{"id":9840,"date":"2011-11-24T13:50:07","date_gmt":"2011-11-24T11:50:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=9840"},"modified":"2011-11-24T13:50:47","modified_gmt":"2011-11-24T11:50:47","slug":"epistola-lui-muller-catre-stelian","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/epistola-lui-muller-catre-stelian\/","title":{"rendered":"Epistola lui M\u00fcller catre Stelian"},"content":{"rendered":"

Stelian M\u00fcller, \u201eScrisori\u201c, Tracus Arte, Bucuresti, 2011, 76 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Stelian M\u00fcller a debutat si recidivat intr-un interval de timp relativ inexistent. \u201eAerostat\u201c-ul sau, aparut in urma cu o jumatate de an la fantomatica editura Galaxia Gutenberg, a fost urmat in scurta vreme de niste \u201eScrisori\u201c, in care pactul autobiografic initiat anterior sub forma unui jurnal acoperind sapte ani este reluat epistolic. Insa, desi publicate mai t\u00e2rziu, scrisorile sunt premergatoare, av\u00e2nd caracter de premisa pentru debutul aerostatic: \u201evolumul e alcatuit din texte mai vechi la care Stelian M\u00fcller adauga doua texte scrise intr-una dintre taberele de la Sav\u00e2rsin (vezi antologia \u201eMinimal\u201c, Ed. Mirador, 2009)\u201c. Motiv pentru care voi scrie mai int\u00e2i despre al doilea volum semnat Stelian M\u00fcller. Mai mult, asa cum \u201eScrisorile\u201c par a fi scrise pentru doar un\u00a0 cititor, voi lasa vocea din capul autorului sa vorbeasca de la sine, fara prea multe interventii cronicaresti.
\nInca din start, avem configurat un intreg modus vivendi: \u201eNu te mai chem la cafea, nu mai sunt in stare. Mergem pe trotuar, brusc m-am g\u00e2ndit la mine, nu era nimic in afara de mersul asta ssic!t\u201c. Amestecul de abulie si dedublare, simptome tipice pentru sindromul melancoliei, vin la pachet cu deloc homeopaticele doze de ironie si absurd, ambele autocentrate, prin urmare av\u00e2nd un efect opus celui scontat, vindecarii de singuratate cu alte cuvinte. Si daca tot am pomenit asa netam-nesam dedublarea, de recunoscut in \u201emergem\u201c-ul de mai sus, am observat ca fenomenul i se manifesta lui Stelian M\u00fcller inclusiv in comentariul de raspuns al fiecarei cronici, pozitive sau nu, la cele deja doua carti ale sale; formula respectiva nu putea fi dec\u00e2t \u201emultumim…\u201c.
\nAstfel, int\u00e2ia parte a volumului contine scrisori de dragoste cam schioape, in sensul ca par adresate celui ce le trimite, nu iubitei: \u201eP.S. Inainte de scrisoare i-am zis capului \u00abAjuta-ma caci vreau sa scriu Oanei.\u00bb si el a zis \u00abAsteapta sa vad ce fac\u00bb si am asteptat si am zis \u00abEi?\u00bb si el a zis \u00abImi pare rau, nu stiu cine-i Oana\u00bb si eu am zis \u00abStiu dar n-are importanta\u00bb ssict si el a zis \u00abPoate, dar nu ma ssict bag\u00bb si eu am zis \u00abAtunci ma bag singur\u00bb\u201c. Departe de-a fi doar un joc, artificiul e repet, simptomatic. R\u00e2ndurile sunt rescrise, fapt ce implica pre-lectura, deci un auto\/schizo-cititor: \u201eAdmit, am citit dupa un timp \u00abesti atragatoare\u00bb si mi-am muscat limba \u00abCum am putut sa-l las sa treaca?\u00bb. Apoi am citit ce ti-am mai scris si intr-adevar aspectul a iesit mult in fata. Incerc sa remediez ok? In rest nu vreau sa te pierd desi n-am fost niciodata impreuna, habar n-am, ia-o cum vrei, dar fii ingaduitoare\u201c.
\nAutorul marseaza dinspre un tragicomic al nonsedentarismului (\u201eP.S.: Umblu iar pe strada speriat, mi-e teama sa nu ma int\u00e2lnesc cu matusa mea, am avea am\u00e2ndoi un soc.\u201c) inspre complacerea in pasivitate (\u201eStau toata ziua si ma uit in podea, imi ascut simturile ca un c\u00e2ine, sper sa simt cum se scurge timpul.\u201c). Si textul ajunge sa stea la propriu pe loc: \u201eApoi am stat, capul uit\u00e2ndu-se pe geam, eu nefac\u00e2nd nimic. Si am stat asa in timpul acela ca intr-o apa tulbure. Si cred ca nici unul din noi nu era mai consistent ca apa. Si camera se intuneca treptat de parca intreagul ssict apartament cobora pe fundul oceanului\u201c. Fireste, starea nu poate fi dec\u00e2t propice pentru \u2013 nu orice fel de \u2013 literatura: sa notam clasicul pariu Tolstoi vs. Dostoevski ssict sau lectura lui Doctor Jivago, soldata cu inghetul cititorului concomitent cu personajul lui Pasternak.
\nApoi Stelian M\u00fcller se sau isi marturiseste: \u201eNu sunt trist, in public vreau sa spun, mi se pare indecent. In public, recunosc ca prefer sa tac desi limba rom\u00e2na e cea mai rascolitoare fata ce am cunoscut\u201c. Si fapt e ca prozatorul \u2013 in foarte putina masura in care un atare apelativ i s-ar potrivi \u2013 ajunge sa taifasuiasca de minune cu propriul cap, uneori subit metamorfozat in creier, in trup sau, ceva mai spre final, in diavol. Deocamdata, prima parte se termina cu monologul devenit un bizar dialog intre un \u201eeu\u201c si o \u201eea\u201c, bornat mai exact intre \u201eam zis\u201c ori \u201ezic\u201c si \u201ea zis\u201c ori \u201ezice\u201c. Iar tonul biblic, nepotrivit, face din acest pasaj un adevarat epistolar catre o femeie nu at\u00e2t reala, c\u00e2t invelita bine in craniul autorului, acelasi care in \u201eAerostat\u201c ajungea sa se indragosteasca in vis. Dar cel mai bun fragment al primelor douazeci de pagini este altul, in care Stelian M\u00fcller isi defineste cel mai bine conditia: \u201eNu fac nimic, astept ceva, i-am zis unei fete ca am impresia ca nu reusesc dec\u00e2t sa pun un umar imaginar la o povara imaginara.\u201c Involuntar, ma g\u00e2ndesc la Nichita Stanescu: \u201eTristetea mea-i at\u00e2t de mare, inc\u00e2t aude si nenascutii c\u00e2ini pe nenascutii oameni cum ii latra\u201c.
\nPactul invers
\nSectiunea secunda, \u201eKidOfWar\u201c, evolueaza de la rationamentul sec \u201eEu pe aici fac si nu fac\u201c la o sinceritate la fel de insipida (\u201eCe sa va mai zic?\u201c) pentru a concluziona fad: \u201eNu stiu daca va mai scriu\u201c. In plus, avem lecturi din Turgheniev si Soljenit\u00e2n, un refuz de publicare a volumului p\u00e2na la urma scos totusi inaintea \u201eScrisorilor\u201c, mentiunea cafenelei-afumatoare \u201eInsomnia\u201c sau dialogul cu statuia lui Matei Corvin din acelasi Cluj. Urmeaza o \u201eScrisoare catre M.\u201c, in care survine imaginea unei unguroaice focoase: \u201eM-am int\u00e2lnit iar cu Zsuzsa si iar trupul ei serpuia ca flacara si iar ne-am tinut am\u00e2ndoi de marginea mesei sa nu lunecam ssict in pat ca in abis\u201c. Apoi, dupa ce ne asigura ca \u201esuntem in 2005, in Rom\u00e2nia\u201c, Stelian M\u00fcller se poate linistit finaliza vorbind cu propria periuta de dinti, cazuta peste o pereche de ciorapi murdari in chiuveta.
\nMai departe, \u201eScrisoare catre Partidul Comunist Rom\u00e2n\u201c e doar un titlu atasat gratuit peste trei pagini, adecvat mai bine fragmentelor ce urmeaza, intitulate \u201eScrisoare catre Zsuzsa\u201c, la r\u00e2ndul sau potrivita ca titulatura pasajului anterior. Avem aici un soi de (fost) ofiter al securitatii dialog\u00e2nd cu personajul auctorial, discutii pe durata carora individul nou aparut \u201estr\u00e2nge tare din pleoape c\u00e2t sa sparga o nuca\u201c, iar celalalt se g\u00e2ndeste la \u201eo batr\u00e2na de saptezeci de ani care a zis, luna asta mor si si-a comandat sicriu, acum batr\u00e2na are noua s-opt si sicriul e in pod, m\u00e2ncat de carii si plin cu fasole… ma, ma trezeste ofiterul… ai crezut in comunism?, crezut ma dezmeticesc desi eram cam mic… da de m\u00e2ncat ai avut? Am avut imi pare mie rau…. pai vezi zice… ce? Zic, comunismul era mai bun dec\u00e2t capitalismul chit ca era o utopie…cum poate sa fie mai bun ceva ce nu exista dec\u00e2t ceva ce exista? zic, pai nu poate zice dar ca idee, ma uit unde are creierul sa vad ce inseamna ca idee dar nu vad dec\u00e2t un sicriu, plin cu fasole… ii spun… batr\u00e2na era comunista? Era zic, p\u00e2na s-o impuste\u201c.
\nApoi, alter-ego-ul autorului ajunge sa dialogheze cu afisele sau, pentru a c\u00e2ta oara, numai cu propriul creier, interogat cu \u201ema muie\u201c sau \u201ema unde esti?\u201c. Acesta, dupa ce-i raspunde ca, desi nu se afla in infern, se hlizeste la c\u00e2te-o Zsuzsa cu ochelari de soare in bus, dar ca pe Zsuzsa cea mereu asemuita cu tulburatorul peste rapitor poate astepta si sf\u00e2rsitul lumii ca n-o s-o mai gaseasca, dupa toate astea, zic si eu, cine putea sa-si faca brusc aparitia, de niciunde, cu z\u00e2mbetul intins, daca ne g\u00e2ndim la scenariul dedublarii folosit cu brio de la un capat la celalalt al cartii, daca nu diavolul. Evident, un pact se pune la cale, numai ca unul pe dos: daca renunta la sex, epistolierul va c\u00e2stiga (mai multe) \u201efemei categoria suflet\u201c. Insa t\u00e2rgul nu mai are loc datorita prea multor calcule si proastei negocieri. Inc\u00e2t sectiunea se finalizeaza ridicol intr-o dorinta gen lasa-ma-sa-te-las: \u201ema g\u00e2ndesc la Ungaria, o tipa blonda ssict cu buze rasfr\u00e2nte, s\u00e2nii mici ce respira in bluza ca un animal in mare… cum stai cu viata sexuala ma intreaba de pe perete…(…) sub satisfacator, zic… (…) la cafea ai timp sa vii?… nu pot… cine ar sta pe harta in locul meu?… zice.. roaga Rusia sa te inlocuiasca o jumate de ora… Doamne fereste zice… (…) da un compliment nu vrei? zic… fa-mi unul daca vrei… ok, zic… (…) a…. chestia ta de sub fusta e pentru mine pe acelasi plan cu meciul de duminica, zic (…) wow… zice…\u201c. Zero comentarii.
\nThe god of Unfulfilment
\nApoi, dupa ce vorbise cu PJ Harvey, cu Lenin sau chiar cu turnul Eiffel, in \u201eScrisoare catre R.\u201c alter-egoul umbla cu \u201eGod prin piata cum umbla oamenii, pe sub cer si cu capul in pam\u00e2nt\u201c. L-am putea vedea in acest God cu liniuta de sprijin pe Dumnezeul minor al autorului insusi. Un \u201eclan-leader\u201c al neimplinirii. Pus in final, episodul nu poate fi dec\u00e2t in beneficul cartii, d\u00e2ndu-i c\u00e2t de c\u00e2t un contur, un schelet, o structura poate involuntara, de fapt exhib\u00e2nd masochismul unei ratari asumate plenar: \u201enu vreau sa dau peste lumea lui Dumnezeu din simplu motiv ca-mi lipseste\u201c. Pe de alta parte, daca e ceva care sa nu-i lipseasca prozatorului, acesta e nervul poetic: \u201eAna… ma uit cum sta in ad\u00e2ncul g\u00e2ndului din capul meu ca un fluture in ad\u00e2ncul unei paduri din ad\u00e2ncul marii\u201c.
\nN-am insistat asupra comparatiilor, multe si bune, ce-i confera lui Stelian M\u00fcller o marca distinctiva, poate prea generos inregistrata de-a lungul si de-a latul volumului. Dupa cum nu insist asupra numeroaselor greseli de exprimare si\/sau redactare, semnalabile cam pe fiecare pagina si repede retezatoare de tot cheful, ceva ca un dus poate cald in care fiecare molecula de apa str\u00e2nge la mijloc o boaba de sf\u00e2nt nisip rece. Oricum, lovit uneori de-un suprarealism desuet \u2013 insa, trebuie mentionat, foarte personal \u2013 c\u00e2teodata cam pretios, c\u00e2teodata mascat pudic, Stelian M\u00fcller da impresia c-ar fi de cele mai multe ori sincer. Adica el insusi. Dar uneori sinceritatea nu e suficienta, pentru ca nu duce prea departe. De fapt, aproape nicaieri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stelian M\u00fcller, \u201eScrisori\u201c, Tracus Arte, Bucuresti, 2011, 76 p. Stelian M\u00fcller a debutat si recidivat intr-un interval de timp relativ inexistent. \u201eAerostat\u201c-ul sau, aparut in urma cu o jumatate de an la fantomatica editura Galaxia Gutenberg, a fost urmat in scurta vreme de niste \u201eScrisori\u201c, in care pactul autobiografic initiat anterior sub forma unui jurnal… Cite\u0219te mai mult »Epistola lui M\u00fcller catre Stelian<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6789,6787,5280,6788],"class_list":["post-9840","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aerostat","tag-scrisori","tag-stelian-muller","tag-tracus-arte"],"views":1651,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9840","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9840"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9840\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9840"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9840"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9840"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}