Scriitorul si intelectualul spaniol isi asuma in fiecare clipa hispanitatea. Cu m\u00e2ndrie, dar si cu luciditate. In confesiunile, evocarile, reflectiile din dialogurile realizate de Dana Diaconu, reunite in volumul la care m-am referit si saptam\u00e2na trecuta, tema majora este, desi nu intotdeauna explicit, tema spaniolitatii. Frapanta la scriitorul spaniol este constiinta unei mari culturi si a maretiei unui destin istoric. O cultura si o spiritualitate care au fecundat un imens continent, au intemeiat o lume noua, crestina. De altfel, descoperirea Americii \u2013 M\u00e1rquez o numeste acoperirea Americii -, conquista sunt percepute cvasiunanim ca aventuri si intemeieri literalmente magice, neintrecute nici chiar de fascinanta campanie cosmica din ultimii 50-60 de ani. \u201eSecolul de aur al literaturii\u201c, \u201eUriasa aventura a limbii spaniole\u201c, \u201eSpania si spatiul hispano-american\u201c sunt tratate ca niste subiecte mereu fierbinti, parca din actualitatea imediata. Ce departe ne aflam in compania lor fata de ceea ce se int\u00e2mpla la noi, unde se str\u00e2mba din nas c\u00e2nd vine vorba de Budai-Deleanu, de Creanga sau chiar de Eminescu, unde nu putini se comporta ca niste procurori de Caracal cu Arghezi, Sadoveanu, Calinescu sau Nichita Stanescu. Cu c\u00e2ta nostalgie constati ca scriitorul spaniol isi pastreaza intacta memoria asa-zic\u00e2nd pozitiva. Trecut printr-un razboi civil devastator si printr-o dictatura fara fisura, intr-o tara in care focul se poate aprinde de la o simpla sc\u00e2nteie \u2013 chestiune si de temperament! -, dar unde a fost totusi posibil pactul de la Moncloa, act fundamental al Spaniei libere si democrate de azi, scriitorul din patria lui Cervantes si a lui Ortega y Gasset are o perceptie clara, profunda si responsabila a Libertatii ca valoare suprema: \u201eLibertatea de expresie pentru a spune prostii nu trebuie tolerata\u201c \u2013 afirma raspicat Alonso Zamora Vicente, filolog, romancier, critic, istoric literar si ziarist, la data interviului aproape nonagenar, de la inaltimea operei si experientei sale. El depl\u00e2nge \u201elocurile comune propagate de prostia universala\u201c si ignorarea a ceea ce este cu adevarat important si da un exemplu edificator: \u201eTrebuia neaparat sa se spuna ca Felipe II nu pricepea si nu gusta pictura pentru ca nu a vrut sa puna pe Sf\u00e2ntul Mauriciu al lui El Greco in locul pentru care fusese comandat. In schimb, nu se spune niciodata ca Filip II, prin decizia personala, a adus tablourile lui Bosch pe care le avem. Asta nu se spune, dar chiar si astazi picturile lui ne lasa muti de uimire\u201c.
\nDaca Zamora Vicente ar fi cunoscut mai ales istoria recenta a Rom\u00e2niei si a culturii noastre ar fi fost uimit de performantele ce s-au inregistrat aici privind propagarea locurilor comune, a miturilor false, o data cu ocultarea sau demolarea marilor valori. Cu o fervoare si o voluptate autodevoratoare de-a dreptul patologice. Dar spaniolul nu are de unde sa stie ca abord\u00e2nd aceasta problema in convorbirea cu un intelectual si hispanist rom\u00e2n, vorbeste de funie in casa sp\u00e2nzuratului. El este preocupat, cum e si firesc, de semnalarea pericolelor din casa sa: \u201eAm o mare incredere in limba spaniola. E drept ca, recunosc, marele dusman al limbii spaniole este lenea, lipsa unui av\u00e2nt pentru munca, lipsa de autorespect a insusi vorbitorului de spaniola. Dar eu cred ca spaniola are viata ei, stie sa se apere si pe deasupra are tot mai multi vorbitori. Sunt insa convins \u2013 desi nu pot sa spun asta, pentru ca vor sari cu totii pe mine \u2013 ca directia spaniolei in acest secol nu va fi data de Spania, ci de America hispanica. Din Mexic, Buenos Aires, ceva intermediar intre Lima si Bogota vor fi normele pentru spaniola. Daca ati sti ce demnitate are spaniola vorbita de un lustragiu din Mexic. E o adevarata placere sa stai si sa-l asculti cum vorbeste: lexicul bogat, constructia, pe deasupra imbogatita de tonul dulce cu care rosteste cuvintele. Toate acestea i le-am spus intr-un raport domnului ministru al Culturii\u201c. Iata cu ce lucruri \u201eneimportante\u201c se ocupa un reprezentant al elitei intelectuale din Spania. Ca romancier, Alonso Zamora Vicente este provocat de Dana Diaconu sa se refere la perspective narative, la omniscienta naratorului si conditia personajului. Reperele sunt, si in aceasta chestiune, inainte de toate, spaniole: \u201eRomancierul nu poate fi omniscient. Este o pedanterie st\u00e2ngace. In literatura noastra nu pot exista personaje. Dupa Lazarillo sau Don Quijote, nu pot exista personaje. Sunt persoane. Cu totul altceva si diferit. C\u00e2nd exista un personaj, vrei nu vrei, el se supune unei retorici, unor norme, unei impuneri din afara. De la personaj aflam cum se termina totul, c\u00e2t de bun este de la prima pagina. Dar viata nu e asa. Viata este un hazard neintrerupt, uneori cu noroc, alteori cu nefericire. Capodopera fiecaruia dintre noi este propria viata\u201c.
\nAltminteri, c\u00e2t priveste viata literara, unele asemanari intre cea din Spania si cea de la noi nu lipsesc. \u201eNu mai gasesti localitate cu mai mult de doi locuitori care sa nu aiba premiul ei literar\u201c, zice usor ironic Zamora Vicente, iar de la Jose Hierro aflam ca \u201ese publica p\u00e2na la trei mii de titluri de poezie pe an\u201c. E mult? Depinde de calitatea cartilor de poezie si de prestigiul premiilor. Oricum, sunt pus intr-o mare incurcatura. Dupa ce l-am combatut odata pe Liviu Antonesei care, el insusi poet, denunta abundenta genului liric de la noi (unii o numesc \u201einflatie de poezie\u201c), ca simptom al primitivismului cultural, tocmai eram dispus sa-i dau dreptate. Dar, daca si in Spania se scrie poezie pe ruptelea, mai pot oare impartasi ideea lui Antonesei? \u00cen ceea ce priveste premiile, fie ele chiar Nobel si Cervantes, subscriu fara nici o retinere la opinia lui Jos\u00e9 Hierro, si anume ca mai important si mai definitoriu este sa nu te uite lumea, mai ales atunci c\u00e2nd, pe perioade lungi, nici nu mai publici poezie.
\nIntrebat de Dana Diaconu daca a scris despre mari poeti ca Antonio Machado, Garcia Lorca, Jos\u00e9 Marti, G\u00e9rard de Nerval (monografii, eseuri etc.) datorita unor afinitati elective, Andres Sorel raspunde: \u201eSunt poetii revolutionari. Chiar si romanul despre Iisus Hristos l-am scris pentru ca imi place romanul marilor infr\u00e2nti, care au mari idei si mari sentimente. M-au interesat Lorca, Machado, Marti, chiar figurile istorice precum Che Guevara si Iisus Hristos, pentru ca am descoperit ca in fiecare dintre ei exista, in amestec, un mistic si un revolutionar. Niciodata n-as preamari pe un invingator al timpului sau… Adevarul despre Che Guevara a murit o data cu el. Cred ca era un scriitor frustrat, un mistic care credea in ceea ce realiza si nu a putut sa se adapteze la proliferarea birocra-tismului si stagnarea spiritului revolutionar in regimul lui Fidel Castro\u201c.
\nUn dialog extrem de interesant este cel cu Luzmar\u00eda Jim\u00e9nez Faro, poeta si editoare, intemeietoarea si directoarea primei edituri spaniole specializate in publicarea literaturii, indeosebi poezie, scrise de femei. Luzmaria (luz inseamna lumina) este dintre cei ce considera actul editarii ca \u201eo alta forma de creatie\u201c. La data convorbirii publicase 152 de titluri si 400 de autoare. In palmaresul editurii sale figureaza \u201eAntologia Generala a Poetelor Spaniole\u201c, lucrare in patru volume care ofera o panorama a poeziei spaniole scrise de femei de la origini p\u00e2na in 2001. \u201eDesigur \u2013 precizeaza editoarea \u2013, este imposibil ca in lucrari de acest fel sa fie cuprinse toate femeile care scriu astazi in Spania, dar daca nu sunt prezente toate c\u00e2te sunt poete, cel putin sunt poete toate c\u00e2te sunt prezente\u201c. Chestionata de Dana Diaconu: \u201eVa simtiti feminista?\u201c, ea declara: \u201eSpiritul Editurii Torremozas nu este feminist, ci pur si simplu literar. Dar fara indoiala ca, in calitate de femeie, sunt de acord cu unele dintre tezele feministe…\u201c Exista multe dificultati, dar ele nu pot fi invinse dec\u00e2t prin valoare, inc\u00e2t \u201ein fiecare zi se c\u00e2stiga noi \u00abbatalii\u00bb si, intreprinz\u00e2nd o selectie minutioasa si oferind carti de foarte buna calitate, Editura Torremozas a cucerit deja un mare prestigiu si un mare respect in toate tarile de limba spaniola\u201c.
\nAre dreptate marele dramaturg Francisco Nieva, care, in dialogul cu Dana Diaconu, afirma: \u201eForta creatoare a femeii, pusa in anumite circumstante, devine extraordinara\u201c si, remarc\u00e2nd faptul ca \u201ein literatura spaniola se vadeste adesea o cunoastere profunda a femeii\u201c, da ca exemple personaje feminine celebre din opera unor Lope de Vega sau Garcia Lorca. Ideea este ca o \u201eSpanie recuperata\u201c nu e de conceput fara recuperarea creatiei literare feminine, ca sa nu mai vorbim de acea literatura in care, de-a lungul veacurilor, Femeia este figura centrala.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Scriitorul si intelectualul spaniol isi asuma in fiecare clipa hispanitatea. Cu m\u00e2ndrie, dar si cu luciditate. In confesiunile, evocarile, reflectiile din dialogurile realizate de Dana Diaconu, reunite in volumul la care m-am referit si saptam\u00e2na trecuta, tema majora este, desi nu intotdeauna explicit, tema spaniolitatii. Frapanta la scriitorul spaniol este constiinta unei mari culturi si… Cite\u0219te mai mult »Libertatea de a spune prostii nu trebuie tolerata<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6636,6795,6796],"class_list":["post-9851","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-literatura-europeana","tag-scriitori-spanioli","tag-zamora-vicente"],"views":1350,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9851","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9851"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9851\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9851"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9851"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9851"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}