Dupa bibliografie, Andrei Moldovan e un critic mai mult decat harnic; 9 titluri \u00een vreo 14 ani e caz numaidecat de performanta. Ultimul dintre ele (\u201ePoeti romani de azi. Alte erezii\u201c, Casa Cartii de Stiinta, Cluj, 2011) vine, din cate aflam din \u201eNota asupra editiei\u201c, \u00een continuarea \u201eEreziilor lirice\u201c din 2004. S-ar parea ca acolo (dar asa trebuie sa fie, caci Andrei Moldovan nu inventeaza) figurau doua studii importante si pentru volumul de fata; unul \u00een care Andrei Moldovan transforma, pe cale de teorie, conceptul de \u201eabatere\u201c (propus de Jean Cohen si apoi bine \u00eensusit si de altii) \u00een cel de \u201eerezie\u201c, ca mai propriu actiunii poetice (nu-i vorba ca si cel de \u201eabatere\u201c, cu toata cariera, era \u201epropriu\u201c pana la fatalitate poeziei; care, de felul ei si din chiar natura ei, se \u201eabate\u201c exact \u00een masura \u00een care se \u201eapropie\u201c de cele de la care vrea sa se abata, adica de proza si de rostirea cotidiana; exact cand fuge de ele mai eminent simte imperativ nevoia sa se si apropie); nu pare o discutie transata, caci Andrei Moldovan oscileaza singur, \u00een analizele facute, \u00eentre \u201eerezie\u201c si \u201eabatere\u201c (folosind mai des ultimul concept). Celalalt studiu era o privire asupra optzecismului national, vazut \u201eca o manifestare literara ce a produs mutatii estetice esentiale, cu semne prevestitoare \u00eenca \u00eenainte de anii ’80 si cu \u00eenrauriri importante mult dupa aceea\u201c (p. 5). Fireste ca nici un optzecist nu va combate asemenea viziune; din contra, o va primi cu aplauze devotate. Cele doua studii ar face de premisa si articolelor stranse \u00een volumul de acum care \u201epropune o imagine asupra poeziei noastre de azi ca peisaj \u00een care coexista tendinte diferite\u201c (p. 6). \u201eTendintele diferite\u201c se vad bine si Andrei Moldovan le-a cuprins \u00een vreo cinci \u2013 sa zicem asa \u2013 tipologii discursive (\u00een cadrul carora, fireste, generatiile se amesteca gracil). Nu notele de confluenta \u00eel intereseaza \u00eensa pe comentator, ci marja de singularitate a fiecarui poet.
\nCa orice bun critic roman si Andrei Moldovan e singur pe lume. Citeste si comenteaza \u00een deplina inocenta, fara sa-l deranjeze nici un alt comentator. Nici nu-i sigur ca acestia exista, caci la ei nu se face nici o trimitere (cu exceptia notitei despre Ion Horea din \u201eIstoria critica…\u201c a lui N. Manolescu; mi se pare, totusi, ca si Ion Pop are parte de o citare), nici \u00een cazul unor recenzii de carte noua, nici \u00een cazul unor comentarii aplicate unor antologii. Critica nu-i, pentru Andrei Moldovan, \u201etrialog\u201c (simpozion etc.), ci, eventual, cel mult \u201edialog\u201c cu cartea. \u201eSinguratatea lecturii\u201c a lui Daniel Dimitriu e asumata literal, prin ignorarea franca a posibilelor referinte. E, asadar, o critica temerara, dispusa sa se aventureze de una singura \u00een meandrele concretului din opera. Temerara, fireste, \u00een doua feluri, ambele riscante; \u00een primul rand pentru ca-si asuma o inocenta radicala si se lipseste astfel de orice sugestie sau sprijin dinafara. \u00cen al doilea rand, temerara pentru ca, \u00een virtutea inocentei asumate, risca sa spuna lucruri spuse. Asta, desigur, dintr-un concept \u201eneeconomic\u201c de critica, disciplina \u00een care toata lumea are voie sa spuna aceleasi lucruri fara nici o teama de inflatie. Fiecare, se-ntelege, cu cuvintele lui.
\nRiscul al doilea se \u00eemplineste mai la fiecare pas. Bunaoara, la Mihai Ursachi, evidentierea \u201eeminescianismului\u201c si a trubadurismului jucat nu e altceva decat\u00a0 reluarea unor observatii care l-au \u00eensotit permanent pe Ursachi de-a lungul timpului si bibliografiei. \u201eMinulescianismul\u201c lui Cartarescu e si el o constatare deja istorica; nu altfel e cazul \u201eeposului\u201c la Liviu Ioan Stoiciu. Si s-ar putea face mai departe politia observatiilor critice, dar de vreme ce e un risc asumat nu prea vad rostul. Probabil ca mai importanta decat strica reluare\/preluare a unor astfel de consideratii critice e re-argumentarea lor. Prima \u201eoriginalitate\u201c a lui Andrei Moldovan aici e de gasit, \u00een actiunea re-argumentativa.
\nDupa cat s-ar parea, Andrei Moldovan subscrie la citarea din Alexandru Condeescu, potrivit careia \u201epedanteria aparatului critic \/…\/ ar \u00eenabusi \/…\/ vibratia lirica\u201c (p. 67). S-au mai plans si altii de atentatul pe care exegeza \u00eel savarseste asupra operei si \u201evibratiilor\u201c. De-o pilda, George Steiner (de la care, totusi, nu era de asteptat, fiind el asa brav exeget). Condeescu a fost si el critic literar si va fi vorbit din oarece experienta. Numai ca, daca asta se \u00eentampla, daca rezulta critica atat de vinovata (caci mai vinovata de atat nici ca poate fi), oamenii astia de ce-au mai sporit \u201eaparatul\u201c interpretativ? O fi pentru ca ei fac fericita exceptie?!
\nN-as zice ca interpretarile lui Andrei Moldovan sunt din cele care atenteaza la \u201evibratia\u201c genuina a operelor (cand nu face critica de stat pe loc, de pura reluare). Din contra, e o critica de resuscitare a vibratiilor, sau macar de ordonare a lor. Chiar daca uneori, din prea mare zor, lasa \u00een urma ambiguitati destul de flagrante. Dau un singur exemplu de \u201eneatentie\u201c conceptuala: \u201eChemarea de iubire \u2013 la Virgil Mazilescu, n.n. \u2013 este spre absolut, spre nefiinta\u201c (p. 72). Nu-mi pare ca \u201eabsolutul\u201c si \u201enefiinta\u201c ar merge vesele \u00een sinonimie; poate nici cu forta sa nu mearga, darmite asa, spontan! \u00een general \u00eensa Andrei Moldovan e scrupulos la concepte si le problematizeaza cu acuratete. Dand peste \u201eparodicul\u201c cartarescian, de exemplu, el tine sa-i verifice cat mai riguros actiunea si rostul si pune \u00een paralel un model parodic suta-n suta (o parodie a lui Caragiale) cu procedura parodica a lui Cartarescu. Cum la Cartarescu \u00eei rezulta ca \u201ehipotextul\u201c nu sufera \u201etransformari exagerate\u201c (p. 83), deduce ca e vorba doar de \u201erecuperarea\u201c unei \u201eforme lirice\u201c. Sunt cazuri \u2013 cum e acesta \u2013 \u00een care Andrei Moldovan e chiar prea scrupulos la concepte. Cand e sigur de tot pe ce spune, nu ezita s-o sublinieze: \u201eafirmam fara sa gresim ca ispita poetului pentru lirismul pur nu este una singulara\u201c (p. 91). Poetul cu asemenea ispite e Nichita Danilov, dar nu stiu daca observatia se potriveste celorlalte facute \u00een avans (an care se remarca \u201enarativul\/anecdoticul, dialogul, discursul, ludicul\u201c etc., p. 90). Astfel de posibile inadvertente tin \u00eensa de supletea conceptelor si opiniilor, \u00een baza careia Andrei Moldovan nu se teme de inconsecvente. Cand vorbeste, de pilda, de Danilov, e convins ca acesta, \u201eca orice creator, \/…\/ trebuie sa aiba o voce profetica\u201c (p. 92). Cand trece \u00eensa la Viorel Muresan, profetismul nu mai e chiar asa de necesar, \u00eentrucat \u201eo asemenea modalitate \u00een creatie, repetata prea des, tinde sa se transforme \u00een reteta\u201c (p. 105). Unele observatii sunt mai degraba ciudate (mai ales la un interpret care cauta mereu \u201emotivatia interioara\u201c) decat explicative: \u201eViorel Muresan este uneori si elegiac, dar nu pentru ca ar da curs unui impuls launtric, ci pur si simplu pentru ca \u00eesi permite sa o faca\u201c (p. 106). Unele din aceste \u201epermisivitati\u201c sunt taxate destul de drastic; la Ioan Moldovan, parte din ele \u201esunt experiente necesare pentru poet, nu si pentru poezie\u201c (p. 112). Altele, \u00eensa, sunt date \u00een pozitiv, cum sunt cele ale lui Adrian Alui Gheorghe, care \u201ereuseste sa impuna un epic invadat de lirism\u201c (p. 127). Oare nu invers?! Nonsalanta unor \u201edisocieri\u201c e ea \u00eensasi suprem flatanta: \u201eSpre deosebire de Ch. Baudelaire, Ioan Pintea se simte vinovat de lipsa suferintei\u201c (p. 131). Rezon?!
\nReticenta constanta (de nu chiar repulsie) resimte Andrei Moldovan doar pentru temeritatile pornografice, desi nu manifesta pentru \u201erestrictionarea limbajului folosit \u00een literatura\u201c; fireste \u201ecu conditia ca el sa raspunda nevoii de transfigurare\u201c (p. 193). E \u00eensa o conditie pe care nici unul dintre tinerii poeti antrenati \u00een mizerabilism sau provocari \u201elimbistice\u201c n-o satureaza, asa \u00eencat, pe partea asta, Andrei Moldovan \u00eei taxeaza pe toti (nici nu sunt asa multi, ce-i drept: doar Daniel Banulescu, Marius Ianus si Stefan Manasia). Problema \u00een sine are o oarecare redundanta, dar solutia ei sta mereu \u00een capacitatea de \u201etransfigurare\u201c (desi se poate, la poezie, si transfigurare prin profanare, numai ca Andrei Moldovan nu pare sa admita). Altminteri, cand e caz de problematizare, nu se da niciodata \u00een laturi. Venind vorba de doi poeti care \u00een civil sunt filosofi (sau opereaza pe domeniu \u2013 Marta Petreu si Vasile Gogea), de \u00eendata Andrei Moldovan \u00eesi pune problema insatisfactiei de cunoastere pe care o cauzeaza filosofia \u2013 de unde nevoia unora dintre filosofi de a apela la creatia literara. Asta \u00eensa stiind ei ca \u201eliteratura nu este doar o transpunere a ideilor si conceptelor \u00een imagini, ci o forma distincta a cunoasterii\u201c (p. 174). Drept care si la Marta Petreu \u201efilosofia se stinge si \u00eencepe sa lumineze cugetarea poetica\u201c (p. 176). Daca, \u00eensa, \u201e\u00eencepe sa lumineze\u201c cugetarea, fie ea de care o fi, \u00eenseamna ca filosofia nu s-a stins de tot, ca mai palpaie cat de cat. Nu cred sa fie cazul la Marta Petreu, ale carei poeme nu sunt, desigur, \u201ecugetari poetice\u201c, ci mai degraba drame abrupte si concrete. Dar poezia ei a fost bun prilej de problematizare.
\nFerm pe ale lui (pe tot ce spune), Andrei Moldovan e un critic transant, cu singuratatea si inocenta bine aparate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dupa bibliografie, Andrei Moldovan e un critic mai mult decat harnic; 9 titluri \u00een vreo 14 ani e caz numaidecat de performanta. Ultimul dintre ele (\u201ePoeti romani de azi. Alte erezii\u201c, Casa Cartii de Stiinta, Cluj, 2011) vine, din cate aflam din \u201eNota asupra editiei\u201c, \u00een continuarea \u201eEreziilor lirice\u201c din 2004. S-ar parea ca acolo… Cite\u0219te mai mult »Un critic singur pe lume (\u00eenca unul)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6785,3232,6786],"class_list":["post-9837","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-andrei-moldovan","tag-critici-romani","tag-studii-critice"],"views":1489,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9837","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9837"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9837\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9837"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9837"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9837"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}