{"id":9861,"date":"2011-11-24T14:09:35","date_gmt":"2011-11-24T12:09:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9861"},"modified":"2011-11-24T14:09:51","modified_gmt":"2011-11-24T12:09:51","slug":"publicitate-mincinoasa-%e2%80%9eprimos%e2%80%9c-de-daniel-sanchez-arevalo","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/publicitate-mincinoasa-%e2%80%9eprimos%e2%80%9c-de-daniel-sanchez-arevalo\/","title":{"rendered":"Publicitate mincinoasa:  \u201ePrimos\u201c de Daniel S\u00e1nchez Ar\u00e9valo"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Paradoxul acestei comedii cu un picior \u00een Madrid si cu celalalt la Hollywood e ca \u00eencepe ca o versiune extinsa a spoturilor la bere, promitand o celebrare machista fara perdea a bucuriei de a fi barbat (care e totuna cu a fi golan, \u00een filmul lui Ar\u00e9valo), \u00eensa sfarseste prin a oferi o imagine perfect cuminte a \u00eemplinirii barbatesti: \u00een cuplu (heterosexual, bine\u00eenteles), la paza de orice ispite, \u00een drum spre altar. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Parasit \u00een ajunul nuntii de viitoarea lui sotie, Diego (Quim Gutti\u00e9rez) este \u00eemboldit de verii sai, Juan (Ra\u00fal Ar\u00e9valo) si Jos\u00e9 Miguel (Adri\u00e1n Lastra), sa plece \u00een Comillas, o statiune din nordul Spaniei, pentru a o recastiga pe Martina (Inma Cuesta). Cu aceasta, Diego a avut o aventura pasagera \u00een urma cu zece ani. De ce hotarasc Juan si Jos\u00e9 Miguel ca singura solutie pentru Diego e sa revitalizeze una din vechile sale cuceriri si de ce acea cucerire e Martina si nu oricare alta, asta o stie mai bine directorul de imagine decat regizorul-scenarist. Oraselul \u00een care verii descind este un personaj \u00een sine \u00een filmul lui Daniel S\u00e1nchez Ar\u00e9valo, si totodata una dintre distractiile promise \u00een debut. Pe langa excesele bahice si vizitele de rigoare la prostituate, de care o comedie bromance nu prea se poate lipsi, statiunea \u00een care Diego o regaseste pe Martina e si ea una din placerile pe care cei trei si le \u00eengaduie. Albastrul e parte integranta din identitatea vizuala a filmului, iar la aceasta contribuie mai ales cerul si marea din Comillas (dar nu numai: \u00een debutul filmului, cravata lui Jos\u00e9 Miguel se asorteaza de minune cu flaconul din care se serveste cu antidepresive), \u00een timp ce pe locul secund se situeaza verdele. Pajistile din nordul Spaniei au niste culori atat de vii si de frumoase, \u00eencat par ireale. Cel mai probabil, asa si sunt.<br \/>\nDaca filme precum \u201ePrimos\u201c sau \u201eMarea mahmureala\u201c exista, aceasta se \u00eentampla pentru a satisface nevoile prezumate de evaziune ale unui public masculin obligatoriu frustrat. Ne\u00eemplinirile sexuale, sociale sau profesionale de zi cu zi ale unor oameni \u00een carne si oase sunt razbunate de niste personaje fictive, pret de cateva ore sau zile. Chiar si \u00een film, transgresiunea dureaza putin (\u00een ambele cazuri, un weekend), iar intensitatea ei e \u00eentotdeauna scuzabila: personajele beau pentru ca sunt \u00eenselate, au aventuri de o noapte pentru ca beau s.a.m.d. Mai mult, cel putin o parte din acele senzatii pe care ar trebui sa le traim prin procura ne sunt cat se poate de familiare. Escapada celor trei e dubla: turistica (un weekend petrecut departe de capitala, la mare) si etico-sociala (odata ajunsi la destinatie, se destrabaleaza dupa pofta inimii). \u00cen odiseea lor turistica, ne regasim cu totii, ceea ce-i salveaza pe ei; \u00een re\u00eentoarcerea la profunzimile psihologice ale pubertatii, nu ne mai recunoastem, ceea ce ne salveaza pe noi.<br \/>\n<strong>Cine nu sare<\/strong><br \/>\n\u00cen linii mari, cei trei eroi ai lui Ar\u00e9valo sunt Clovnul, Fatalaul si Nebunul. Pe langa ei, cateva trofee feminine, care exista doar pentru a fi cucerite (sau pentru ca Fatalaul sa aiba de unde alege), si masa amorfa a localnicilor din Comillas. Cand \u00eei aclama pe cei trei din Madrid \u00eentr-un numar deloc spectaculos de karaoke, acestia au la fel de multa credibilitate ca spectatorii show-urilor de televiziune, atunci cand se isterizeaza la comanda. E ca si cum cu totii au rolul de a le crea lui Diego, Juan si Jos\u00e9 Miguel conditiile perfecte pentru a-si face de cap. Si totusi, \u00een cadrul acestui interval de spatiu si timp privilegiat, adica la mare si pe parcursul weekendului, normele nu numai ca nu sunt puse \u00een discutie: sunt \u00eentarite.<br \/>\nClovnul si Fatalaul nu prea fac altceva \u00een filmul asta decat sa se \u00eendragosteasca, exteriorizandu-si sentimentele \u00eentr-un mod care este numai al lor. Atat ei, cat si Nebunul se exprima cel mai adesea \u00een limbajul suporterilor de fotbal. Ce au de spus scandeaza, asa ca haulitul care poate fi auzit de obicei pe stadioane \u00eel auzim si noi: sub balcon, \u00een loc de serenada, pe strazile orasului, \u00een biserica, oriunde e cazul. Plecand de la premisa ca nu exista barbat spaniol caruia sa nu-i placa fotbalul, filmul le vorbeste pe limba lor: onomatopeic.<br \/>\n<strong>Whisky sfintit<\/strong><br \/>\n\u00cen lumea lui Ar\u00e9valo, e perfect normal ca mirele si doi veri ai sai bea tarie si sa se \u00eendoape cu pastile \u00eentr-o catedrala (si sa petreaca acolo suficient timp pentru a se \u00eembata pulbere). Nu e nimic \u00een neregula nici cu situatia \u00een care, cu concursul lui Diego, Martina devine mama si, timp de zece ani, pastreaza acest amanunt pentru ea. Momente trase de par precum acestea sunt puse \u00een slujba unui comic de situatie cat se poate de anemic, al carui varf e numarul amintit de karaoke. O a doua resursa de umor, si ea cam la fel de viguroasa, e cea lingvistica, data de laconismul lui Bachi (Antonio de la Torre), care raspunde la majoritatea \u00eentrebarilor cu \u201ecorect\u201c sau \u201eincorect\u201c, si de inovatiile lui Diego, care introduce \u00een dictionar \u201epreiubirea\u201c.<br \/>\nJudecand dupa ultimele premiere ale toamnei, melodrama spaniola e \u00een moarte clinica, si nici comedia nu se simte prea bine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Paradoxul acestei comedii cu un picior \u00een Madrid si cu celalalt la Hollywood e ca \u00eencepe ca o versiune extinsa a spoturilor la bere, promitand o celebrare machista fara perdea a bucuriei de a fi barbat (care e totuna cu a fi golan, \u00een filmul lui Ar\u00e9valo), \u00eensa sfarseste prin a oferi o imagine perfect&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/publicitate-mincinoasa-%e2%80%9eprimos%e2%80%9c-de-daniel-sanchez-arevalo\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Publicitate mincinoasa:  \u201ePrimos\u201c de Daniel S\u00e1nchez Ar\u00e9valo<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6800,6801,83,6802],"class_list":["post-9861","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-primos","tag-daniel-sanchez-arevalo","tag-film","tag-film-de-comedie"],"views":3355,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9861","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9861"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9861\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9861"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9861"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9861"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}