Nu at\u00e2t configurarea structurii unei manifestari precum cea de la Valladolid (SEMINCI \u2013 Semana internacional de cine), cu multiplele sale sectiuni, \u00eei da bataie de cap directorului, c\u00e2t constr\u00e2ngerile financiare : \u201eC\u00e2nd mi se spune \u00abFa ceea ce poti\u00bb, traiesc o adevarata drama \u2013 marturiseste Javier Angulo, aflat la c\u00e2rma unuia dintre cele mai importante festivaluri de autor din Europa. \u00ceti trebuie imaginatie si curaj pentru a construi cea mai buna editie posibila, trebuie sa ma g\u00e2ndesc deopotriva la filme si la prezente. Dar c\u00e2nd mi se cer trei bilete de avion clasa business pentru a prezenta un film, am cheltuit tot bugetul pentru calatorii\u201c. Nu stiu cum face, dar p\u00e2na la urma se descurca. Si iarasi nu stiu cum face, dar cineasti pe care i-am vazut nervosi la Cannes, aici i-am \u00eent\u00e2lnit destinsi, ba chiar sur\u00e2zatori, cum ar fi Nanni Moretti, chit ca \u00eesi pierduse la aeroportul Barajas al sau \u201ecaro diario\u201c, dragul sau jurnal \u00een care \u00eesi noteaza \u00eent\u00e2mplarile zilei, mult mai \u00eendragit dec\u00e2t calculatorul. L-am auzit lamurind unele dintre declaratiile sale prost \u00eentelese pe Croazeta, dupa premiera filmului \u201eHabemus papam\u201c care, de altfel, a fost proiectat \u00een deschiderea acestei editii, a 56-a, a festivalului de la Valladolid. A protestat vehement: \u201eNu, nu este adevarat ca l-as fi parafrazat pe Bu\u00f1uel, ca as fi afirmat \u00abSlava Domnului, sunt ateu\u00bb, ba chiar din contra, am zis ca nu sunt de acord cu Bu\u00f1uel, pentru ca, desi sunt ateu, ma pl\u00e2ng prea mult\u201c. Recunoaste, \u00eensa, ca a c\u00e2rcotit putin \u00eempotriva Cannes-ului care, dupa parerea lui, l-a nedreptatit pe Michel Piccoli, interpretul papei cuprins de un atac de panica. Merita din plin Premiul de interpretare. Moretti a venit la Valladolid cu speranta ca aici se va repara injustetea. Prevazatoare, conducerea festivalului nu s-a bazat pe eventuala decizie a juriului, ci a hotar\u00e2t acordarea unui Espiga de Honor (Spicul de Onoare) marelui actor. Bine a facut, pentru ca juriul a avut alte optiuni. Doi alti favoriti: Brendan Gleeson si Patrick Huard. Primul \u2013 din filmul \u201eThe Guard\u201c, al irlandezului John Michael Mcdonagh, interpretul unui politist de provincie, nu tocmai corect din punct de vedere politic, cu umorul vesnic la purtator, personalitate cu tendinte conflictuale, iubitor de prostituate. Nu prea interesat de lumea traficantilor de droguri, este gata, totusi, sa-si uneasca fortele cu un agent FBI, pentru a da peste cap planurile unei retele internationale. A fost unul dintre filmele preferate ale spectatorilor, optiunile fiind determinate, printre altele, si de sonoritatile unei muzici (Calexico) ce aminteste de partiturile lui Ennio Morricone pentru westernurile spaghetti ale anilor 60. Al doilea c\u00e2stigator a fost protagonistul comediei canadiene \u201eStarbuck\u201c (regia \u2013 Ken Scott), titlul fiind \u201ele nom de plume\u201c ca sa zic asa, al unui donator de sperma ce se trezeste tatal a 533 de copii, dintre care 142 vor sa-l cunoasca. Grea \u00eencercare. Sunt comedii de public ce-si gasesc mai greu locul \u00een selectiile festivalurilor generaliste. Valladolidul este o exceptie. Chiar si marele premiu, Espiga de Oro (Spicul de Aur) a revenit unei tragicomedii belgiene, \u201eHasta la vista\u201c, a lui Geoffrey Enthoven. Nu as spune ca am r\u00e2s fara habar urmarind peripetiile a trei prieteni, care mai de care mai neajutorat: unul paraplegic, altul condamnat si el la scaunul cu rotile iar celalalt orb. Amatori de vin, dar si de femei, specie pe care nu au apucat sa o cunoasca, pleaca \u00eentr-o calatorie \u00een Spania, tara aprovizionata cu de toate, inclusiv cu bordeluri pentru cei cu dizabilitati. \u00censotiti de o vajnica soferita, mare c\u00e2t un tanc, se vor descurca, dar expeditia lor va fi mai putin o aventura a initierii sexuale, c\u00e2t una confirmarii unui adevar: prietenia exista, dincolo de viata si de moarte. Filmul executa o echilibristica pe muchie de cutit, manevrele regizorale evita deopotriva vulgaritatea si, ceea ce nu este la \u00eendem\u00e2na tuturor, compasiunea lacrimogena. Daca belgianul Enthoven si-a cucerit locul de favorit dupa ce spectatorii sau juriul au iesit din sala, asa cum se \u00eent\u00e2mpla de obicei, cu Robert Gu\u00e9diguian lucrurile au stat altfel. Cineastul din Marsilia este unul dintre rasfatatii festivalului. De mai bine de un deceniu o tot tine \u00een premii: un ciclu si o carte dedicate \u00een 1999, Spicul de Aur \u00een anul urmator pentru \u201eLa ville est tranquille\u201c, Premiul special al juriului si Premiul pentru cel mai bun scenariu \u00een 2009 cu \u201eL’arm\u00e9e du crime\u201c. Cineast angajat, \u201ecineast de cartier\u201c, cum \u00eei place sa se defineasca, locul cu pricina fiind cartierul l’Estaque, din Marsilia sa natala, Gu\u00e9diguian nu se teme de \u201ebunele sentimente\u201c cu care, zice-se, \u201enu se face arta\u201c. A contrazis de at\u00e2tea ori ne\u00eencrederea, a recidivat si acum cu filmul selectionat \u00een competitie, \u201eLes neiges de Kilimandjaro\u201c, candidat din pornire la o rasplata. Eroii \u2013 muncitori amenintati cu somajul, un cuplu caruia colegii le fac cadou de aniversare o excursie din banutii str\u00e2nsi cu greu. Alti tovarasi, mai disperati si mai putin cu frica de Dumnezeu, \u00eei ataca, \u00eei jefuiesc, dar ce sa vezi, oamenii nostri nu numai ca vor ierta aproapelui lor, dar vor avea grija si de copiii acestuia pe timpul detentiei tatalui infractor. Un Espiga de Plata\/ Spicul de Argint lipsea din panoplia autorului. \u201eLuminosul Gu\u00e9diguian\u201c cum a fost numit, l-a obtinut acum. I-a stat alaturi, \u00een \u00eensiruirea palmaresului, \u00eentunecata Agnieszka Holland, cu filmul care se numeste chiar asa, \u201eIn Darkness\u201c (\u201eW ciemnosci\u201c). O ora si patruzeci si cinci de minute numai \u00een \u00eentuneric, \u00een canale, printre sobolani si ape m\u00e2loase, doar cu c\u00e2teva rare iesiri la lumina. At\u00e2t c\u00e2t se putea vorbi de lumina \u00eentr-un oras ca Lvov, aflat sub ocupatia germana, \u00een martie 1943. Mizeria \u00eei \u00eempinge pe cei saraci sa fure de la cei mai putin saraci sau sa faca un comert murdar cu cei mai napastuiti, evreii. Granita dintre bine si rau este, \u00eensa, subtire si \u00een acest spatiu vulnerabil si-a plasat autoarea eroii, unul dintre ei av\u00e2nd o identitate reala, muncitorul Leopold Soha, maruntul hot care a salvat o familie de evrei ascunsa \u00een labirintul canalelor. Fosta eleva si, mai t\u00e2rziu, colaboratoare a lui Wajda, aflata la al treilea film despre Holocaust, \u00eesi omagiaza maestrul cu discretie si \u00een spiritul complicitatii cinefile: ne amintim ca \u00een \u201eCanalul\u201c (Andrzej Wajda \u2013 1957), c\u00e2nd eroul se credea salvat, ceea ce se profila la suprafata era cizma unui ofiter neamt. Din punct de vedere cinematografic, planul are aceeasi constructie, dar la gura canalului se afla o m\u00e2na \u00eentinsa. Distins cu Premiul pentru regie, \u201eIn Darkness\u201c este propunerea Poloniei pentru viitorul Oscar. Uneori, filmele ne spun mai multe despre istorie dec\u00e2t apucam noi sa aflam din media. Mi-as fi imaginat mai greu o poveste cu frumoase tinere iraniene, rasfatate si cam libertine, traind drama homosexualitatii. Cel putin asa le vede autoarea, Maryam Keshavarz, nascuta la New York. Filmul ei, \u201eCircumstance\u201c, a plecat cu Premiul special al juriului. Cred ca juratii (nu-l cunosc dec\u00e2t pe criticul Kirill Razlogov, directorul festivalului de la Moscova) au cam exagerat. Acelasi lucru si despre Premiul Pilar Miro pentru debut, ajuns \u00een bratele Paulei Ortiz care a vrut sa impresioneze cu orice pret printr-o calofilie ce nu a iertat nimic. Fluturi, invazie de maci, fecioare nebune plutind etc. se vad \u00een liricoida \u201eDe tu ventana a la mia\u201c (\u201eDe la fereastra ta p\u00e2na la mine\u201c). Si asa cum se \u00eent\u00e2mpla de at\u00e2tea ori, la doi pasi, ma rog, la c\u00e2teva zile distanta, un mare regizor evolueaza \u00een acelasi registru, liric sa-i spunem, ca pentru a demonstra ce \u00eenseamna lucratura cinematografica \u00een filigran. Toata lumea era convinsa ca filmul lui Zhang Yimou \u201eUnder the Hawthorne Tree\u201c (aproximativ \u201eSub arborele cu spini\u201c) va fi distins cu un premiu important. Nu i-a revenit dec\u00e2t distinctia acordata actritei Zhou Dongyu, aproape o adolescenta, protagonista unei suave povesti de dragoste traite \u00een timpul Revolutiei culturale. Nu lipsesc ingredientele clasice ale unei Love story: diferentele de statut social, rezistenta parintilor, amenintarea bolii, dar ce dozaj milimetric, ce subminare a sentimentalismului cu un umor deloc inocent: baiatul \u00eei daruieste fetei un stilou \u201epentru a scrie despre Revolutia culturala\u201c sau o pereche de cizme pentru a \u00eenfrunta noroiul de pe santierele educatiei comuniste. Nu cred ca Zhang Yimou s-a suparat; de-a lungul anilor a c\u00e2stigat aici la SEMINCI un buchet de distinctii importante: Spicul de Argint, Fipresci, Premiul Tineretului.<\/p>\n
Cinematograful rom\u00e2nesc patrunde mai greu la Valladolid, dar atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla, ia si un premiu. Asa s-au petrecut lucrurile si acum cu Tudor Giurgiu, selectionat \u00een categoria scurtmetraj cu \u201eSuperman, Spiderman sau Batman\u201c, c\u00e2stigator la sectiunea Cel mai bun scurtmetraj european. Am simtit imediat dupa proiectie ca filmul a placut publicului. Delicatetea raporturilor dintre un tata, un fiu si mama, \u00eentr-o \u00eemprejurare dureroasa, nu a lasat indiferent nici juriul. Premiul are greutatea lui, pentru ca selectia operata \u00een c\u00e2mpul larg al genului scurt este \u00eentotdeauna, m-am convins, extrem de riguroasa.<\/p>\n
Dar cine vine la Valladolid ar pleca ne\u00eempacat cu sine \u00eensusi daca nu ar vedea macar doua-trei filme din sectiunea Cinematograful spaniol, chiar cu riscul de a pierde c\u00e2te ceva din selectia oficiala. Eu una nu mi-as fi iertat daca nu as fi vazut \u201eFlamenco, Flamenco\u201c, cea mai recenta creatie a lui Carlo Saura, proiect despre care ne vorbise la Bucuresti cu doi ani \u00een urma. Pasiunea marelui cineast pentru aceasta minune de dans \u201ecare ne tine cu picioarele pe pam\u00e2nt, dar cu capul \u00een cer\u201c \u2013 spunea el \u2013 amestec de durere si paradoxala voluptate, si-a gasit expresia \u00eentr-un fascinant spectacol al celor mai renumiti profesionisti din toate generatiile, filmati ca \u00eentr-o mise en abyme, ca si cum ar veni de departe, pierduti \u00een istorie. Pe lista obligatorie s-a mai aflat \u201ePa negre\u201c (\u201eP\u00e2ine neagra\u201c) al lui Agusti Villaronga, propunerea Spaniei pentru Oscar. Mi-a amintit de \u201eEl Espiritu de la colmena\u201c (\u201eSpiritul stupului\u201c, 1973) al lui Victor Erice, neclintit din Cinemateca mea personala: aceleasi fantasme imposibil de alungat ale ororilor, traite prin ochii unui copil, plasate \u00eentr-o Spanie care \u00eenca \u00eesi mai linge ranile de dupa razboi. \u00cenca un candidat la destul de apropiatele Oscaruri: \u201eJos\u00e9 e Pilar\u201c care se bucura, deja, si de un slogan publicitar: \u201eUn Oscar pentru un Nobel\u201c, pentru ca mai sus citatul Jos\u00e9 este nimeni altul dec\u00e2t Saramago, unul dintre marii creatori ai secolului XX. Documentarul lui Miguel Gon\u00e7alvez Mendes a adus Portugaliei prezenta pe lista a trei categorii: cel mai bun film vorbit \u00eentr-o alta limba dec\u00e2t engleza, cel mai bun documentar si cea mai buna banda sonora. Filmul lui Mendes, realizat de-a lungul celor patru ani de acceptare a cineastului \u00een intimitatea cotidiana si intelectuala a prozatorului si a sotiei sale, Pilar del Rio, a \u00eemprumutat ceva din complicata arhitectura a prozei lui Saramago, punctul de pornire fiind cartea \u201eCalatoria elefantului\u201c. Dar, vorba lui Saramago: \u201eTotul poate fi spus si altfel\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu at\u00e2t configurarea structurii unei manifestari precum cea de la Valladolid (SEMINCI \u2013 Semana internacional de cine), cu multiplele sale sectiuni, \u00eei da bataie de cap directorului, c\u00e2t constr\u00e2ngerile financiare : \u201eC\u00e2nd mi se spune \u00abFa ceea ce poti\u00bb, traiesc o adevarata drama \u2013 marturiseste Javier Angulo, aflat la c\u00e2rma unuia dintre cele mai importante… Cite\u0219te mai mult »Cale libera comediei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[6799],"class_list":["post-9858","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-filme-de-festival"],"views":1302,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9858","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9858"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9858\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9858"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9858"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9858"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}