{"id":9876,"date":"2011-11-24T14:26:20","date_gmt":"2011-11-24T12:26:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9876"},"modified":"2011-11-24T14:26:57","modified_gmt":"2011-11-24T12:26:57","slug":"%e2%80%9eartistul-de-azi-este-un-hibrid%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9eartistul-de-azi-este-un-hibrid%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eArtistul de azi este un hibrid\u201c"},"content":{"rendered":"

Suzana F\u00e2nt\u00e2nariu \u00een dialog cu Mihai Zgondoiu<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Mihai Zgondoiu: Performantele dumneavoastra \u00een zona xilogravurii v-au facut cunoscuta at\u00e2t \u00een tara c\u00e2t si peste hotare. Cum ati reusit sa tineti \u00een fr\u00e2u o tehnica prin definitie masculina, tocmai datorita dificultatilor care apar odata cu incizarea\/crestarea lemnului \u00een fibra sau \u00een cap?<\/em><\/strong>
\nSuzana F\u00e2nt\u00e2nariu: <\/strong>Calitatile aspre si decisive ale xilogravurii, nascute din gravarea lemnului \u00een lungul fibrei, au atras multi graficieni din \u00eentreaga Europa, \u00eentr-un efort de sincronizare a acestui nobil si stravechi procedeu cu exigentele at\u00e2t de derutante ale epocii moderne. Incizia manuala pe obiect (placa de lemn), claritatea, concizia si incisivitatea discursului grafic presupun un mare rafinament al detaliului \u00een favoarea pastrarii ansamblului. Am ales xilogravura nu pentru motivul ca ar fi cel mai reprezentativ gen al gravurii, ci pentru ca spatiul reprezentarii plastice este modalitatea care obiectiveaza, cu fidelitate, tensiunea subiectivitatii mele creatoare. Munca laborioasa, explorarea si cercetarea materialului ca organicitate capabila oric\u00e2nd sa umple golul eliminat de incizie, a fost \u201echeia\u201c secreta a acestui demers. Planul \u00een care a fost aplicat acest travaliu a fost \u00een raport de identitate cu structura spirituala care a \u00eentreprins acest act. Gravura \u00een lemn presupune o g\u00e2ndire categorica, aptitudini de formulare, putere de sistematizare, stap\u00e2nirea perfecta a modalitatilor de exprimare. Gravura este un autentic instrument al celor mai \u00eenalte expresii ale sensibilitatii umane, reprezinta un gen al artei care atrage noi generatii de artisti si artiste, \u00eesi redimensioneaza propriile sale coordonate de la o generatie la alta. Problemele feminitatii \u00eentelese ca minoritate, \u00een care \u201efeminin\u201c \u00eenseamna \u201efeminist\u201c ca delimitare de ordin estetic si moral, sunt probleme puse mereu \u00een discutie. Crestarea lemnului nu \u00eenseamna un efort fizic de manualitate, \u00eenseamna energie creatoare, o pulsatie ce vine din interior ignor\u00e2nd duritatea instrumentului si a materialului care, doar aparent, ti se opune. Dominarea unui material si \u201emodelarea\u201c lui sunt \u00een functie de mesajul ideatic ce pulseaza actiunea gravarii ca pe un act firesc al creatiei. De aceea nu am avut niciodata sentimentul confruntarii cu un material ce nu s-ar lasa supus investigatiei unei artiste, banuite pe nedrept ca lipsita de forta. \u00centreaga mea existenta creatoare, cu predilectie cea de gravor, nu a \u00eent\u00e2mpinat dificultati din cauza conceptelor perimate, atemporale, privind stabilitatea si recunoasterea potentialului artistic ca Artist \u2013 Femeie, deoarece pentru mine au fost prioritare trairea actului artistic si eliberarea. Asa \u00eenc\u00e2t acest tip de ostilitate si prejudecatile anacronice s-au atrofiat pe parcursul vietii. Altele sunt cauzalitatile enclavelor ce-ti determina reusitele sau nereusitele \u00een viata artistica. Efortul fizic la care probabil te referi este mare, \u00eensa a fost \u00eentotdeauna substituit ideii de travaliu artistic si nici o unitate de masura nu-l poate c\u00e2ntari.<\/p>\n

M.Z.: Legat de arta xilogravurii pe teritoriul tarii noastre, ce ne puteti spune despre gravorii Gy. Sabo Bela, Ethel Lukats Baias si Mircia Dumitrescu, deschizatori de drumuri \u00een xilogravura rom\u00e2neasca? Cum \u00eei putem raporta pe acestia \u00een vizualul contemporan de astazi? <\/em><\/strong>
\nSuzana F\u00e2nt\u00e2nariu:<\/strong> Chiar daca nu suntem pe teritoriul gravurii \u00een relief sau al tiparului \u00eenalt, consider necesar sa amintim ca primul gravor rom\u00e2n a fost Gabriel Popescu, care, \u00een 1894, a realizat prima gravura \u00een atelierul Scolii de Belle-Arte din Paris. Fiul acestuia, Daniel Popescu, profesor de istoria artelor si rectorul Institutului de Arte Plastice \u201eIoan Andreescu\u201c din Cluj, a \u00eensemnat pentru multe generatii de tineri un model cultural-pedagogic demn de urmat (am fost privilegiata av\u00e2ndu-l profesor).
\n\u00centr-adevar, Gy. Sabo Bela, Ethel Lukats Baias si Mircia Dumitrescu au fost deschizatori de drumuri \u00een xilogravura rom\u00e2neasca, reprezent\u00e2nd Rom\u00e2nia la prestigioase bienale, trienale de gravura, festivaluri, t\u00e2rguri de carte. Ei au scos din conul de umbra xilogravura, \u00eendator\u00e2nd generatiile urmatoare cu repere valorice si dorinta de continuitate. \u00cenceputul de drum cu performante \u00een domeniul gravurii \u00een lemn l-a avut Gy. Sabo B\u00e9la (1905-1985), caruia cu totii \u00eei datoram mitul xilogravurii purt\u00e2ndu-ne prin spatii exotice si aduc\u00e2ndu-l pe Dante mai aproape de noi prin cele douazeci de ilustratii la \u201eDivina Comedie\u201c, o faimoas\u00e3 carte de format mare (\u00een patru limbi straine), primita cu succes la T\u00e2rgurile internationale de carte (Leipzig, de pild\u00e3). Xilogravurile sale raportate la natura (anotimpurile) din zone diferite ale lumii au fascinat prin precizia taieturii \u00een fibra fara ca nervurile lemnului sa fie vreo piedica \u00een ductul grafic. Curat si poetic, discursul gravorului a incitat generatiile tinere din zona Ardealului, Clujul fiind polarizat de figura emblematica a maestrului Gy. Sabo B\u00e9la. Eu \u00eensami fiind studenta la Cluj am trait cu acest mit. \u00cen perioada anilor ’60-70, \u201erenasterea\u201c xilogravurii rom\u00e2nesti se datoreaza artistei Ethel Lukats Baias care cultiva cu mare succes aceasta tehnica pe plan national si international. Xilogravurile ei surprind spatii artistice ce au ca trasaturi definitorii echilibrul si forta cu care \u00eenvinge timpul cu gravele sale probleme. Lucrarile ei sunt apropiate de caligrafia ideogramelor orientale, de japonezii Morita sau Osawa si de tasism, adaptate la gravura, motivul valului amintind de marele Hokusai. Calatoria \u00een Japonia, expozitiile personale din Tokio, prietenia cu Miya Kosei, rafinatul intelectual japonez \u00eendragostit de Maramures si de Rom\u00e2nia, sunt experiente \u00een spatiul oriental care \u00eei confera artistei un portret spiritual universal. De altfel, aportul celor doi artisti, Ethel Lukats Baias si Silviu Baias, \u00een promovarea gravurii rom\u00e2nesti \u00een Japonia prin Miya Kosei (membru de onoare al Fundatiei Culturale Rom\u00e2ne) este remarcabil. Grafician renumit \u00een tara si strainatate, profesor la Universitatea de Arte din Bucuresti si detinatorul unei catedre la Universitatea din Stockholm, Mircia Dumitrescu este un artist prestigios, recunoscut \u00een toate mediile culturale din Rom\u00e2nia. Este membru al Uniunii Artistilor Plastici din Rom\u00e2nia si al Uniunii Gravorilor si Litografilor Maghiari, Budapesta, Ungaria. Cartile de patru metri cu poeziile pe care Nichita Stanescu i le-a dedicat si gravurile \u00een lemn de c\u00e2te doi metri lungime, \u00een tiraj de unsprezece exemplare, dintre care unul se afla la Academia Rom\u00e2na, altul la Muzeul \u201eNichita Stanescu\u201c din Ploiesti, unul la Budapesta si altul daruit Belgradului, au fost expuse, \u00een 2008, la magnifica sa expozitie personala, un adevarat regal deschis la Palatul Parlamentului, cu lucrari ale artistului de-a lungul timpului: gravura, ilustratie de carte, desen, grafica, sculptura. Dupa Sorin Dumitrescu, Mircia Dumitrescu este al doilea artist care citeste at\u00e2t de profund si de original poemele lui Nichita Stanescu. Cartile bibliofile, manufacturate cu gravuri originale, sunt la ora actuala prezente \u00een multe dintre cele mai importante biblioteci si institutii de cultura din Europa: Cancelaria Germaniei (Berlin), British Library \u2013 Londra sau Biblioteca Nationala a Frantei. Mircia Dumitresu a ilustrat numeroase carti si a realizat copertele unor titluri de referinta din literatura nationala si internationala: Eminescu, Verlaine, Nichita Stanescu, carti premiate la T\u00e2rguri Internationale de Carte \u2013 Leipzig si Frankfurt (Germania), Salonul International de Carte de la Paris sau \u201eBookarest\u201c si \u201eGaudeamus\u201c de la Bucuresti. Spirit dinamic, el este \u00een\u00a0 contact permanent cu operele unor graficieni din atelierele de gravura din Franta (\u201eAtelier Bo Halbirk\u201c \u2013 Paris), Danemarca (\u201eAsociatia Gravorilor Danezi\u201c \u2013 Copenhaga), Ungaria (\u201eUniunea Gravorilor si Litografilor Maghiari\u201c \u2013 Budapesta) si din Rom\u00e2nia (\u201eAsociatia de Grafica Forte\u201c, Miercurea Ciuc).<\/p>\n

M.Z.: Cum priviti aparitia unor bienale si festivaluri de gravura experimentala \u00een peisajul artei contemporane mondiale si, mai cu seama, raportarea lor fata de bienalele de gravura (clasica, canonizata) care accepta doar tehnicile vechi\/manuale de imprimare? Am putea sa le consideram miscari avangardiste ale gravurii?<\/em><\/strong>
\nSuzana F\u00e2nt\u00e2nariu: <\/strong>Stampa ca rezultat al imprimarii pe h\u00e2rtie sau pe fibre textile include at\u00e2t gravura traditionala, c\u00e2t si toate realizarile obtinute prin orice element de imprimat, executat mecanic, manual sau fotografic, cu conditia unei atente supravegheri creatoare. Amintesc c\u00e2teva Bienale si Trienale internationale traditionale: Banska-Bistrica, \u00een fosta Cehoslovacie, Cracovia si Majdanek din Polonia, Paris, Franta, Varna, Bulgaria, Maastricht, Olanda, Belgrad, Serbia, Slovenia, Sharjah, Emiratele Arabe Unite, Trois-Rivi\u00e8res, Queb\u00e9c, Canada, Qingdao, Beijing, China etc. As spune ca arta gravurii este privilegiata prin statutul inconfundabil al tehnicii multiplicarii, \u00eensa gravura, prin rigorile ei tehnice, ar putea fi desueta \u00een contextul artei actuale. De aici nevoia de eliberare a gestului artistic de constr\u00e2ngerile tehnicii, spontaneitatea, interesul pentru obiect. Mai ales tinerii artisti graficieni, gravori \u00eencearca sa gaseasca solutii \u00een a proportiona tehnica si libertatea creatoare. Un exemplu edificator este Trienala Internationala de la Osaka, Japonia, care nu impune restrictii de dimensiuni si accepta diferite mutatii \u00een gravura, inclusiv expunera placii de lemn gravate, precum si imixtiunea computerului, pe l\u00e2nga problema tehnicilor traditionale ale gravurii. La fel si prestigioasa Bienala Internationala de Gravura de la Ljublijana a carei manifestare expozitionala se desfasoara paralel cu expozitii personale, experimente si performance-uri ale unor invitati de marca, demonstr\u00e2nd necesitatea deschiderii gravurii catre un limbaj universal de comunicare. Centrul de gravura recunoscut \u00een toata lumea este cel de la Cracovia, Polonia. Prin programul complex al Trienalei Internationale de Gravura, lanseaza sectiuni cu experimente, tehnici originale cu o anumita libertate de manifestare pe l\u00e2nga traditionalele tehnici recunoscute si cultivate \u00een continuare. Acest centru dinamic, aflat \u00een tarile fostului bloc comunist, a constituit punctul de forta al conservarii gravurii traditionale, dar si al expansiunii gravurii cu putere de experiment si inovatie. Organizarea de workshop-uri si rezidente, cum ar fi cele din China, la Gualan Print Base, cu ocazia Bienalei Internationale din Guanlan, unde se va deschide \u00een viitorul apropiat un Muzeu al gravurii, sunt, iata, actiuni care tind sa elibereze gravura de sub regulile strict organizatorice \u00een forma bienalelor si trienalelor. Demersul individual al artistului gravor, oric\u00e2t har ar avea, nu poate sa-l ajute sa ajunga cu proiectele sale la Bienala de la Venetia, Sao Paolo sau cea de la Kassel. Prin aceasta inevitabila globalizare, riscul pierderii identitatii si a limbajului specific este mare, recurgerea la interferenta limbajelor fiind solutia rapida pentru comunicarea ideilor. Si atunci soarta, statutul si menirea gravurii trebuie luate \u00een calcul. Adica o reg\u00e2ndire a gravurii \u00een functie de noile tehnologii si acceptarea ca necesitate spirituala a conceptului de gravura experimentala. La noi, \u00een ultimele doua decenii, ’80\/’90, au aparut \u00een gravura unele mutatii, \u00een mod special la Timisoara si Oradea. \u00cen Bucuresti, promovarea artei video a fost facuta de Geta Bratescu, Radu Igaszag si Iosif Kiraly. Mircea Muntenescu transforma gravura \u00een \u201eobiect\u201c, iar Theodor Hrib si Ethel Lucats B\u00e3ias alterneaza gravura traditionala cu un sistem de trecere al gravurii spre obiect. Au avut loc doua mari simpozioane consacrate gravurii contemporane rom\u00e2nesti gazduite de Muzeul din Tulcea, cel din 1980 si cel din 2002 (\u201eMuzeul modern si Arta gravurii\u201c), ambele coordonate de criticul de arta Amelia Pavel. \u00cen 2003, Ciprian Ciuclea \u00eenfiinteaza prima Bienala Internationala de Gravura Experimentala la Timisoara, apoi, \u00een 2005, cea de-a doua, tot la Timisoara, si, \u00een 2008, la Mogosoaia\/Bucuresti. \u00cen 2004, Maxim Dumitras organizeaza Simpozionul international de xilogravura la Muzeul de Arta Comparata din S\u00e2ngeorz-Bai. \u00cen 2007, am \u00eenfiintat la Timisoara Grupul international de tineri xilogravori performanti din Romania si diaspora intitulat \u201eXilogravura \u2013 matrice stilistica\u201c, aflat la a treia editie.<\/p>\n

M.Z.: Care dintre cele trei tipuri de tipar (\u00eenalt, ad\u00e2nc si plan) au permis \u00een timp eliberarea gravurii de canoane si rigori permit\u00e2nd laturii de experiment sa creeze noi dimensiuni ale imprimarii?<\/em><\/strong>
\nSuzana F\u00e2nt\u00e2nariu: <\/strong>Tiparul \u00eenalt, xilogravura, linogravura, procedeu \u00een care se imprima suprafetele \u00een relief, fie cu o presa speciala, fie manual, sunt tehnici care au suportat cu usurinta eliberarea din constr\u00e2ngerile tehnice. Imprimarea manuala, \u00eendepartarea de presa a \u201e\u00eencalzit\u201c gravura, iar tactilul a constituit proba cea mai vie a imprimarii gravurilor. \u00cen plus, frumuseta placii gravate i-a determinat pe unii artisti sa o expuna ca obiect. Se pare ca \u00een gravura experimentala, tiparul \u00eenalt a devenit un mijloc important de exhibare, dimensiunea fiind cea care cucereste spatiul, nemaivorbind de modalitatile semipicturale de imprimare. \u00cen acest sens, Bienala Internationala de Gravura Experimentala (Mogosoaia, editia a III-a 2008) notifica aceasta prioritate cu exemple excelente. Premiul pentru t\u00e2narul artist a fost c\u00e2stigat de poloneza Agnieszka Cholewinska cu o instalatie creata dintr-o\u00a0 linogravura de 100x180cm av\u00e2nd \u00een spatele ei o interventie de lumina. \u00cen tiparul ad\u00e2nc, gravura \u00een metal prin metoda electrolizei obtine unele efecte de relief pe placa de gravura (Valter Paraschivescu), o provocare \u00een ceea ce priveste eliberarea gravurii de procedeele tehnologice clasice. \u00cen tabara de gravura de la Bistrita Nasaud, interventia asupra placii de fier cu apararatul de sudura au facut-o Marcel Chirnoaga si Dan Str\u00e2mbu. Si aceste caut\u00e3ri experimentale sunt binevenite \u00een zona mult prea analitica si detaliata a gravurii cu acul (aquaforte). Tiparul plan (litografia, lito-offset, foto-lito, monotip, serigrafie) face legatura \u00eentre desen, pictura si fotografie. E un teren fertil al interferentelor. Litografia, fiind tributara ca pornire blocurilor de piatra speciale si presei greoaie, ram\u00e2ne mai putin experimentala. \u00cen schimb, tehnica \u00een sine este mai libera, fuzionanta, apropiata desenului, picturii, ceea ce-i confera prospetime si sensibilitate. Serigrafia este tehnica noua care iese de sub incidenta gravurii, un tar\u00e2m fertil pentru experiment si imprimari \u00een masa.<\/p>\n

M.Z.: Ati lansat, \u00een anul 2007, la Timisoara, un nou concept vizual, \u201eXilogravura \u2013 matrice stilistica\u201c, o lucrare ce cuprinde o serie de manifestari, colocvii si expozitii pe marginea xilogravurii clasice, matrice ce a generat \u00een timp trasee si transformari de limbaj vizual prin experiment, noile media si concept. \u00cen ce const\u00e3 acest proiect?<\/em><\/strong>
\nSuzana F\u00e2nt\u00e2nariu:<\/strong> Acest proiect unic reuneste tineri graficieni-gravori performanti din diaspora cu tineri din Rom\u00e2nia, toti absolventi ai Facultatii de Arte si Design \u2013 Universitatea de Vest din Timisoara, sectia grafica. Sunt fostii mei studenti, masteranzi, altii sunt apropiati ai atelierului personal, specializati \u00een xilogravura (tipar \u00eenalt). Tinerii xilogravori au obtinut performante, premii la prestigioasele bienale si trienale internationale de gravura din Japonia, Canada, Coreea, Mexic, Italia, Rom\u00e2nia etc. onor\u00e2nd tara lor natala, cea de adoptie si Facultatea de Arte, unde si-au desav\u00e2rsit studiile. Criteriul sever al selectiei grupului de expozanti a fost acela al performantelor obtinute \u00een tehnica tiparului \u00eenalt (xilo-linogravura-experiment) si al aportului lor \u00een lumea artelor grafice contemporane rom\u00e2nesti si internationale prin experienta, experiment, comunicare si \u00eennoirea limbajului. Componenta grupului fondator este: Dan Boar (Arad, Rom\u00e2nia), Cristina Bobirica-Vladila (Timisoara, Rom\u00e2nia) Ciprian Chirileanu (Timisoara, Rom\u00e2nia), Ciprian Ciuclea (Bucuresti, Rom\u00e2nia), Suzana F\u00e2nt\u00e2nariu (Timisoara, Rom\u00e2nia), Florin Hategan (Toronto, Canada), Ortansa Moraru-Ilie (Toronto, Canada) Raluca Moldovan (Paris, Franta), Voicu Satmarean (Metz, Franta), Szakats Yvette (Metz, Franta), Mihai Zgondoiu (Bucuresti, Rom\u00e2nia). Invitati de onoare: Ana Adam si Felicia Selejan (Timisoara, Rom\u00e2nia). Acest proiect complex, deschis, itinerant, a debutat \u00een 7 noiembrie 2007 cu expozitia mea, \u201eXilogravura-matrice stilistica\u201c, vernisata de prof. univ. dr. Ileana Pintilie la Centrul Cultural German, Timisoara. A continuat \u00een 27 noiembrie 2007 cu simpozionul \u201eTraditie si inovatie \u00een xilogravura\u201c, moderatori \u2013 prof. univ. dr. Ciprian Radovan si prof. univ. dr. Lucian Petrescu, la Centrul Cultural German. A doua etapa a proiectului a fost marcata de deschiderea expozitiei \u201eXilogravura-matrice stilistica II\u201c, generatia t\u00e2nara la Galeria \u201eHelios\u201c, Timisoara, vernisata de prof. univ. dr. Ciprian Radovan, \u00een 29 mai 2008, si de desfasurarea simpozionului \u201eTransfer geo-graphic\u201c, moderator prof. univ. dr. Suzana F\u00e2nt\u00e2nariu. Proiectul a continuat prin integrarea lui \u00een expozitia UAP \u201eMentorul-omagiul maestrului\u201c de la Palatul Administrativ, Timisoara, octombrie 2008, av\u00e2ndu-l curator pe prof. univ. dr. Ciprian Radovan. Expozitia ambientala \u201eXilogravura-matrice stilistica III\u201c a fost vernisata de prof. univ. dr. Ciprian Radovan, cu un cuv\u00e2nt de deschidere al prof. univ. dr. Adriana Lucaciu, Decanul\u00a0 Facultatii de Arte si Design, Timisoara, la Galeria \u201eMansarda\u201c a respectivei facultati, \u00een 10 martie, 2009. Actiunea multimedia \u201ePod Deschis\u201c a \u00eencheiat acest eveniment. Proiectul a cuprins si lansarea cartii mele \u201eXilogravura-matrice stilistica. Re-scrieri sau Cronicile vremii\u201c, Editura Brumar, 2009, lansare ce a avut loc \u00een noiembrie 2009, \u00een \u201eMansarda\u201c Facultatii de Arte.<\/p>\n

M.Z.: Considerati experiment preocuparea dumneavoastra \u00een zona obiectelor colate\/incizate si transformarea exemplarelor de tiraj din serii \u00een exemplare unicat? Gasiti o raportare fireasca la noile materiale si tehnici ce pot sa multiplice o imagine?<\/em><\/strong>
\nSuzana F\u00e2nt\u00e2nariu: <\/strong>Artistul de azi este totusi un hibrid; el are dreptul sa ia parte la o diversitate de experiente artistice si umane. Noi nu trebuie sa-i limitam libertatea aleg\u00e2ndu-i propriul stil sau propria tehnica. \u00cen acelasi timp, nu putem sa-l \u00eencadram \u00eentr-un spatiu specific sau sa \u00eei impunem caracteristicile unei scoli. Mutatiile survenite \u00een gravura au facut deja o scurta istorie, iar fundamentala ei modernitate nu rezida strict \u00een stilistica, c\u00e2t \u00eentr-o anumita stare de spirit, care depaseste intimismul. Asadar, dupa anii 1990, experimentul trecerii de la bidimensional la tridimensional (gravura-obiect) a vehiculat cu semnul antropomorf \u00een seria \u201eAmbalajelor pentru suflet\u201c. Pentru mine gravura nu se opreste la imprimarea pe h\u00e2rtie a imaginii gravate, al carei destin al vizualizarii este spatiul parietal. Consider ca este tot at\u00e2t de importanta placa suport \u00een perceperea mai complexa a imaginii. Ea este un obiect de arta care merita sa fie vazut, admirat, contemplat. Placa-tabu, condamnata dupa imprimare sa fie \u201e\u00eenchisa\u201c, nu este o solutie de extindere a posibilitatilor de perceptie a actului artistic. Imaginea gravata pe placa poate fi valorificata prin schimbarea semnificatiei \u201ecorpului\u201c ei recontextualizat. Experimentul meu din 1990, c\u00e2nd am recurs la \u201eagresarea\u201c xilogravurilor pentru constructia morfologica a obiectelor antropomorfe \u201eAmbalaje pentru suflet\u201c a fost prilejuit de expozitia \u201eStare fara titlu\u201c. Am explorat acest gen stravechi al gravurii (xilogravura) mai mult de douazeci de ani, \u00eencep\u00e2nd din 1976, opt\u00e2nd pentru incizia manuala, precisa, neiertatoare \u00een ambiguitate si revenire. Gravura este genul artistic ce se adreseaza spiritului, capacitatii lui de a genera calitate si rigoare meditativa, ceea ce presupune din partea artistului finete psihologica si masuri corecte de apreciere a efectului pe care opera lui \u00eel provoaca. Am continuat munca de elaborare a gravurii ca gen de arta deschis, creativ si nu constr\u00e2ns, rigoarea si virtuozitatile tehnice fac\u00e2nd parte din ceea ce numim \u201eprofesionalism\u201c si investigatie. Exista o anumita tendinta de minimalizare a genului prin lipsa lui de spectaculozitate, mentalitati ce scoteau grafica din conditia unei autoritati a genului. Este important de subliniat ca analizam gravura monocroma, iar esentializarea imaginii, pe principiul bipolaritatii alb-negru, o plaseaza mai firesc \u00een diferite ipostaze spatiale. Dupa 1990, am eliberat xilogravura de conventiile bidimensionalitatii si am inclus-o \u00eentr-un demers mai complex. Am parcurs \u00een acest sens trei directii: 1. Gravura \u2013 obiect, ce trateaza problema obiectului antropomorf, corpul ca obiect de arta, \u00een ciclul \u201eAmbalaje pentru suflet\u201c; 2. Transparenta, o experienta aflata la limita dintre bidimensional si tridimensional, semnul antropomorf sacralizat; 3.Coloanele \u00eenfasurate cu xilogravuri din seria dragonilor si a palimpsestelor, coloane ce au facut obiectul unor mari instalatii, cum ar fi \u201ePasi pierduti\u201c si coloanele-obiect asociate \u00een exclusivitate cu xilogravura sau placa de xilogravura; 4.Placa de gravura \u00een lemn ca obiect: \u201eMaxima lumina\u201c, carte-obiect, \u201eApologia gravurii\u201c, placa \u00eenramata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Suzana F\u00e2nt\u00e2nariu \u00een dialog cu Mihai Zgondoiu   Mihai Zgondoiu: Performantele dumneavoastra \u00een zona xilogravurii v-au facut cunoscuta at\u00e2t \u00een tara c\u00e2t si peste hotare. Cum ati reusit sa tineti \u00een fr\u00e2u o tehnica prin definitie masculina, tocmai datorita dificultatilor care apar odata cu incizarea\/crestarea lemnului \u00een fibra sau \u00een cap? Suzana F\u00e2nt\u00e2nariu: Calitatile aspre… Cite\u0219te mai mult »\u201eArtistul de azi este un hibrid\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6811,6812],"class_list":["post-9876","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-suzana-fantanariu","tag-xilogravura"],"views":4007,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9876","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9876"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9876\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9876"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9876"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9876"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}