Spuneam, saptam\u00e2na trecuta, ca, pentru mine, cel putin, cea mai surprinzatoare parte a expunerii este cea dedicata omului. Probabil ca miile de copii, de toate v\u00e2rstele, care au luat \u00een stap\u00e2nire spatiul muzeal de la \u201eAntipa\u201c, \u00een ultimele saptam\u00e2ni, m-ar contrazice. Pentru ei, foarte probabil, dioramele si ecranele monitoarelor, \u00eenfatis\u00e2nd animale din fauna nationala sau exotica, sunt mult mai interesante. Desigur, este firesc sa fie asa, pentru orice t\u00e2nar din \u00eentreaga lume. Ar fi de neconceput ca, astazi, sa mai fie proiectat un muzeu de stiinte ale naturii, fara a se face apel la tehnologiile contemporane si este absolut normal ca cei pentru care ciberspatiul constituie o realitate la fel de palpabila precum mediul fizic sa nu mai fie atrasi de exponate aflate sub standardele pe care ei le doresc. Totusi, dincolo de mirajul tehnic, expunerea actuala ridica niste \u00eentrebari mult mai profunde. Astfel, o parte din sala dedicata omului \u00eenfatiseaza reconstituiri ale unor medii antropogene. Este vorba despre reprezentanti ai unor populatii mai mult sau mai putin contemporane perioadei \u00een care a trait Antipa \u00eensusi, dar care \u00eesi duceau existenta \u00een conditiile unor culturi traditionale: aborigeni australieni, papuasi, reprezentanti ai unor diverse triburi africane (inclusiv, pigmei) si asiatice, amerindieni, laponi etc.. Nu lipsesc celebrele capete zanza (trofeele umane de razboi ale tribului amazonian jivaro). \u00cen mod evident, aceasta sectiune se refera la o alta stiinta dec\u00e2t cea a biologiei animale si vegetale, si anume, la antropologie. De altfel, ultimul segment expozitional este dedicat anatomiei umane si impactului omului asupra biosferei.
\nProblema vitrinelor de etnografie \u201eexotica\u201c este una spinoasa \u00een muzeologia contemporana si ea este, \u00eentr-un fel, legata de problema descrierii vietii sexuale a furnicilor, \u00een muzeul american amintit la \u00eenceputul acestui articol.
\nPentru Grigore Antipa si contemporanii sai, universul uman se \u00eempartea, \u00een mod limpede, \u00een lumea civilizata si triburile de \u201esalbatici\u201c, \u00eenca, neadosate culturii occidentale sau aflate \u00een prea putin contact cu aceasta. Papuasii, pigmeii si puzderia (pe atunci) de triburi amazoniene, mult prea putin cunoscute, erau exemple de oameni considerati a se afla la limita dintre om si animal. Trebuie sa \u00eentelegem ca, acum un secol si ceva, imperiile coloniale erau, \u00eenca, intacte (p\u00e2na si Germania avea, \u00eenca, p\u00e2na la sf\u00e2rsitul Primului Razboi Mondial, colonii), iar teoria darwinista a evolutiei speciilor, desi era acceptata \u00een mediile academice si, \u00een general, cultivate, din \u00eentreaga Europa si din America, avea putini adepti printre oamenii cu o educatie mai sumara. Asezarea salbaticilor alaturi de maimute parea a fi mai logica dec\u00e2t alaturarea lor de oamenii \u201ecivilizati\u201c (chiar daca acestia nu era crestini, ci erau purtatori ai altor religii monoteiste sau politeiste). Un lucru este cert: conceptul de \u201ecorectitudine politica? nu era inventat si \u00eensasi etnografia se afla, \u00eenca, \u00een faza decantarilor \u00eenspre \u00eencetatenirea sa drept stiinta, alaturi de celelalte stiinte dedicate omului. Interesant este de observat ca, \u00een vreme ce Alexandru Tzigara – Samurcas gasea potrivit sa considere muzeul de etnografie rom\u00e2neasca pe care \u00eel initia, \u00een 1906, drept unul de \u201earta nationala\u201c (pentru ca adapostea obiecte ce defineau creatia specifica etniei rom\u00e2nesti), si concomitent, aproape, cu organizarea de muzee etnografice nationale \u00een mai toate statele de la est de Rin (tocmai \u00een perioada \u00een care se pregatea dezintegrarea ultimelor state multinationale europene si se afirma, cu putere, identitatea nationala a comunitatilor etnice at\u00e2t de putin cunoscute \u00een Vestul Europei, \u00eenc\u00e2t abia tratativele de pace din 1919 – 1920 le-au scos la iveala \u00een fata opiniei publice occidentale), pentru grupurile etnice aflate, \u00eenca, sub stap\u00e2nire straina, pe celelalte continente, sau pentru cele care aveau contacte sporadice cu administratiile publice nationale sau coloniale, cercetarea etnografica fiind abia la \u00eenceput, primele descrieri ale acestora veneau, mai degraba, dinspre naturalisti, dec\u00e2t de la antropologi, asa \u00eenc\u00e2t, daca, pentru noi, azi, disciplinele sunt clar delimitate, pentru contemporanii lui Antipa, aborigenii australieni erau, mai degraba, parte a mediului ambiant din Australia, dec\u00e2t a natiunii australiene. Nu am ales la \u00eent\u00e2mplare acest exemplu. Abia \u00een urma cu aproape doua decenii, \u00een Australia a fost abolita legislatia care instituia rezervatii naturale pentru zonele locuite de aborigeni, acestia fiind ocrotiti asemenea speciilor animale si vegetale aflate pe cale de disparitie.
\nPentru muzeografii din statele europene si din America de Nord, problema expunerii resturilor umane (mumii, trofee de razboi umane, oase \u00eenhumate sau incinerate etc.) provenind de la populatii locuind \u00een fostele teritorii colonizate nu a existat, p\u00e2na foarte recent. Ea a aparut tocmai \u00een contextul \u00een care mai multi muzeografi din fostele colonii au solicitat ca resturile umane provenind din tarile lor, si care erau expuse \u00een muzee occidentale, sa fie returnate \u00een statele de provenienta, cel mai adesea, nu pentru a fi, de asemenea, expuse \u00een muzee, ci pentru a fi \u00eenhumate. Masura a fost repede pusa \u00een practica, mai ales, de muzeele americane, tocmai ca urmare a imensei presiuni morale, exercitate de adeptii aplicarii regulilor de \u201ecorectitudine politica?. Evident, obiectele provenind de la acelasi populatii aflate \u00een discutie, nu au avut aceeasi soarta, ele continu\u00e2nd sa fie expuse \u00een mai toate marile muzee de profil ale lumii. Totusi, \u00een mai toate cazurile, este vorba despre muzee de arta sau de etnografie comparata ori de muzee de antropologie. Expunerea unor asemenea obiecte \u00een muzee de stiinte ale naturii reprezinta o problema delicata, care ar necesita, din punctul meu de vedere, anumite explicatii, \u00een mult mai mare masura dec\u00e2t explicatiile pe care au fost nevoiti sa le dea muzeografii americani, privind comportamentul moral al adultilor influentati de cunoasterea \u201eobiceiurilor\u201c sexuale ale furnicilor. De fapt, este vorba despre patrimoniul unui muzeu, asa cum am mai spus, universal, alcatuit potrivit principiilor care guvernau muzeologia de acum mai bine de un secol. Muzeografii bucuresteni nu s-au \u00eendurat sa \u00eenlature din expunere c\u00e2teva din obiectele care au atras at\u00e2tea generatii de vizitatori si care, fara \u00eendoiala, vor continua sa \u00eei atraga si pe cei care calca, acum, pragul Muzeului \u201eAntipa\u201c. Poate ca tocmai acest fapt va genera o discutie, \u00een, \u00eenca, somnolenta comunitate a intelighentiei autohtone, ceva mai preocupata de programele media de scandal, dec\u00e2t de problemele culturii nationale. Cel putin, aparent…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Spuneam, saptam\u00e2na trecuta, ca, pentru mine, cel putin, cea mai surprinzatoare parte a expunerii este cea dedicata omului. Probabil ca miile de copii, de toate v\u00e2rstele, care au luat \u00een stap\u00e2nire spatiul muzeal de la \u201eAntipa\u201c, \u00een ultimele saptam\u00e2ni, m-ar contrazice. Pentru ei, foarte probabil, dioramele si ecranele monitoarelor, \u00eenfatis\u00e2nd animale din fauna nationala sau… Cite\u0219te mai mult »Viata sexuala a furnicilor vs. Grigore Antipa (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6815],"class_list":["post-9882","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-muzeul-antipa"],"views":1659,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9882","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9882"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9882\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9882"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9882"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9882"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}