Asa se numeste friza conceputa de Gustav Klimt pentru expozitia Secesiunii vieneze din 1902, dedicata lui Beethoven si interferentei artelor. Pornind de la grupul statuar Beethoven al lui Max Klinger, amplasat central, spatiul expozitional a fost compartimentat, \u00een acel an, de catre Josef Hoffmann, \u00een trei nave, menite sa evoce arhitectura unui templu \u00een care ar fi fost celebrate poezia, muzica si artele vizuale (pictura, sculptura, grafica, artele aplicate).
\nLucrarea lui Klimt, desfasurata pe trei laturi \u00een sala laterala din st\u00e2nga a cladirii ridicate \u00een 1897 pentru arta noului stil, trebuia sa dureze un singur sezon, pe timpul expunerii. Doar o \u00eent\u00e2mplare a salvat-o de la demolare dupa consumarea timpului expozitional: urma sa mai fie prezentata o data, \u00een anul urmator, \u00eentr-un alt cadru retrospectiv, fiind achizitionata \u00eentre timp de un colectionar. Si astfel a ramas, ca si cum durata s-a \u00eenvesnicit. Asemenea unei opere muzicale, care traieste pe durata performarii, cu ecouri \u00een eter, si ram\u00e2ne ca o partitura scrisa, ce prinde viata cu fiecare noua interpretare, adica vizionare. Avatarurile amplei lucrari: depozitare, fragmentare\/sectionare, transportare, schimbarea proprietarilor, s-au \u00eencheiat abia \u00een 1987, c\u00e2nd a fost expusa, \u00een urma unei restaurari minutioase, \u00eentr-o \u00eencapere anume construita \u00een aceeasi cladire a Secesiunii vieneze.
\nDesigur, exista o \u00eentreaga literatura dedicata motivelor ilustrate de Gustav Klimt pornind de la interpretarea lui Richard Wagner pe marginea Simfoniei a IX-a a lui Beethoven. Klimt a compus o piesa noua, respir\u00e2nd trairea proprie, nevoia de a da contur \u2013 prin imagini ce acompaniaza sunetele \u2013 rostului spiritual al umanitatii, prin arte, armoniei ce razbate dincolo de tenebre, \u00eemplinirii destinate, \u00een consonanta cu universul.
\n\u201eBeethovenfries\u201c \u00eenseamna un moment de cotitura \u00een opera lui Klimt: stilizarile formale cu atmosfera simbolista capata contururi grafice pregnante, spatiul gol pe portiuni ample este \u00eenglobat \u00een ritmul desfasurarii episoadelor, aspectul predominant ilustrativ potenteaza limpezimea mesajului, pretiozitatea auriului suspenda timpul si confera un aspect imaterial imaginilor simbolice. Contururile delimiteaza suprafetele colorate \u00een tonuri mate, \u00eentr-o gama restr\u00e2nsa de cald si rece; petele cromatice au materialitati diferite, din aplicatii stralucitoare \u00eenglobate \u00een pasta cruda. Pe primul perete lung sunt contururi suave, de siluete feminine unduite pe orizontala, pentru Dorul de fericire (Sehnsucht nach Gl\u00fcck); sunt trupuri descarnate surprinse \u00een \u00eencremenirea dramatica a clipei, pentru alegoria slabiciunii umanitatii care se roaga; sunt efigii ascetice si imobile pentru figurarea Celui puternic \u00een armura (Der wohlger\u00fcstete Starke) si a fortelor interioare care-l motiveaza (compatimirea si ambitia); pe peretele scurt sunt deformari plastice si caricaturale la personificarile tenebrelor (monstrul Typhoeus si fiicele sale, Gorgonele, \u00eensotite de imaginile figur\u00e2nd boala, nebunia si moartea, apoi voluptatea, desfr\u00e2ul si lipsa de masura); este personificarea deznadejdii chinuitoare (Nagernde Kummer), care apare strivita pe fundalul alcatuit de prelungirea corpului gigantului \u00eentunecat, acoperit cu par, aripi si solzi pe trasee serpuite; pentru ca finalul desfasurarii, pe cel de al treilea perete, sa evoce din nou siluete armonioase, cu reminiscente stilistice din epoci \u00eendepartate, ce figureaza poezia ca alinare a dorului de fericire, artele care ne duc spre regatul ideal si corul \u00eengerilor din paradis, \u00eencheind cu ilustrarea versului lui Schiller din \u201eOda bucuriei\u201c (\u201eDiesen Ku\u00df der ganzen Welt\u201c), sarutul acesta al lumii \u00eentregi, prin cuplul nud lipit \u00eentr-un sarut, \u00eentr-o arcada aurie ca un clopot.
\nPicturalitatea acestei epopei simfonice, desfasurate \u00een secvente distincte si clare, cu repetitii ritmice si aritmii necesare ragazului dintre etape, se desfasoara \u00een timp \u2013 timpul lecturii imaginilor, pe traseul prestabilit. Nimic nu e disonant \u00een curgerea formelor, cu leitmotivul geniilor plutitoare care leaga episoadele \u00eentre ele, \u00eencheindu-se \u00een momentul figurarii poeziei \u2013 drept c\u00e2ntareata cu citera, descinz\u00e2nd din Grecia arhaica. Detaliile decorative ale ornamentelor si insertiile de materiale noi, amalgamate \u00een compozitia stucului, nu pot fi percepute de la nivelul privitorului, \u00een lumina difuza ce vine din plafon. Dar povestea frizei se desfasoara cu limpezime, naratia capteaza privirea si o \u00eendruma \u00een directia devoalarii sensurilor.
\nFeminine sunt majoritatea siluetelor ce \u00eentrupeaza motivele, pentru ca femeia a fost tema primordiala a picturii lui Klimt; sute de desene marturisesc despre curbele compozitionale ample care tind sa-si subsumeze corpurile unduite \u00eenchipuind genii, sirene, duhuri, \u00eenconjurate de un halou aerian sau acvatic. Chipurile de femei, personificari ale pacatelor de moarte din secventa fortelor \u00eentunecate cu care se lupta umanitatea, sunt definite doar prin contururi, expresivitatea rezida \u00een grimase, \u00een ochii holbati si z\u00e2mbetul lasciv, ademenitor. Prin contrast, chipurile angelice din episodul \u00eemplinirii dorurilor prin arte sunt stereotipe si repetitive, mai degraba decorative \u00een suprapunerile pe verticala, cu o corporalitate diluata, asemenea duhurilor. Iar \u00een imaginea finala, a cuplului unit \u00eentr-un sarut, chipurile lipsesc, s-au topit \u00een iubirea dintotdeauna, aceeasi, reluata cu inocenta naivitatii de fiecare generatie si \u00een fiecare timp al v\u00e2rstei omului. Elogiul iubirii nu are un chip anume. Dar are forta unui tors masculin cu umeri largi si muschi puls\u00e2nd \u00eentru acoperirea femeii pe care o \u00eembratiseaza.
\nAsa cum a fost g\u00e2ndita friza aceasta, cu luni de zile \u00eenaintea pictarii ei efective pe mortarul umed din treimea superioara a peretilor (cu reveniri al secco), ea trebuia sa se subsumeze spatiului creat de arhitectura, ca prima dintre arte. Pictura, grafica si artele aplicate (auriul costumelor, perlele, oglinda si rocile pisate \u00een aplicatiile din stuc) se alaturau \u00eentr-un omagiu adus poeziei, fiind evocate astfel si artele cuv\u00e2ntului scris; totul celebr\u00e2nd muzica, deci artele sunetului, prin evocarea poemului simfonic beethovenian.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Asa se numeste friza conceputa de Gustav Klimt pentru expozitia Secesiunii vieneze din 1902, dedicata lui Beethoven si interferentei artelor. Pornind de la grupul statuar Beethoven al lui Max Klinger, amplasat central, spatiul expozitional a fost compartimentat, \u00een acel an, de catre Josef Hoffmann, \u00een trei nave, menite sa evoce arhitectura unui templu \u00een care… Cite\u0219te mai mult »Beethovenfries<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6814,6813],"class_list":["post-9879","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-beethovenfries","tag-gustav-klimt"],"views":1922,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9879","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9879"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9879\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9879"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9879"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9879"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}