stiga\u201c. Oare? Despre ce este vorba? Dispret, aroganta, lipsa de luciditate? Poate. Oricum, fara nesperatul sprijin al publicului, nu e deloc evident ca Jimmy ar fi trecut de talentatul si inspiratul Caujolle. Pentru francez, partida a \u00eensemnat o crunta dezamagire si o vie suferinta, aproape o trauma. C\u00e2t \u00eei priveste pe spectatori, \u00een urma scandalului mediatic ce a urmat, acestia au priceput ca au facut o \u201enefacuta\u201c, iar spiritul galic i-a \u00eensufletit de-atunci mereu c\u00e2nd la Roland Garros evolua un compatriot \u2013 indiferent de calibrul acestuia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Uneori, sa evoluezi, ca sportiv, \u00een fata propriilor suporteri, nu e deloc o afacere. Ba, se poate \u00eent\u00e2mpla ca ipoteticul avantaj sa se transforme pe nepusa masa \u00eentr-un enorm handicap. Iar o asemenea evolutie a lucrurilor, sa o recunoastem, cam suie, risca sa-l ia cu totul pe nepregatite pe acel atlet care, plec\u00e2nd de la… Cite\u0219te mai mult »Roland Garros, mon amour (29)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6818,720],"class_list":["post-9895","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-jean-francois-caujolle","tag-roland-garros"],"views":1568,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9895","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9895"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9895\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9895"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9895"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9895"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}