Dupa paisprezece ani de la epurarea din presa, \u00een care n-a mai reusit sa reintre, cu toate diligentele facute si cu toata bunavointa pe care i-o aratasera, uneori, c\u00e2teva influente figuri literare si politice, dupa ce s-a \u00eentretinut lucr\u00e2nd, \u00een expresia proprie, \u201eca ghipsar, hamal, magazioner si \u201enegru\u201c literar\u201c1, ajung\u00e2nd, \u00een cele din urma, \u00eencadrat ca \u201escriitor\u201c la Cooperativa Progresul, \u00een vara anului 1959, Ion Vinea este arestat si anchetat, \u00eempreuna cu Elena Oghina (femeia alaturi de care traia si care \u00eei va deveni sotie \u00een ultimul an al vietii), la Directia Generala a Militiei pentru delictul de a-i fi v\u00e2ndut, \u00een perioada 1950-1952, lui Petru Dumitriu, doua sute zece monede de aur, provenite de la Elisabeta Rizescu, mama Elenei.
\n\u00cemprejurarile acestei retineri sunt evocate de catre scriitoarea Ioana Petrescu (buna prietena si vecina cuplului Vinea \u00een strada Braziliei) \u00eentr-un interviu acordat lui Nicolae Tone: \u201eIon Vinea si doamna Elena Oghina \u2013 devenita Vinea, au fost ridicati \u00een ziua de 23 August si au fost tinuti \u00een arest p\u00e2na \u00een iarna. (…) La acel 23 August, care a fost cumplit, se facuse, mai \u00eent\u00e2i, o razie generala. Pe unele dintre listele cu cei care trebuiau ridicati fusese pus si Ion Vinea. Mari personaje care \u00eel cunosteau bine si se bucurau de o trecere deosebita atunci, \u00eel sfatuiau insistent sa intre \u00een partid, dar el refuza. Lucra, ca si alte personalitati suspectate de regim, pentru a-si c\u00e2stiga p\u00e2inea, la o asociatie care facea harti si ambalaje de cartoane c\u00e2nd au venit la el si i-au zis: \u00abPoti sa intri \u00een partid si o sa ai si tu, ca at\u00e2tia altii, o situatie\u00bb. Vinea mi-a spus aceste lucruri, simtea nevoia chiar sa le comenteze si sf\u00e2rsea, de fiecare data c\u00e2nd le povestea, cu vorbele:\u00a0 \u00abDegeaba cred ei ca au sa ma convinga, eu \u00een partid nu intru\u00bb. Asta a fost situatia si, ca atare, razbunarea autoritatilor a venit de la sine. (…) Si-mi aduc aminte ca \u00een acel an, cu c\u00e2teva zile \u00eenainte de a fi arestat, Ion Vinea mi-a spus: \u00abMie mi-e teama ca am sa fiu arestat de data aceasta\u00bb. Si mi-a facut o procura generala, pe care mi-a dat-o, pentru a putea sa-i ridic pensia si pentru a ma putea ocupa de toata gospodaria\u201c2 (subl. \u00een text).
\nE probabil ca scriitorul (care refuzase at\u00e2t colaborarea cu Securitatea, c\u00e2t si intrarea \u00een partid) sa fie una dintre victimele acelui ultim val de represiune \u00eempotriva intelectualilor din Rom\u00e2nia de la sf\u00e2rsitul anilor ’50, care, sub pretextul \u00eendepartarii asa-numitilor revizionisti (despre care se spunea oficial ca, sub influenta nefasta a Revolutiei de la Budapesta din 1956, puneau \u00een pericol cuceririle poporului), semana teroarea, prin mijloace da factura stalinista, si \u00eenasprea controlul g\u00e2ndirii personale. Totusi, se poate observa ca, spre deosebire de alti scriitori (si ma g\u00e2ndesc, desigur, la intelectualii din \u201elotul\u201c C. Noica, dar si la V. Voiculescu sau I. Negoitescu), arestati \u00een acei ani pe baza unor probe culturale ori religioase, devenite, \u00een ancheta, politice, Vinea este \u00eenchis \u00een baza unor tranzactii financiare ilicite, petrecute \u00een urma cu sapte ani, \u00eentr-un dosar mai degraba penal, dupa cum se consemneaza \u00eentr-un proces-verbal de interogatoriu: \u201eMonedele care se aflau \u00een pachetul pe care l-am adus de la Pucioasa, le-am trecut, treptat, colegului meu scriitorul Petru Dumitriu. (…) I-am v\u00e2ndut astfel doua sute zece monezi de aur, rugat fiind de defuncta Elisabeta Rizescu, cu stiinta doamnei Elena Oghina care se aflau \u00een nevoie\u201c.\u00a0 Iar \u00een alt moment se mentioneaza: \u201eFaptele s-au petrecut prin anii 1950, 51 si 52. Memoria mea zdruncinata nu ma ajuta sa pot preciza ziua, luna si cantitatile succesive. Tin sa se stie ca Petru Dumitriu a cumparat aceste monezi \u00een urma insistentelor mele si convins ca e vorba de niste bani care \u00eemi apartin mie\u201c.
\nE foarte posibil, asadar, ca ancheta sa fi avut si o miza suplimentara si sa fi fost, de fapt, un pas pregatitor pentru incriminarea (sau poate doar intimidarea) lui Petru Dumitriu; cel putin, spre aceasta idee conduc at\u00e2t procesul-verbal citat, c\u00e2t si doua scrisori adresate de Ion Vinea lui Petru Dumitriu, toate datate 29 august 1959. Scrisori olografe, acestea au, \u00een dreapta sus, aceeasi mentiune: \u201eData \u00een fata noastra. Lt. de mil., M. Enache\u201c, asadar au fost cerute si supravegheate de catre anchetatori. Versiuni ale aceluiasi mesaj (respectiv, Vinea \u00eel roaga pe mai t\u00e2narul confrate sa predea Militiei monedele de aur), textele contin unele diferente semnificative. Prima varianta \u00eencepe astfel: \u201eDraga Petrule, Ma aflu \u00eempreuna cu Leana sElena Oghinat,\u00a0 \u00een arest. Sunt noua zile si tot at\u00e2tea nopti de c\u00e2nd tin piept unei necurmate anchete. \u00centre timp Leana s-a \u00eembolnavit grav, si din pricina slabirii inimii si a fortelor fizice si nervoase, nu stiu c\u00e2t va mai putea rezista. Am cautat din rasputeri si cu pretul unor mari suferinti, sa evit de a-ti rosti numele \u00een legatura cu faptele ce mi se imputa. Astazi \u00eensa a trebuit sa spun adevarul. Stiu ca-ti voi pricinui o mare durere si dezamagire. Tot ce te rog\u00a0 e sa nu ma judeci pripit\u201c (subl. mea, S. C.). A doua varianta este mai concisa si exclude descrierea fizica si sufleteasca a anchetatilor (care reiese, \u00eensa, destul de clar din confuzia gramaticala): \u201eDraga Petrule, Ma aflu \u00eempreuna cu Leana \u00een arestul Directiei Generale a Militiei, de c\u00e2tva timp. Am cautat din rasputeri sa evit a vorbi despre numele tau, \u2013 dar fiind convins si patruns de o constiinciozitate, cum si de faptul ca numai adevarul poate descurca usor pe un om care a gresit, \u2013 ancheta mi-a cerut adevarul cu privire la aurul pe care ti l-am v\u00e2ndut tie.\u201c Asigur\u00e2ndu-l si aici, ca si \u00een varianta precedenta, ca\u00a0 nu i se va \u00eent\u00e2mpla nimic daca va preda aurul, \u00eel roaga \u00een final: \u201eTe implor fa astfel ca predarea monezilor sa se faca cu un minut mai devreme\u201c. Prima versiune are un final mai patetic, corectat, pesemne, de locotenentul Enache: \u201eTremur cu speranta fierbinte ca ai sa ma \u00eentelegi si ai sa ma ierti. Orice zi de rezistenta mai mult, \u2013 daca ar fi fost posibila \u2013 punea \u00een primejdie viata Leanei care, moralmente, e nenorocita. Sa stii ca n-ai dreptul sa ma dispretuiesti. Sunt c\u00e2t se poate de nenorocit\u201c3 (subl. mea, S. C.).
\nNu se poate sti daca vreuna din aceste epistole silite a fost expediata destinatarului sau daca ele au fost cerute doar pentru a testa supunerea anchetatului. De altfel, la acea data, Petru Dumitriu nu era \u00een Bucuresti, ci se afla de c\u00e2teva luni la Cluj, \u00een casa parinteasca (Colonia Hajongardului nr. 2) a sotiei sale, Irina, unde scria la \u201eBiografii contemporane\u201c, o carte \u00een care \u00eesi pusese foarte multe sperante. Primeste, \u00eensa, cel putin o scrisoare pe aceasta tema, de la Henriette Yvonne Stahl care, dupa o \u201edocumentare\u201c (\u00een termenii epocii) la Mosneni, se \u00eentoarce acasa si afla stupefiata vestea: \u201eAci am aflat de a doua zi ca I. Vinea e arestat pentru aur. Cu toata marea turburare \u00een care ma aflam dupa aceasta stire, totusi ma g\u00e2ndeam ca P.D. scrie si ca nu trebuie sa-l turbur si pe el, totusi dupa c\u00e2teva zile (poate 7-8-9, nu mai stiu) i-am scris ca Ion are aceeasi soarta ca \u00eentreaga familie a sotiei lui. Petru Dumitriu mi-a scris \u00een acea vara mult mai des dec\u00e2t de obicei, parea preocupat numai de ce scrie si \u00eenfiorator de turburat ca ce scrie nu \u201eiese\u201c cum vrea el. La scrisoarea aceasta a mea a raspuns destul de sc\u00e2rbit, \u00eensa par\u00e2nd preocupat mai ales \u00een primul r\u00e2nd si peste\u00a0 toate cele de cele ce scria. Se pl\u00e2ngea mult de starea de nervi a lui si a Irinei. Parea cuprins de o mare turburare.\u201c Amintirea scriitoarei nu e nici ea de bunavoie, ci este inclusa \u00eentr-o Declaratie data \u00een ancheta (de data aceasta: a\u00a0 Securitatii), desfasurata (tot) \u00een arest, la 3.XII.1960, dupa emigrarea lui Dumitriu. \u00cen acelasi loc, e consemnata si revenirea t\u00e2narului scriitor de la Cluj (plasata la sf\u00e2rsit de octombrie sau \u00eenceput de noiembrie): \u201eA sosit P.D. \u00abMi-a facut-o conu Bebe sI. Vineat. Asta \u00eemi mai trebuia pe cap. Sa stii ca \u00een vara asta am suferit ca \u00een infern. E cea mai grea clipa a vietii mele\u00bb.
\n\u2013 Ce facem cu Ion?
\n\u2013 Ma priveste. Ti-am spus \u00eentotdeauna sa nu te amesteci. Fleacuri. Am alte probleme mai grave. Am scris Biografiile. \u2013\u00a0 Le va citi tov.sarasult Rautu. N-am cu cine vorbi\u201c.
\nNu e de mirare ca lui Petru Dumitriu arestarea lui Vinea i se pare un fleac \u00een conditiile \u00een care el era fram\u00e2ntat, tot mai acut, de planul plecarii definitive din tara, pe care, de altfel, \u00eel \u00eempartaseste fostei sale sotii: \u201eNu vreau sa scriu ca i-am spus ca asta e tradare. Si ca ma tradeaza si pe mine si ca ma lasa tocmai c\u00e2nd e si problema Ion Vinea\u201c. Cu problema aceasta, Dumitriu e obligat, \u00eensa, sa se confrunte foarte cur\u00e2nd; dupa \u00eentrevederea cu autoritatile, o viziteaza, \u00eensotit de Irina, pe Henriette Yvonne Stahl:
\n\u201eDupa ce a fost chemat pentru Ion Vinea a venit cu Irina si mi-a spus ca a negat si ca deci si aceasta este o problema rezolvata \u00een care nu am nici un amestec.
\n\u2013 Am spus ca n-am saurt si ca daca as fi avut l-as fi azv\u00e2rlit pe geam (care geam).
\nIrina a adaugat:
\n\u2013 Asa am si facut. L-am azv\u00e2rlit.
\nCred ca aceasta a fost \u00een noiembrie (?), \u00een tot cazul timpul c\u00e2t a mai ramas \u00eenca \u00een Bucuresti nu a fost c\u00e2tusi de putin preocupat de aceasta chestiune. I. Vinea a fost eliberat si a \u00eenceput sa scrie\u201c4.
\nMinutul \u201emai devreme\u201c pe care \u00eel implora Ion Vinea la sf\u00e2rsitul lui august s-a preschimbat \u00een c\u00e2teva luni de detentie \u00een plus, nu tocmai lesne de \u00eendurat. Decenii mai t\u00e2rziu, \u00een convorbirile purtate cu George Pruteanu, Petru\u00a0 Dumitriu (care fusese sumar anchetat si scapase cu nonsalanta) \u00eesi aminteste ca Vinea \u201ea fost arestat. Si batut. Batut la talpi. De nu putea sa mearga\u201c5. Rolul decisiv \u00een eliberarea scriitorului pare sa-l fi avut doctorul Lupu, care, potrivit Henriettei Yvonne Stahl (din convorbirile t\u00e2rzii din anii ’80), \u201ea fost cel care a pledat pentru ca Ion Vinea sa fie eliberat, a mers la Maurer pentru el, argument\u00e2nd ca un vers al lui Ion Vinea este mai de valoare dec\u00e2t tot ce i se poate reprosa\u201c, iar conform Ioanei Petrescu, ar fi intervenit la secretarul general al P.M.R.: \u201eInterventia \u00een favoarea lui a doctorului Lupu, medicul lui Gheorghiu-Dej, a contat. Cumnatul meu, Mircea Petrescu, era ajutorul lui principal. (…) Presupun ca s-a ajuns sa se dea dispozitii de sus, de la Gheorghiu-Dej, (…) sa fie pusi Ion Vinea si doamna Elena Vinea \u00een libertate\u201c. Un pret urma, \u00eensa, sa fie platit:\u00a0 \u00een expresia aceleiasi Henriette Yvonne Stahl, dupa eliberare, Vinea a fost obligat \u201esa scrie \u00een \u00abGlasul Patriei\u00bb articole ce nu i se potriveau, articole absolut neconvingatoare, penibile\u201c6.
\nRevenirea lui Ion Vinea \u00een presa dupa cincisprezece ani de absenta are, ca at\u00e2tea dintre \u00eent\u00e2mplarile vietii dintr-un regim totalitar, un statut ambiguu, duplicitar: este o recompensa si o pedeapsa, este o reabilitare si un prizonierat. Odata cu ea, arestarea lui Ion Vinea se transforma, oarecum, \u00eentr-o metafora.\u00a0 Nu mai putin lipsita, \u00eensa,\u00a0 de dramatism.<\/p>\n
Aceasta\u00a0 lucrare a fost realizata \u00een cadrul proiectului \u201eValorificarea identitatilor culturale \u00een procesele globale\u201c, cofinantat de Uniunea Europeana si Guvernul Rom\u00e2niei din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contractul de finantare nr. POSDRU\/89\/1.5\/S\/59758.<\/em><\/p>\n <\/p>\n NOTE:<\/strong> Dupa paisprezece ani de la epurarea din presa, \u00een care n-a mai reusit sa reintre, cu toate diligentele facute si cu toata bunavointa pe care i-o aratasera, uneori, c\u00e2teva influente figuri literare si politice, dupa ce s-a \u00eentretinut lucr\u00e2nd, \u00een expresia proprie, \u201eca ghipsar, hamal, magazioner si \u201enegru\u201c literar\u201c1, ajung\u00e2nd, \u00een cele din urma, \u00eencadrat… Cite\u0219te mai mult »Ion Vinea \u00een arest<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6803],"class_list":["post-9864","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-biografie-ion-vinea"],"views":2824,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9864","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9864"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9864\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9864"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9864"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9864"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n1 Memoriu nedatat, adresat de Ion Vinea C.C. al P.M.R., provenind\u00a0 \u201edin h\u00e2rtiile pe care mi le-a \u00eencredintat doamna Vinea\u201c, publicat de Dumitru H\u00eencu, \u201ePolemistul Ion Vinea\u201c, \u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c. nr. 9, 2008.
\n2 Nicolae Tone, interviu cu Ioana Petrescu, \u201eDegeaba cred ei ca au sa ma convinga, eu \u00een partid nu intru\u201c, \u00een \u201eAldebaran\u201c, nr.1 (2), aprilie 1996, p. 12.
\n3 Documente consultate la CNSAS, dosar P.000207, Vol.1, filele 148-160. As retine ca \u00een formularul tipizat al procesului-verbal de interogator ssic!t,\u00a0 la rubrica \u201eultimul loc de munca si functia\u201c se precizeaza: \u201eScriitor la Coop.serativat Progresul Cartonaje sectia Cartografie\u201c, iar la \u201estarea materiala\u201c: \u201enu poseda nimic\u201c.
\n4 Documente consultate la CNSAS, dosar\u00a0 P.000207, Vol. 3, filele 197-200.
\n5 George Pruteanu, \u201ePactul cu diavolul. Sase zile cu Petru Dumitriu\u201c, Bucuresti, Albatros, Universal Dalsi, 1995, p. 79. C\u00e2t priveste propria ancheta, Petru Dumitriu \u00eesi aminteste: \u201eAm fost chemat la Securitate, m-au luat cu masina de acasa, si mi s-a spus (un colonel era): \u201e\u2013\u00a0 Uite, dl. Vinea a declarat ca d-ta ai cumparat de la el bani de aur\u201c. (…) \u2013 Ceea ce era adevarat. \u2013 Bine\u00eenteles. Doua sute am cumparat. Si am plecat cu ei, \u00eentr-o punga ascunsa \u00eentr-o teava a motorului. Din astia am trait un an sau un an jum’ate, p\u00e2na am fost angajat la Editura\u00a0 \u201eFischer\u201c din Frankfurt. (…) \u2013 Si… consecinte? \u2013 Draga, eu eram un om care nu era lipsit de abilitate si de tupeu. Asa ca le-a spus: \u201e\u2013\u00a0 Da. Avea nevoie de bani si i-am cumparat\u201c. \u201e\u2013\u00a0 Bun, si ce-ati facut cu ei?\u201c \u201e\u2013\u00a0 Pai, eu m-am g\u00e2ndit ca, totusi, e ceva care nu se face si m-am debarasat de ei\u201c…(…)\u00a0 \u201e \u2013\u00a0 Cum v-ati descotorosit?\u201c \u201e\u2013\u00a0 Uite asa: eram la mare, la Eforie, am luat banii \u00eentr-o punga de piele (care era una din pungile mele de tutun de pipa, \u00een care chiar i-am adus aici), asa, m-am bagat \u00een apa, am \u00eenotat si, c\u00e2nd am ajuns departe, \u00een larg, am golit punga \u00een valuri\u201c. (…) I-am \u00eencuiat\u201c (pp. 79-80).
\n6 Mihaela Cristea, \u201eDespre realitatea iluziei. De vorba cu Henriette Yvonne Stahl\u201c, Bucuresti, Minerva, 1996, p. 100.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"