Cu un titlu voit ironic inspirat dupa un celebru slagar de muzica populara, cartea \u201eLibertate cu zurgalai\u201c (Ed. Paralela 45, Pitesti, 2011), semnata de David Ilina, reuneste eseuri grupate \u00een trei sectiuni intitulate \u00een acelasi stil popular (desi continutul nu e deloc asa): \u201eFrumoasa e viata la hipodrom la Baneasa\u201c, \u201eCu adevarul \u00een protap\u201c, \u201eRau de gura\u201c.
\nPrin asemenea titluri, autorul ne invita la o atitudine de umor colocvial, pe care o poseda la randu-i din plin. Din ceea ce citim, reiese ca avem de-a face cu cineva cu o formatie filosofica solida, dar pe care nu o etaleaza ca scop \u00een sine, ci pentru a-si \u00eentemeia riguros criticile la adresa patologiei sociale aparute \u00een cei peste douazeci de ani de libertate scursi de la caderea comunismului din Romania. \u00cen general, eseurile sunt structurate \u00eentr-o parte teoretica plasata fie la \u00eenceput, fie la sfarsit, si o aplicatie practica din care reiese distorsiunea prin care romanii au reusit sa compromita principiile ce ar fi trebuit sa le ghideze libertatea democratica atat de greu dobandita. Fiind si prozator (a publicat \u00een 2010 un volum de proza scurta, \u201eAl treilea infinit\u201c), David Ilina exceleaza \u00een descrierea unor situatii comice pana la grotesc sau \u00een comparatii menite sa stranga laolalta diverse registre ale realului. Voi cita doar una, relevanta si pentru tipul de ironie practicat: \u201eSemetindu-se printre crengile platanilor posaci, soarele lucea ca un Maybach nou-nout\u201c. Un lucru e cert: cel ce ne ofera \u201eLibertate cu zurgalai\u201c are \u00eentr-adevar talent, eseurile sale situandu-se undeva la granita dintre filosofie, literatura si jurnalistica. Cat priveste atitudinea sa fata de subiectele abordate, ea poate fi catalogata drept scepticism (judecatiile sale desfasoara diverse tipuri de \u00eendoiala), uneori dezabuzat, fara a cadea \u00eensa \u00een pesimism, dar de cele mai multe ori tonifiant datorita unui simt ludic aflat la el acasa \u00een lumea cuvintelor si a ideilor. \u00cen felul acesta el reuseste sa discute cu dezinvoltura, fara nicio crispare, despre nume grele ale filosofiei. Spre exemplu, un text se intituleaza \u201eMic dejun cu Heidegger\u201c. Pe langa numele autorului lui \u201eSein und Zeit\u201c, apar si altele, nu mai putin celebre, cu rol de \u201esurse\u201c: Pascal, Descartes, Montaigne, Rousseau, Popper, Sartre sau Marx. Celui din urma \u00eei este dedicat un eseu foarte empatic, \u201eUitarea lui Marx\u201c, \u00een care, paradoxal, este deplansa tocmai netrecerea \u00een uitare a celui caruia \u00eei sunt reprosate crimele comunismului (asa cum lui Nietzsche \u00eei sunt reprosate cele ale nazismului). \u00cen ce-l priveste pe primul ganditor din seria enumerata, Pascal, el este cu siguranta marele mentor al autorului.
\nEseurile cuprinse \u00een volumul de care vorbesc pot fi circumscrise antropologiei generale, conceputa, \u00een sens larg, ca \u00eencercare de a studia coordonatele sub care se desfasoara si poate fi \u00eenteleasa existenta umana. Dupa cum reiese din \u201eCugetarile\u201c pascaliene, mizeria si maretia omului se semnifica reciproc, maretia rezultand din constiinta mizeriei. Pentru ganditorul de la Port-Royale, omul este o creatura cazuta, pierduta \u00een universul care, \u00een zorii epocii moderne, devenise infinit. Caderea se datoreaza ruperii de Dumnezeu iar salvarea nu poate veni decat din redobandirea relatiei cu El prin credinta \u00een Iisus Hristos. La autorul \u201eLibertatii cu zurgalai\u201c caderea omului, \u00een special a romanului din post-comunism, \u00eenseamna abdicarea de la principiile fundamentale ale ratiunii, iar salvarea, previzibil, consta \u00een revenirea la rationalitate. O tema comuna tuturor eseurilor este definirea a ceea ce este si ce nu este rationalitatea. Fara a intra \u00een detalii, putem spune ca \u00een esenta comportamentul rational este unul guvernat de cunoasterea stiintifica, dar si filosofica.
\nSpirit realist, David Ilina stie ca marea majoritate nu poate avea acces la aceste zone eterate, desi foarte multi sunt beneficiari ai aplicatiilor stiintei \u00een tehnologie. Cei care-l deranjeaza sunt sarlatanii stiintei, de la astrologi, vraci, la aceia care ar dori sa \u00eenlocuiasca darwinismul cu creationismul stiintific. \u00cempotriva acestora mai ales se \u00eendreapta pe buna dreptate criticile sale, indiscutabil pertinente. Totusi, aici as vrea sa aduc anumite amendamente. Din cate stiu, darwinismul, cel putin \u00een varianta clasica, \u00eentrucat nu ofera predictii, nu este o teorie stiintifica, ci ceea ce se cheama o teorie cadru; iar creationismul stiintific nu detine nicidecum o pozitie centrala, unanim acceptata \u00een crestinism, dimpotriva. \u00cen ceea ce priveste marile \u00eentrebari referitoare la originea universului si a vietii, optiunile sunt, dupa parerea mea, egal \u00eendreptatite, deoarece nici stiinta nu patrunde \u00een aceste zone, nici credinta nu aduce dovezi rationale. Respectand optiunea rationalista, pe alocuri chiar scientista, a autorului nu pot sa nu remarc ca spre deosebire de modelul sau, Pascal, \u00eei lipseste tensiunea credintei, aceea care ofera accesul la profunzimi. Or, cine poate nega faptul ca Pascal este unul dintre cei mai profunzi cunoscatori ai sufletului uman?
\nDavid Ilina ramane \u00een schimb un foarte sensibil, uneori pana la nevroza, observator al mizeriilor \u00een care ajung oamenii datorita proastei \u00eentrebuintari a libertatii. \u00cen acest scop el uzeaza de un aparat conceptual forjat \u00een special de teoria cunoasterii, care are ca finalitate o critica sociala scrisa \u00eentr-un limbaj mult mai accesibil, ceea ce poate conferi discursului sau o mai mare audienta. Ce-i drept, uneori profesorul nu poate evita didacticismul, motiv pentru care unele dintre eseurile sale pot parea, desi nu sunt asa, un pic prea lungi.
\nCartea se citeste \u00eensa cu placere, fiind pe alocuri savuroasa datorita formularilor inspirate, a citatelor bine plasate, a comicului de situatie etc. \u00cen plus, discursul este de o autentica urbanitate, argumentat, clar. Eseul intitulat \u201eInvitatie la tangou\u201c, care abordeaza problema relatiilor dintre sfera publica si sfera privata \u00een perioada post-totalitara, ar merita, cred, inclus \u00eentre lecturile obligatorii la cursurile de cultura civica, fiind o pledoarie perfect construita \u00een favoarea retrezirii interesului pentru viata publica parazitata, invers decat se crede \u00eendeobste, de intruziunea vietii private crescuta aberant pe solul libertatii aproape nelimitate.
\nDe o mare diversitate tematica, \u00eentrucat profesorul de filosofie nu se sfieste sa abordeze teme mai putin conventionale (spre exemplu \u201eOameni si bagaje\u201c pune \u00een joc o foarte subtila hermeneutica a \u201eaventurii existentiale a omului pornind de la ceea ce pune \u00een bagajele sale de calator\u201c), eseurile din \u201eLibertate cu zurgalai\u201c au ca numitor comun o viziune matura despre om si societate. Cartea este una dintre rarele dovezi aparute la noi ca discursul filosofic poate \u201ecobor\u00ee\u201c, fara a-si pierde rigoarea, \u00een arena dezbaterilor publice cotidiene. Si chiar daca, poate, utilitatea nu va fi perceputa imediat\u00b9, ea se va vedea \u00een profilul noilor generatii formate chiar \u00een spiritul convingerilor profund umaniste ale profesorului David Ilina.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu un titlu voit ironic inspirat dupa un celebru slagar de muzica populara, cartea \u201eLibertate cu zurgalai\u201c (Ed. Paralela 45, Pitesti, 2011), semnata de David Ilina, reuneste eseuri grupate \u00een trei sectiuni intitulate \u00een acelasi stil popular (desi continutul nu e deloc asa): \u201eFrumoasa e viata la hipodrom la Baneasa\u201c, \u201eCu adevarul \u00een protap\u201c, \u201eRau… Cite\u0219te mai mult »Repere pe drumul libertatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-9888","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1738,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9888","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9888"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9888\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9888"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9888"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9888"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}