Daca iau \u00een serios tot ceea ce citesc, tot ceea ce vad si aud \u2013 si n-am niciun motiv sa n-o fac \u2013 stam prost cu iubirea de tara. Mai prost ca niciodata. Chiar foarte prost. Deprimant de prost. Dusmania confuza si haotica din motive politice si economice, care a pus pe drumuri milioane de rom\u00e2ni, s-a sublimat de-a lungul anilor, pentru majoritatea celor ramasi \u00een tara, fie \u00een resemnare ranchiunoasa, fie \u00een ura viscerala, fie \u00een cinism devastator. Nu mai e niciun secret, naturile iubitoare de semeni si de glie natala, ce-i care mai cred ca fara aerul tonic al patriei s-ar stinge, sunt din ce \u00een ce mai rari si nu-i mai ia nimeni \u00een seama. De \u00eenteles: e vremea patriotarzilor ce-au jefuit si jefuiesc \u00een numele si spre binele capitalist al poporului, a celor care se \u00eenfasoara \u00een drapelul national c\u00e2nd merg sa-si \u00eencaseze sinecura sau li se cere sa dea de pam\u00e2nt cu adversarii politici, e vremea fanfaronilor care se viseaza \u00eengropati la Belu si citati de domnisoare scolite c\u00e2nd vine vorba despre cultura. Televiziunea, presa scrisa, literatura, cinematograful colcaie, dau pe dinafara, se lafaie \u00een aceasta promiscuitate a sentimentelor, se ghiftuiesc cu acest mizerabilism al cotidianului rom\u00e2nesc.
\nDe c\u00e2nd s-a generalizat spalatul cu pasta de dinti americana din lipsa de alta pasta cu acelasi gust chinezesc de pe vremuri, tot locuitorul meleagurilor mioritice care se chinuie sa-si croiasca un rost \u00een jungla lumii de azi a devenit cosmopolit, internationalist, planetarist. \u00cen frenezia datului din coate pentru a iesi la putina lumina financiara din multimea obsedata de\u00a0 aceeasi aspiratie, pam\u00e2ntul natal nu-i mai ajunge, cerul e prea jos sau prea sus, strazile prea \u00eenguste sau prea late, metroul prea ad\u00e2nc sapat sau prea la suprafata, marea nu at\u00e2t de neagra pe c\u00e2t se zice, muntii nu at\u00e2t \u00eenalti si de \u00eenzapeziti, si asa mai departe p\u00e2na la nefericirea limbii natale prea saraca pentru a numi p\u00e2na si un prapadit de comert improvizat \u00eentr-un balcon la parterul unui bloc comunist. \u00cen rezumat, locuitorul nostru cosmopolit, internationalist, planetarist se simte cam ratacit, cam strain \u00een propria tara, cam sc\u00e2rbit, cam rusinat, cam enervat ca hazardul l-a adus aici \u00een lume si n-a facut nimic sa-l expedieze aiurea, si, daca ram\u00e2ne, daca nu emigreaza, daca se agata de un \u201ejob\u201c, daca s-a instalat \u00een viata cu nevasta, copii si toate hangaralele, cuvintele tara, patrie si-au pierdut orice semnificatie pentru el, orice far\u00e2ma de emotie, sunt la fel de goale ca o sticla de Coca Cola \u00eenainte de a fi aruncata la gunoi. Si locuitorul nostru dusmaneste. \u00cenjura. Si-i face si-i drege unui sau altuia, tuturor. Bombane. Scuipa.
\nDintr-o \u00eensiruire c\u00e2ndva monotona si posaca de blocuri cenusii, cu trecatori tacuti, pierduti \u00een g\u00e2nduri, \u00eempovarati de necazuri sau pur si simplu plimbareti, strada de azi e o desfatare auditiva de OK-uri si de latraturi \u00eentr-o limba bastarda, tipate \u00een telefoane, fatadele blocurilor au disparut sau vor disparea cur\u00e2nd sub cearceafurile enorme ale publicitatilor \u00een engleza, la \u00eencrucisari curg \u00een nestire pe ecrane publicitati \u00een acelasi jargon universal al comertului, daca nu coboara privirea pentru a ocoli masinile suite pe trotuare si a lasa eventual ceva banuti \u00een palma vreunei cersetoare batr\u00e2ne, locuitorul nostru cosmopolit, internationalist, planetarist se poate crede oriunde \u00eei pofteste inima si nicaieri, prea putin sau deloc \u00een orasul sau, prea putin sau deloc \u00een tara sa. E o iluzie, \u00eesi fura singur caciula, dar \u00eei face bine, \u00eei tine cald cel putin p\u00e2na ce talpile i se \u00eenfunda \u00eentr-o groapa, p\u00e2na ce televizorul \u00eei vomita mizeria politica si economica a Rom\u00e2niei adunata de-a lungul zilei. Si tine-te iar \u00eenjuraturi, si iarasi fa-i si drege-i, si iarasi bombaneli\u2026
\nAr putea fi aceasta dusmanie acumulata \u00een dou\u00e3zeci si unu de ani efectul nescontat al unui complex colectiv de inferioritate \u00een raport cu valorile si realitatile unui Occident grotesc mistificat de o intelighentie colonizata p\u00e2na \u00een maduva oaselor. Ar putea fi, de asemenea, o reasezare a emotiilor si a sentimentelor comune dictata de brutalele schimbari petrecute \u00een tara, de deziluziile ce nu se mai sf\u00e2rsesc si de absenta oricarei sperante. Dar, sa fim seriosi, oric\u00e2t ar vrea locuitorul nostru dusmanos sa fie mai european dec\u00e2t europenii si mai american dec\u00e2t americanii, el ram\u00e2ne tot rom\u00e2nul care de bine, de rau a fost si este si tot balcanicul care nu i-a placut niciodata sa fie, dar nu are cum sa nu fie. S\u00e2ngele apa nu se face.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Daca iau \u00een serios tot ceea ce citesc, tot ceea ce vad si aud \u2013 si n-am niciun motiv sa n-o fac \u2013 stam prost cu iubirea de tara. Mai prost ca niciodata. Chiar foarte prost. Deprimant de prost. Dusmania confuza si haotica din motive politice si economice, care a pus pe drumuri milioane de… Cite\u0219te mai mult »Cum stam cu iubirea de tara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6817],"class_list":["post-9891","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-iubirea-de-tara"],"views":2071,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9891","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9891"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9891\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9891"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9891"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9891"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}