{"id":9885,"date":"2011-11-24T14:31:51","date_gmt":"2011-11-24T12:31:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9885"},"modified":"2011-11-24T14:32:06","modified_gmt":"2011-11-24T12:32:06","slug":"de-la-%e2%80%9esarma-de-om%e2%80%9c-la-crestinii-%e2%80%9esaraimani%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-%e2%80%9esarma-de-om%e2%80%9c-la-crestinii-%e2%80%9esaraimani%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"De la \u201es\u00e2rm\u00e3 de om\u201c la crestinii \u201es\u00e3r\u00e3imani\u201c"},"content":{"rendered":"

Motto: \u201ePentru tinerea crestinilor saraimani se or\u00e2nduieste de la oc\u00e2rmuire c\u00e2te douazeci de parale pe zi.\u201c<\/strong><\/p>\n

Cuv\u00e2ntul \u201esarman\u201c are aceeasi ob\u00e2rsie ca \u201es\u00e2rma\u201c, despre care am vorbit data trecuta; am\u00e2ndoua provin din cuv\u00e2ntul latinesc sermo, sermonis. Contextele \u00een care apar cele doua cuvinte rom\u00e2nesti ne vor ajuta sa urmarim evolutiile lor semantice at\u00e2t de diferite si sa aflam motivele bifurcarii de sensuri.
\nDaca exemplele de data trecuta pentru cuv\u00e2ntul \u201es\u00e2rma\u201c proveneau din Vechiul Testament, astazi vom vedea cum s-a configurat \u00eentelesul din rom\u00e2na cu mai multa precizie sprijinindu-ne pe c\u00e2teva pasaje din Noul Testament.
\nReamintesc, mai \u00eent\u00e2i, expresia \u201es\u00e2rma de om\u201c, pe care am invocat-o pentru a dovedi pastrarea unui sens vechi (\u201eom de cuv\u00e2nt si de isprava\u201c) ca exemplu de pretuire a crestinului care asculta de cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu (sermo Dei). Aceasta nu e \u00eensa singura evolutie semantica si, de aceea, tot data trecuta, am amintit o alta expresie: \u201ea juca pe s\u00e2rma\u201c, care indica, dimpotriva, adaptarea la vremurile vitrege din epoca migratiilor pag\u00e2ne cotropitoare, c\u00e2nd pentru a supravietui, omul care nu avea taria de a ram\u00e2ne\u00a0 \u201es\u00e2rma de om\u201c sau \u201ecruce de voinic\u201c facea concesiile la care-l silea nevoia de supravietuire \u00een conditii de cumplita adversitate.
\nModelul pentru tipul uman desemnat cu expresia \u201es\u00e2rma de om\u201c a fost chiar Iisus Hristos. Iata un pasaj graitor din Luca, 24,14, \u00een care ucenicii spun despre M\u00e2ntuitorul revenit printre ei dupa rastignire, fara a fi \u00eensa recunoscut, ca este \u201eun barbat prooroc, puternic \u00een fapta si \u00een cuv\u00e2nt \u00eenaintea lui Dumnezeu si a \u00eentregului popor\u201c = Vir propheta, potens in opere et sermone coram Deo et omni populo.
\nEvul Mediu a \u00eensemnat, cum stim, pentru Europa, credinta crestina si urmarea lui Hristos (Imitatio Christi). Cine \u00eel urmeaza pe M\u00e2ntuitor dob\u00e2ndeste viata vesnica, cum ni se spune \u00een Ioan, 8, 51: \u201eDaca cineva va pazi cuv\u00e2ntul Meu, nu va vedea moartea niciodata\u201c = Si quis sermonem meum servaverit, mortem non videbit in aeternum, iar \u00een 10, 35, trebuind sa se apere de acuzatia ca huleste c\u00e2nd afirma ca este fiul lui Dumnezeu, invoca legea veche \u00een care sta scris \u2013 \u201esi scriptura nu poate fi desfiintata\u201c \u2013 ca sunt dumnezei \u201ecei catre care a fost cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu\u201c= illos dicunt deos ad quod sermo Dei factus est.
\nIdeea este reluata \u00een 14, 23: \u201eDaca ma iubeste cineva, va pazi cuv\u00e2ntul meu (sermonem meum servabit), si Tatal Meu \u00eel va iubi\u201c, insist\u00e2ndu-se asupra virtutii si curateniei celui care asculta de cuv\u00e2ntul Domnului. Acesta este, ca sa folosim expresia rom\u00e2neasca de mai t\u00e2rziu, \u201eo s\u00e2rma de om\u201c: \u201eAcuma voi sunteti curati, pentru cuv\u00e2ntul pe care vi l-am spus= Iam vos mundi estis propter sermonem quem locutus sum vobis.
\nIdeea de tarie (ce ne trimite la s\u00e2rma ca legatura trainica, la s\u00e2rma de otel) ne \u00eent\u00e2mpina \u00eentr-un pasaj din II. Tesaloniceni, 2, 16-17: \u201e\u00censusi Domnul nostru Iisus Hristos si Dumnezeu Tatal nostru Care ne-a iubit pe noi si ne-a dat, prin harul Sau, m\u00e2ng\u00e2iere si buna nadejde, sa m\u00e2ng\u00e2ie inimile voastre si sa va \u00eentareasca la tot lucrul si cuv\u00e2ntul bun.\u201c = et confirmet in omni opere et sermone bono. Iar \u00een Ioan, 17, 17 Iisus se roaga Tatalui Sau sa le dea tarie, sa-i pazeasca de cel viclean si sa-i \u00eentareasca \u00een adevar: \u201eSfinteste-i \u00een adevarul Tau; cuv\u00e2ntul Tau este adevarul\u201c = sermo tuus veritas est.
\nNu orice cuv\u00e2nt are \u00eensa taria adevarului, ci numai cuv\u00e2ntul Domnului, cum ni se spune \u00een I. Timotei, 3,1 unde pentru fidelis sermo echivalentul \u00een rom\u00e2na este \u201ecuv\u00e2nt prea adevarat\u201c, spre deosebire de \u00eenvatatura celor care nu asculta de cuvintele lui Dumnezeu (non adquiescit sanis sermonis Domini) socotiti niste \u00eeng\u00e2mfati (\u00een 3,6) care nu stiu nimic. Bunii si d\u00e2rjii crestini din expresia \u201es\u00e2rma de om\u201c sunt cei care asculta cuv\u00e2ntul Domnului (sermo Dei) cu juram\u00e2nt de credinta tare ca s\u00e2rma. Putem consemna aici sintagma sermo iuris iurandi, \u00een Epistola catre evrei, 7,28, c\u00e2nd mare preot e pus \u00eensusi M\u00e2ntuitorul: \u201eLegea pune ca arhierei oameni care au slabiciuni, pe c\u00e2nd cuv\u00e2ntul juram\u00e2ntului (sermo iuris iurandi) venit \u00een urma legii, pune pe Fiul, desav\u00e2rsit, \u00een veacul veacului\u201c, iar \u00een I.Petru, 4,11 ni se spune ca, daca vrem sa dam tarie afirmatiilor noastre, atunci cuvintele trebuie sa fie ca ale lui Dumnezeu = si quis\u00a0 loquitur, cuasi sermones Dei.
\nAm staruit asupra acestor lucruri (taria, curatenia, adevarul si \u00eensotirea cuv\u00e2ntului de juram\u00e2nt) tin\u00e2nd seama \u00eendeosebi de ziua de astazi, c\u00e2nd sentimentul onoarei s-a alterat si cuv\u00e2ntul dat se \u00eent\u00e2mpla sa nu fie tinut \u00eentotdeauna. \u00cen vremea veche, \u00eensa, cum ne spun cronicile si proverbele, cuv\u00e2ntul dat era \u201es\u00e2rma\u201c, adica avea tarie de juram\u00e2nt: \u201eVorba unui om cinstit face mai mult dec\u00e2t un zapis\u201c, sau: \u201eCuv\u00e2ntul adevarat, acela sa-ti fie cel mai mare juram\u00e2nt\u201c(Zanne). Tot la Zanne gasim proverbul: \u201eFagaduiala data e datorie curata\u201c, conduita pe care ne-o confirma Dimitrie Cantemir: \u201eDec\u00e2t cuv\u00e2ntul dat alte mai tari si mai v\u00e2rtoase legaturi a fi nu poate, \u00eensa la cei a cinsti cuv\u00e2ntului cunoscatori.\u201c
\nSa atragem atentia, \u00een continuare, asupra ideii de \u201ecrestini saraimani\u201c, care e prefigurata limpede \u00een rugaciunea M\u00e2ntuitorului adresata Tatalui sau, \u00een Ioan, 17,14: \u201eEu le-am dat cuv\u00e2ntul Tau (egp dedi eis sermonem tuum) si lumea i-a ur\u00e2t pentru ca nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume\u201c . Pentru ca, urm\u00e2ndu-l pe Iisus, care nu este din lumea aceasta, si ucenicii sai \u00eesi vor atrage ne\u00eentelegerea si ura acestei lumi. Fata de ei, comportamentul oamenilor va fi de doua feluri: fie de atasament, fie de respingere. \u201eAduceti-va aminte (Ioan, 15,20) de cuv\u00e2ntul pe care vi l-am spus (sermonis mei): nu este sluga mai mare dec\u00e2t stap\u00e2nul sau. Daca m-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni; daca au pazit cuv\u00e2ntul meu (sermonem meum) si pe al vostru \u00eel vor pazi\u201c.
\n\u00cen mod inevitabil, prin urmare, atunci c\u00e2nd vor avea parte de pretuirea unor semeni care pazesc si ei cuv\u00e2ntul Domnului, bunii crestini vor putea sa se bucure de statutul de \u201es\u00e2rme de oameni\u201c, iar atunci c\u00e2nd, dimpotriva, vor fi prigoniti de cei care l-au prigonit si pe Iisus, aceiasi buni crestini ajung sa fie numiti \u201esarmani\u201c, \u201ecrestini saraimani\u201c, chiar de catre aceia care-i ucid sau consimt la uciderea lor. Fata de mucenicii neamului, \u00eensa, supravietuitorii adaptabili vor pastra totusi o unda de compasiune. Diversificarea rolurilor \u00eentr-o comunitate aflata sub amenintarea anihilarii este un fenomen general, iar \u00eemprejurarile istorice pe care le-au avut de \u00eenfruntat rom\u00e2nii crestini \u00een epoca migratiilor pag\u00e2ne ofera cadrul\u00a0 \u00een care evolutiile semantice pe care \u00eencercam sa le explicam dob\u00e2ndesc o perfecta plauzibilitate. De la sermo s-a putut, asadar, trece, pe de o parte la \u201es\u00e2rma\u201c din expresia \u201es\u00e2rma de om\u201c, iar pe de alta parte la \u201esarman\u201c, cu \u00eentelesul de om vrednic de \u201ecompatimire si \u00eentelegere plina de omenie\u201c (acceptia nr.8 din D.A.), la \u201ecrestinii saraimani\u201c din exemplul folosit de noi ca motto pentru articolul de fata.
\n\u00cenainte de a ne ocupa de cuv\u00e2ntul \u201esarman\u201c, cu multiplele sale acceptii, sa ne mai oprim putin la \u201es\u00e2rma\u201c, cu \u00eentelesul material din expresia \u201ea lega cu s\u00e2rma\u201c, pentru care tot contextul biblic ne ofera o buna explicatie. Sa ne oprim la pasajul \u00een care Iisus e ademenit si \u00eencoltit de carturarii si arhiereii\u00a0 care vor sa-l prinda cu un raspuns gresit la \u00eentrebarea daca se cade sau nu sa se dea dajdie Cezarului. Cum stim, M\u00e2ntuitorul are iscusinta de a se eschiva la timp si le dejoaca planurile. Iata versetul 20 din Luca, 20: \u201eSi, p\u00e2ndindu-L, au trimis iscoade, care se prefaceau ca sunt drepti, ca sa-L prinda \u00een cuv\u00e2nt\u201c (ut caperet eum in sermone) si sa-l dea stap\u00e2nirii si puterii dregatorului.\u201c A-L prinde \u00een cuv\u00e2nt ar fi \u00eensemnat, \u00een evolutia ulterioara a limbii, exact a-L prinde si a-L lega cu s\u00e2rma.
\nSa trecem acum, dupa incursiunea \u00een latina Noului Testament, la domeniul limbii rom\u00e2ne, pentru a examina (cu ajutorul exemplelor din D.A. c\u00e2teva acceptii ale cuv\u00e2ntului \u201esarman\u201c ce ne amintesc, indubitabil, de latinescul sermo, sermonis. Sensul cel mai frecvent este acela de \u201eom lipsit de avere, sau de bunurile materiale necesare vietii, sarac, nevoias, nenorocit, neputernic\u201c\u00a0 pentru care gasim un exemplu din 1605: \u201eNu \u00eenfrunta pe sirimani c\u00e2nd suna la usa ta, ci fr\u00e2nge p\u00e2inea flam\u00e2nzilor\u201c.\u00a0 Trebuie sa spunem, dat fiind ca \u00een exemplul de mai sus e folosita varianta \u201esirimani\u201c, ca acest cuv\u00e2nt vechi \u00eesi probeaza vechimea printr-o mare varietate de forme: saraiman, saraman, sariman, seriman, sirman, siruman, siroman, s\u00e2rman, s\u00e2roman, surman, saruman, suruman, suriman, siriman.
\nSau: \u201eLa doua sau trei tinuturi era boieri mai alesi, ceilalti de calitura, saraimani si nevoiesi\u201c (Beldiman). Oricum, \u00eensa, tot boieri erau, desi scapatati. Dintr-un alt exemplu (a. 1845) s-ar parea ca sarmanii nu erau lasati cu totul de izbeliste, ci \u00eesi pastrau un oarecare statut social (probabil de locuitori pam\u00e2nteni scapatati), pe baza caruia \u00eesi permiteau sa formuleze revendicari fata de autoritati: \u201eO multime de lacuitori saraimani au venit la c\u00e2rmuire cu pl\u00e2ngere\u201c.
\nExemplul care pastreaza cel mai fidel marturia conditiei de vechi si buni crestini a celor care au fost c\u00e2ndva \u201es\u00e2rme de oameni\u201c, iar acum au decazut la conditia de oameni vrednici de compasiune si de \u201e\u00eentelegere plina de omenie\u201c este urmatorul: \u201ePentru tinerea crestinilor saraimani se or\u00e2nduieste de la oc\u00e2rmuire c\u00e2te douazeci parale pe zi.\u201c Exemplul de mai sus ne \u00eendreptateste sa credem ca subventia acordata \u201ecrestinilor saraimani\u201c era o rasplata pentru meritele strabunilor dintr-un trecut glorios ce nu fusese \u00eenca uitat si fata de care reprezentantii noilor c\u00e2rmuiri se simteau \u00eentruc\u00e2tva obligati printr-o datorie de onoare. Aceeasi idee de scapatare, de decadere si degradare dintr-un rang mai \u00eenalt sau dintr-o conditie mai buna aflam \u00eentr-un exemplu din Aristia: \u201eVezi casa mea sarmana de-a ramas\/de-nalta-i stralucire\u201c.
\nUn sens \u00eenvechit din vestul Transilvaniei: \u201eom fara capat\u00e2i, pe care n-are cine\u00a0 sa-l \u00eengrijeasca\u201c ne trimite cu g\u00e2ndul la dreptul si sarmanul Iov, care este sarmanul prin excelenta, si care, \u00een pofida grelelor \u00eencercari la care a fost supus, si-a pastrat nestramutata credinta, ceea ce inspira o calda si profunda compatimire. Un ecou puternic al suferintelor dreptului Iov aflam si la Anghel: \u201eUitat si parasit, nespalat si murdar, asa traia sarmanul.\u201c
\nPentru\u00a0 un statut social vrednic de cinste al bunilor crestini sirimani de altadata pledeaza si urmatorul exemplu: \u201eEl, sermanul, tine diploma nobilitatii stramosilor sai \u00een unghiul cel mai ferit al casei.\u201c (F.M.1838)
\nIdeea de om care nu mai poate vorbi, care nu mai are posibilitatea sau poate chiar dreptul sa vorbeasca, dreptul la marturia adevarului, ne \u00eent\u00e2mpina \u00een urmatorul exemplu, foarte graitor \u00een sensul care ne intereseaza aici: \u201eStatua ecvestra a voievodului rom\u00e2nesc Mihai Viteazul, care \u2013 daca ar putea vorbi, sarmanul \u2013 ar spune desigur tuturor c\u00e2t se simte de rusinat\u201c (Odobescu).
\n\u00cen sf\u00e2rsit, sa ne oprim la un alt sens care ne intereseaza \u00een mod deodebit, acela de om smerit, evlavios, cucernic, din Predica de pe munte (Sermo in monte): \u201eFericiti surumanii sufletesti, ca a celora e \u00eemparatia cerurilor\u201c (Noul Testament, 1648),\u00a0 la care vom reveni \u00een articolul viitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Motto: \u201ePentru tinerea crestinilor saraimani se or\u00e2nduieste de la oc\u00e2rmuire c\u00e2te douazeci de parale pe zi.\u201c Cuv\u00e2ntul \u201esarman\u201c are aceeasi ob\u00e2rsie ca \u201es\u00e2rma\u201c, despre care am vorbit data trecuta; am\u00e2ndoua provin din cuv\u00e2ntul latinesc sermo, sermonis. Contextele \u00een care apar cele doua cuvinte rom\u00e2nesti ne vor ajuta sa urmarim evolutiile lor semantice at\u00e2t de diferite… Cite\u0219te mai mult »De la \u201es\u00e2rm\u00e3 de om\u201c la crestinii \u201es\u00e3r\u00e3imani\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5560,6816,3581,6032],"class_list":["post-9885","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-etimologie-expresii","tag-sens","tag-sensul-cuvintelor","tag-sensuri-expresii"],"views":3113,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9885","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9885"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9885\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9885"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9885"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9885"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}