{"id":9870,"date":"2011-11-24T14:19:13","date_gmt":"2011-11-24T12:19:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9870"},"modified":"2011-11-24T14:19:58","modified_gmt":"2011-11-24T12:19:58","slug":"speranta-moare-ultima","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/speranta-moare-ultima\/","title":{"rendered":"Speranta moare ultima!"},"content":{"rendered":"<p>Editia 2011 a festivalului SIMN a lansat prin conceptul celor doua compozitoare Irinel Anghel si Mihaela Vosganian, directoarele festivalului, un \u201eProfil\u201c pe care il asteptam de mult, acela de sinteza, de interferenta, de sinergie a artelor. Artisti plastici, scenografi, actori, dansatori, mimi si muzicieni din diferite zone stilistice si-au coagulat ideile si talentul pentru a realiza spectacole in spatii, de cele mai multe ori, neconventionale. Astfel, arta timpului nostru a iesit in strada: pe esplanada Operei Rom\u00e2ne, la Palatul Mogosoaia sau in baruri, cluburi (Tinerimea Rom\u00e2na, Cercul Militar) etc., pastr\u00e2ndu-se insa si spatiile traditionale cum ar fi Sala Radio, Muzeul \u201eG. Enescu\u201c sau Universitatea de Muzica. In felul acesta, invitatii din strainatate &#8211; trei olandezi &#8211; , Barrie Webb si Daniel Kentzy fiind deja \u201enaturalizati\u201c, si-au putut crea o privire de ansamblu a ceea ce inseamna Bucurestiul, parcurg\u00e2nd distantele dintre spatiile mai sus amintite cu piciorul, modul cel mai fericit de a cunoaste intr-adevar un oras.<br \/>\nDeschid o paranteza: Apropo, oare chiar ne putem lauda cu un festival international? Daca vorbim despre trei interpreti straini plus cei doi \u201edeja naturalizati\u201c, oare c\u00e2ti compozitori contemporani din lumea larga au fost programati?&#8230; Inchid paranteza!<br \/>\nE foarte greu, aproape imposibil, sa misti at\u00e2tea forte artistice care sa evolueaze in at\u00e2t de multiple si diferite spatii ocup\u00e2ndu-te si de un bun mers al organizarii. Cu siguranta vor fi multe voci nemultumite, unele rautacioase, altele obiective, care vor semnala minusurile organizarii, dar din fiecare editie de festival ar trebui invatat c\u00e2te ceva, pentru ca urmatoarea sa fie si mai buna. Ma indoiesc insa ca acest lucru se va int\u00e2mpla. In general greselile se repeta si devin obisnuinta, astfel inc\u00e2t ajung sa fie trecute cu vederea. Ma refer la faptul ca nicio editie nu beneficiaza de o reclama pe masura timpului in care traim, adica secolul al XXI-lea (spoturi pentru TV sau internet, logo-uri, afise si programe profesionist concepute, parteneri de promovare etc.), motiv pentru care, de fiecare data, ne pl\u00e2ngem de o at\u00e2t de firava audienta. Intotdeauna auzim aceeasi scuza: nu sunt bani! Exista totusi anumite spectacole din festival pentru care se incearca, cu mult s\u00e2rg, o anume promovare, doar pentru faptul ca apartin unor artisti si creatori implicati deopotriva in organizarea festivalului. E bine de stiut ca un festival de anvergura acestuia nu poate avea succes garantat, dec\u00e2t daca toate spectacolele propuse sunt asezate pe acelasi taler, adica au aceeasi importanta mai ales pentru cei care alcatuiesc programul de festival. A sti sa vinzi marfa altuia, in cazul de fata, e chiar mai important pentru ecoul pe care festivalul ar trebui sa il aiba in constiinta publicului. A obtine bani multi pentru toate evenimentele programate e o cutuma. In felul acesta vocile rele s-ar imputina considerabil. De mai bine de douazeci de ani sper si sper in continuare ca urmatorul director de festival va avea capacitatea sa convinga, in primul r\u00e2nd, oficialitatile (Ministerul Culturii si Cultelor, Presedintia etc.), si implicit sponsorii ca festivalul SIMN este cel putin la fel de important ca Festivalul Enescu, pentru ca acest festival aduce in fata publicului arta timpului nostru. Avem creatori cum putine tari se pot lauda, compozitori de o valoare inestimabila, compozitori care au deschis drumuri noi in plan universal, compozitori de o forta creatoare fascinanta, din pacate foarte putin cunoscuti, apreciati si promovati in tara. Majoritatea sunt mult mai bine primiti in strainatate. Avem compozitori care au facut cariera in alte culturi de pe glob, pentru care ar trebui sa fim m\u00e2ndri si implicit sa ii mediatizam in consecinta. Avem tineri compozitori premiati in cele mai prestigioase competitii de creatie internationale pe care ar trebui sa ii punem in prim-plan. Si nu in ultimul r\u00e2nd, avem si c\u00e2tiva interpreti de valoare care, an de an, se manifesta in acest festival cu toata dragostea, implicarea, respectul si profesionalismul fata de creatia moderna. Aceasta artilerie grea ar trebui sa convinga forurile de care depinde finantarea acestui prestigios festival sa aloce un buget de macar 10% din cel al Festivalului Enescu pentru ca proiectia si efectul artei moderne in r\u00e2ndul publicului sa aiba rezonanta. Un festival facut din saracie nu poate avea impact si, din pacate, saracia atrage doar saracie.<br \/>\nEste remarcabil faptul ca aceasta editie a propus o asemenea feerie sonora si vizuala, in care, cu siguranta au fost spectacole foarte bune, altele poate indoielnice din punct de vedere artistic, dar acesta este profilul unui festival de experiment. Intotdeauna insa trebuie tinut cont de public, el este barometrul, coloana vertebrala care sustine orice gest artistic. In clipa in care vom reusi sa umplem o sala de sport, asa cum se int\u00e2mpla pe vremuri la Darmstadt cu un concert sustinut de John Cage si cvartetul Arditti, ne putem considera pe drumul cel bun. Sunt sigur ca publicul rom\u00e2nesc accepta si prizeaza arta moderna; oamenii isi doresc sa vada, sa asculte, sa participe la evenimente memorabile, trebuie doar sa afle ca ele se int\u00e2mpla, exista, ca timp de o saptam\u00e2na vor trai cu toate simturile excitate la maximum si ca vor fi martorii unor gesturi artistice unice, uneori irepetabile. Vorba lui Nichita Stanescu: \u201eDe-ar mai fi o data ca asta \/ Fiule, fi-o!\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Editia 2011 a festivalului SIMN a lansat prin conceptul celor doua compozitoare Irinel Anghel si Mihaela Vosganian, directoarele festivalului, un \u201eProfil\u201c pe care il asteptam de mult, acela de sinteza, de interferenta, de sinergie a artelor. Artisti plastici, scenografi, actori, dansatori, mimi si muzicieni din diferite zone stilistice si-au coagulat ideile si talentul pentru a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/speranta-moare-ultima\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Speranta moare ultima!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6806,6807,6808],"class_list":["post-9870","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-simn","tag-irinel-anghel","tag-mihaela-vosganian"],"views":1881,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9870","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9870"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9870\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9870"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9870"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9870"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}