{"id":9854,"date":"2011-11-24T14:05:30","date_gmt":"2011-11-24T12:05:30","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9854"},"modified":"2011-11-24T14:06:04","modified_gmt":"2011-11-24T12:06:04","slug":"eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-11\/","title":{"rendered":"Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (11)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Maiorescu si familia poetului<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Abia acum, inarmat cu aceste argumente suplimentare, pot sa revin la temutul ziarist de investigatie al zilelor noastre Calin L. Cernaianu si sa reiau dialogul cu d\u00e2nsul.<br \/>\nMai int\u00e2i, este putin convingator dl Calin L. Cernaianu atunci c\u00e2nd vrea sa demonstreze izolarea lui Mihai Eminescu de familia sa in vara lui 1883, de catre Titu Maiorescu. Repet: si mie mi-ar placea sa fie adevarate asemenea lucruri, care indica un program conspirationist, simt oarecum unda banuielii plutind in aer \u2013 dar argumentele sunt str\u00e2mbe si trebuie sa inchid ochii, sa tac, sa astept eventuale probe noi, \u2013 si sa-i atrag atentia autorului \u201eConjuratiei anti-Eminescu\u201c asupra unei consecinte posibile a acestui mod al sau de abordare: compromite tema si daca cineva, c\u00e2ndva, o va relua cu informatie si demonstratie noua se va putea zice ca nu vrea dec\u00e2t sa calce pe urme batute o data in\u2026 nisip. Si de aceea sunt dornic sa storc de minciuni sau rataciri logice studiul acesta indelung al lui Calin L. Cernaianu: pentru a ram\u00e2ne din sutele de pagini infoiate cele c\u00e2teva zeci cu adevarat necesare; pentru a izola, adica, ce cred ca trebuie inteles si pretuit.<br \/>\na. Averea criticului. Plonjez in mijlocul demonstratiei lui Calin L. Cernaianu, si citez: \u201e14 martie 1884 \u2013 Abil, c\u00e2nd raspunde Harietei, Maiorescu o intreaba, intre altele: \u00abBatr\u00e2nul D-voastra tata, c\u00e2nd a fost pe la mine la Bucuresti in August anul trecut, mi-a spus ca tot capitalul sau mobil era de 18 000 franci. Care este partea, care ii revine acum lui Mihai, dupa moartea tatalui sau?\u201c\u00bb Patru zile mai t\u00e2rziu, Harieta ii trimite o scrisoare de raspuns, din care lipseste, insa, absolut orice referire, c\u00e2t de aluziva, la \u00abcapitalul mobil\u00bb ori la vizita tatalui ei la Bucuresti. E ca si cum n-ar fi citit fraza subliniata\u2026\u201c (p. 75)<br \/>\nIn fapt, Titu Maiorescu raspunde scrisorii Harietei din Ipotesti, 7 martie 1884, in care i se cer relatii despre locul si starea in care se afla Mihai Eminescu. Citesti la Calin L. Cernaianu si nu-ti vine sa crezi. Cum asa?! Dar scrisoarea de raspuns a Harietei la aceasta epistola e de fata, iar peste c\u00e2teva pagini Calin L. Cernaianu chiar reda un fragment din ea. Este locul cunoscut unde Harieta povesteste ce s-a int\u00e2mplat imediat dupa inmorm\u00e2ntarea lui Gheorghe Eminovici. Redau in intregime:<\/p>\n<p><strong>Ipotesti, 1884, Marte18\/ 30<\/strong><br \/>\n\u201eStimate Domnule Maiorescu<br \/>\nPrimiti sincera mea multumire pentru scrisoarea din 14 Martie a.c. si ma grabesc a va comunica urmatoarile.<br \/>\nSunt deja 2 luni trecute de c\u00e2nd au murit tatal meu. La inmorm\u00e2ntarea lui au fost de fata si fratele meu locotenentul Matei din R\u00e2m. Sarat; dupa inmorm\u00e2ntare, in loc ca sa faca fratele meu o catagrafie, el au inceput a vinde in dreapta si in st\u00e2nga toate obiectele mobile si imobile, sub cuv\u00e2nt ca el va lua pe fratele sau Neculai la sine la 15 martie. El au v\u00e2ndut toate vitele, la numar 27, mobile din casa, 5 stoguri de f\u00e2n, 3 vagoane de popusoi, fac\u00e2nd trei parti, adica mie \/,lui\/ Neculai si lui Mihai, lu\u00e2nd bani si toate h\u00e2rtiile de valoare, mai ales o obligatie de 6 000 fr. si biblioteca \/lui\/ Neculai de mare valoare, zic\u00e2nd ca el a sprijinit pe am\u00e2ndoi frati, si mai multe lucruri le-au facut, care, desi am o crestere de tot simpla, nu ti le pot scrie; si intrebat de multi din familie de ce el o face, raspunde ca el le va pastra pentru Mihai si pre Nicu il va lua la d\u00e2nsul. Spre a va incredinta ca va scriu adevarul o pot dovedi prin un inscris ce au lasat el insusi, precum si marturi, matusile si toti casnicii, in fine, satul, intreg. Deci eu va rog din inima si suflet a va adresa la fratele meu Matei, care este obligat a-l tine, lu\u00e2ndu-i toata partea lui. Eu sunt singura, pribeaga, deoarece in Ipotesti au intrat deja posesorul cel nou si eu ma vad nevoita a ma departa pe l\u00e2nga o matusa la manastire. Nu-mi tine Va rog de rau, ca nu m-am interesat de fratele meu Mihai, dara necontenita suferinta de timp de un an a bietului Nicu \u2013 care numai pe mine ma putea suferi, proba este testamentul si scrisoarea \u2013 ce le-au facut inainte de a-si lua viata, moartea tatalui meu foarte iute, eu singura si oloaga, puteti s\u00e2nguri sa g\u00e2nditi pozitiea mea \u2013 c\u00e2t au fost de critica si astazi este si mai critica; iar ca nu se intereseaza fratele Matei, va rog sa va raspunda Dlui singur. Primiti \u2013 Va rog \u2013 profundele mele multumiri pentru parinteasca ingrijire a iubitului meu frate Mihai, rug\u00e2ndu-va inca odata a avea bunatate sa ma instiintati ce rezultat veti lua cu betul Mihai. Cu deosebita salutare,<\/p>\n<p>Henrietta Eminovici.\u201c<\/p>\n<p>(Preiau textul in editarea lui<br \/>\nGeorge Muntean, vezi \u201eEminescu, 100<br \/>\ndocumente noi\u201c, Editura Eminescu,<br \/>\n2000, p.114-115)<\/p>\n<p>Ce poti sa spui in fata unei asemenea mistificari?! Cum sa lipseasca din aceasta scrisoare \u201eabsolut orice referire, c\u00e2t de aluziva, la capitalul mobil\u201c? De acord ca Harieta nu are proprietatea strict juridica a termenilor, ea vorbind si de lucruri miscatoare (animale) si nemiscatoare (clai de f\u00e2n, m\u00f3bile) \u2013 dar c\u00e2nd face referiri exacte la acestea, c\u00e2nd aminteste si un inscris de 6 000 de franci? Titu Maiorescu (sau un economist de azi) putea estima pretul a 27 de vite; este vorba de o cireada intreaga de altfel.<br \/>\nDe ce-i trebuie lui Calin L. Cernaianu o suma exacta in bani? Pur si simplu pentru a contabiliza cu c\u00e2t ar creste averea lui Maiorescu daca ar deveni curatorul poetului, mai exact spus: pentru a scadea din aceasta suma chetele organizate ulterior si a obtine venitul net. Este cazul?! Ca Titu Maiorescu era zg\u00e2rcit, se stie. Dar averea sa era destul de frumoasa. C\u00e2nd va divorta de Clara, peste c\u00e2tva timp, ei ii va lasa 100 000 in numerar; fiicei sale ii va asigura o renta de c\u00e2teva mii pe an. In c\u00e2teva scrisori privitoare la banii necesari pentru Eminescu atrage atentia destinatarilor ca sumele nu conteaza, doar sa fie cheltuiti cu scop. E greu sa c\u00e2stigi simpatia cititorului pe aceste cai\u2026<br \/>\nb. Ospetia criticului. Deocamdata, ca detalii necesare, trebuie spus ca Nicu s-a sinucis prin impuscare chiar la 7 martie 1884, in ziua c\u00e2nd este datata prima scrisoare a Harietei catre Titu Maiorescu, cea la care raspunde criticul cer\u00e2nd detalii despre \u201ecapitalul mobiliar\u201c; George Muntean o editeaza, arat\u00e2nd intr-o nota ca scrisul nu-i apartine ei \u2013 ci altei persoane. Calin L. Cernaianu cunoaste aceste lucruri, de vreme ce emite frumoasa ipoteza (de lucru, in fond), argumentata, insa, iarasi incorect: \u201eEpistola in discutie este ciudata si in ceea ce priveste grafia. In mod cert, ea nu a fost scrisa de m\u00e2na Harietei. Intruc\u00e2t, potrivit datelor trecute in capul primei pagini pare a fi conceputa la Ipotesti, unde atunci nu exista o a treia persoana care sa i-o puna pe h\u00e2rtie, este posibil ca aceasta scrisoare sa constituie ultimul document scris de fratele ei Nicu inainte de a-si face testamentul si de a explica sumar ce l-a impins la sinucidere (9 martie 1884). Insa, la fel de bine, epistola poate fi un fals comis cu un scop anume.\u201c (p. 85)<br \/>\nRepet: Nicu Eminovici a murit la 7 martie; 9 martie este datat actul de deces unde scrie \u201emort alaltaieri pe la ora sapte si jumatate a.m. in casa sa din Com. Cucorani, Cotuna Ipotesti, prin impuscare de sine insusi\u201c. De ce muta autorul gestul sinuciderii cu doua zile? Simplu: pentru ca la 7,30 dimineata e greu sa demonstrezi ca Nicu ar fi scris mai int\u00e2i, in numele surorii sale, lui Titu Maiorescu \u2013 iar apoi s-ar fi impuscat. Si apoi, in actul de deces nu este trecuta Harieta ca martora, ci doi vecini, Costache Carausu si Ioan Lazareanu. Reiese ca Harieta nu era in Ipotesti? (Scrisoarea \u201epare a fi conceputa in Ipotesti\u201c, ne asigura Calin L. Cernaianu intr-una din extrem de rarele clipe de indoiala ale sale). Din simpla curiozitate consultam actul de deces al lui Gheorghe Eminovici, datat 9 ianuarie 1884: aici sunt trecuti ca martori alti doi vecini, Ioan Razanu si Manoli Roibu. Nu era acasa nici Harieta (care ingrijise, totusi, de batr\u00e2n) \u2013 nici Nicu, cel at\u00e2t de suferind?! Mai in jos, la actul de deces al Ralucai Eminovici, datat 15 august 1876, martori sunt Ioan Razanu si Const. Leanca. (Toate actele, la Augustin Z. N. Pop: \u201eContributii documentare\u2026\u201c, p. 93 squ). Nu era nimeni din familie de fata? Rezulta ca este o regula \u2013 si iata unde era nevoie de mintea plina de coduri de legi a juristului. In loc sa ne spuna ca, sa zicem, potrivit cutarei legi, cutarui paragraf, martorii la un deces nu trebuie sa fie din familie \u2013 Calin L. Cernaianu, care vorbeste cu majuscula despre Lege, care aduce precizari in at\u00e2tea alte chestiuni de interes \u2013 acum \u201eo da pe probabil\u201c, ca sa-i imit jargonul \u2013 par\u00e2nd a crede chiar ca Harieta nu era la Ipotesti in 7 martie, la moartea lui Nicu.<br \/>\nRelatiile despre testament sunt luate, cum ne dam seama, din scrisoarea Harietei, iar indoiala asupra m\u00e2inii care a scris nu-si avea rostul pentru ca George Muntean a specificat la editarea actului ca nu este scrisul Harietei. O eventuala expertiza grafica (sau \u201ecriminologica\u201c, dupa definitia lui Calin L. Cernaianu) i-ar fi putut ingusta aceasta indoiala \u2013 dar probabil neamul Eminovicenilor nu merita, din partea autorului, acelasi tratament cu al Sutilor\u2026<br \/>\nOricum ar fi, reiese un caracter tare: stiind ca sufera de o boala incurabila, Nicu Eminovici premediteaza lucid sinuciderea, fac\u00e2nd o scrisoare si las\u00e2nd un testament pe care Harieta le invoca. Gestul ne sperie pe noi, astazi, dar se pare ca in epoca nu era foarte neobisnuit. Revenind la data de 7 martie 1884, este logic, cred, sa consideram ca Harieta a fost ravasita de moartea fratelui si cineva din apropiere (vecini, oficialitati, casnici cu oarecare stiinta la scris) a ajutat-o sa astearna pe h\u00e2rtie scrisoarea catre Titu Maiorescu prin care cere relatii despre celalalt frate al ei, Mihai Eminescu. C\u00e2nd iti moare cineva drag e firesc sa faci bilantul rudelor in suferinta\u2026 Despre Matei stia unde se afla. Tatal lor decedase pe 7 ianuarie, exact cu 60 de zile inainte, iar intervalul nu cred ca are vreo importanta mistica (la 40 de zile ar fi avut un asemenea sens; amintesc de sinuciderea Veronicai Micle, premeditata de ea la 50 de zile dupa moartea lui Eminescu, \u201ecinzecimea\u201c insemn\u00e2nd, cred, ceva in aceasta ordine, de n-ar fi sa amintesc dec\u00e2t sarbatoarea teilor in Bucovina care se suprapune peste sarbatoarea crestina a Pogor\u00e2rii Sf\u00e2ntului Duh, la 50 de zile de la Inviere). Aceste ipoteze de lucru pot fi urmarite pentru a se vedea daca duc undeva.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Maiorescu si familia poetului &nbsp; Abia acum, inarmat cu aceste argumente suplimentare, pot sa revin la temutul ziarist de investigatie al zilelor noastre Calin L. Cernaianu si sa reiau dialogul cu d\u00e2nsul. Mai int\u00e2i, este putin convingator dl Calin L. Cernaianu atunci c\u00e2nd vrea sa demonstreze izolarea lui Mihai Eminescu de familia sa in vara&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eminescu-ultima-zi-la-%e2%80%9etimpul%e2%80%9c-11\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Eminescu: ultima zi la \u201eTimpul\u201c (11)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6797,6394,6798],"class_list":["post-9854","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-biografie-eminescu","tag-eminescu-la-timpul","tag-eminescu-si-maiorescu"],"views":4282,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9854","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9854"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9854\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9854"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9854"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9854"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}