Radu Mares, C\u00e2nd ne vom intoarce, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010<\/p>\n
<\/p>\n
Am ajuns la acest roman incitata de c\u00e2teva cronici elogioase si, evident, de prestigiosul premiu al Uniunii Scriitorilor pentru proza primit de Radu Mares in 2010. Decisiv insa a fost entuziasmul colegului de redactie Alex Goldis, cu care rareori s-a int\u00e2mplat sa am divergente de gust semnificative.
\nPresentimentul disocierii, de aceasta data, de verdictul lui Alex Goldis l-am avut de la primele pagini. Nu era un dezacord violent, ci mai degraba un aspect de teorie a romanului: Goldis vorbea, in cronica sa (\u201eUn roman exceptional\u201c, \u201eCultura\u201c, 2 iunie 2011), de \u201erealismul\u201c cartii, iar mie imi parea ca asist mai degraba la relatarea scrisa a unor segmente cinematografice. Intrarea unui tren in gara, de pilda: \u201eDesprinsa de garnitura ca sa-si refaca plinul de apa la pompa, locomotiva suiera scurt, si un nor dens de aburi imbratisa, acoperi toate vagoanele din partea din fata a garniturii. Cele doua siluete ale unicilor pasageri cobor\u00e2ti din tren putura fi, din cauza asta, doar ghicite, mai int\u00e2i ca niste umbre negre in norul de aburi\u201c. Doua siluete ca umbre negre in norul de aburi al locomotivei nu mai reprezinta, astazi, o imagine \u201erealista\u201c, ci una culeasa din carti sau din filme; dupa cum un roman cu trasuri si domni inmanusati nu mai e roman realist, ci prelucrare livresca, fictiune istoriografica etc. Romanul balzacian \u2013 ca reflectare a problematicii socio-economice a epocii \u2013 ar trebui sa insemne astazi o scriere in care eroii sunt patroni de corporatii sau aspiranti, urcatori si cobor\u00e2tori din SUV-uri sau, dupa caz, din metrou. Alt exemplu: \u201ePavajul curat al peronului lucea, dar luceau si obrajii rasi cu briciul la s\u00e2nge, lucea si sticla afumata a cerului ud.\u201c Din nou: livrescul pur. Si nu problema unei judecati de valoare se punea aici, autorul conform\u00e2ndu-se unei constr\u00e2ngeri generalisime: nimeni nu se mai poate raporta la o perioada pe care n-a trait-o altfel dec\u00e2t livresc\/ documentar. Discutabila mi-a parut, asadar, la primul contact cu acest roman, doar receptarea lui ca \u201efresca\u201c sau ca \u201edocument\u201c al interbelicului rom\u00e2nesc.
\nPrima lectura curge, in rest, fara alte mari provocari \u201eteoretice\u201c, simpla relatare la persoana a treia a unor evenimente plasate in interbelicul rom\u00e2no-bucovinean, in jurul anului de gratie 1935, c\u00e2nd protagonistul Gavril M., proaspat numit administrator la o \u201eferma\u201c din Bucovina, descinde pe peronul garii din localitatea X. Miza aparenta a romanului este tratarea in cheie clasica (narator omniscient si omniprezent) a unei istorii \u201ede dragoste si de moarte\u201c, intr-un decor divers etnic si antropologic (suntem la granita dintre imperii), in care se amesteca deriva identitara si ideologia \u2013 t\u00e2narul cuplu Gavril M. si Katria (Ecaterina) Suhoverschi fiind sacrificat absurd pe altarul prigoanei legionare.
\nDar autorul a vrut mai mult dec\u00e2t at\u00e2t.
\nNaratorul unic-personaj
\nca alibi al autorului
\nAutorul a vrut sa scrie un roman cu teza si in acelasi timp corect politic. Scris p\u00e2na atunci la persoana a treia, de la pagina 417 romanul vireaza brusc spre o naratiune la persoana int\u00e2i, narator revel\u00e2ndu-se Tavi Vorobchievici, seful de gara al micii localitati de granita unde se desfasoara actiunea, care-si asuma intreaga relatare de p\u00e2na atunci. Asadar, intreg romanul este confesia acestui brav sef de gara, octogenar probabil, care vorbeste pret de 400 de pagini la persoana a treia (inclusiv in scenele in care apare si el ca personaj \u2013 \u201et\u00e2nar abia trecut de treiscinci de ani\u201c) si pret de inca vreo 60 la persoana int\u00e2i. Un argument solid pentru unitatea (i. e. monotonia) stilistica a romanului, asadar, si amorsa pentru traficarea unor pozitionari ideologice oric\u00e2t de incomode.
\nEl afirma ca intreaga naratiune a fost facuta pe baza confesiunilor dragilor sai prieteni, rom\u00e2nul Gavril M. si nemtoaica-ucraineanca Ecaterina Suhoverschi; avem asadar o naratie la patrat, fapt c\u00e2tusi de putin neobisnuit in proza literara moderna sau traditionala. Nici problema onestitatii acestui nou revelat narator nu supara: n-ar fi nici primul, nici ultimul locutor care se recomanda drept etalon al rectitudinii \u2013 profesionist in \u201eduelul ideilor\u201c, cu vorba \u201erea si muscatoare\u201c (si e crezut pe cuv\u00e2nt: vezi cronica lui Daniel Cristea-Enache, \u201eGood old times\u201c, I-II, \u201eObservator cultural\u201c,
\nnr. 565-566, 2011: \u201eT\u00e2narul sef de gara de pe aceasta frontiera a Rom\u00e2niei Mari, pirpiriu si totodata demn, curios si in acelasi timp selectiv si \u00abelitist\u00bb in alegerea prietenilor este \u2013 s-o recunoastem \u2013 naratorul ideal in acest roman\u201c). Mai mult chiar, lipsa detaliilor erotice, care-l face pe Paul Cernat (\u201eUn roman de la periferia Istoriei\u201c, \u201eObservator cultural\u201c, nr. 579, 2011) sa se indoiasca de calitatea erotica a cartii s-ar explica tocmai prin caracterul explicabil lacunar al acestei confesiuni prin intermediar.
\nSuspiciunile apar in momentul in care, pus in garda asupra identitatii naratorului, reiei totul de la capat, cu alti ochi. Altfel suna acum prolepsa in care, anume parca pentru a-si intari onestitatea, naratorul se devoaleaza drept infloritor de povesti: \u201eDespre toate astea va povesti el insusi, cu nenumarate inflorituri, nu peste mult, partenerilor de tarok cu care se aseza la masa in fiecare duminica seara, deocamdata fara sa-i treaca prin cap ce va fi mai departe\u201c. Diavolul sta insa ascuns in alte detalii. Te intrebi c\u00e2t de plauzibil e ca protagonistul Gavril M. sa-i fi facut cunoscut sefului de gara amanunte precum \u201ecolbul era gros de o palma\u201c ori felul in care se risipise, la o anume ora a zilei, fumul unei anume tigari; sau c\u00e2t de plauzibil e ca indragostitii Gavril si Katria sa-i fi relatat si lui, sefului de gara, cu aceleasi amanunte, pretioasele povesti de viata pe care si le facusera cunoscute unul altuia, intr-un soi de tatonare prenuptiala. Apoi, cine a spus ce? Ce a aflat naratorul-cheferist de la Katria si ce de la Gavril? Imposibil de precizat: seful de gara seamana izbitor cu un romancier amator, care detine in linii mari o schema de plecare si pune restul de la el.
\nDificultatea acceptarii unui asemenea narator creste cu c\u00e2t ad\u00e2ncesti lectura: Gavril M. ii povesteste, de pilda, lui Tavi Vorobchievici impresiile primului contact cu mica localitate de granita si-i descrie ceea ce acesta din urma de buna seama ca stia de mult: cum arata casele, ulita, biserica. De parca i-ar fi transferat imaginile imprimate pe globul ocular, cu surpriza descoperirii lor pentru prima oara, de la peronul garii, p\u00e2na la c\u00e2rdul de g\u00e2ste care se leganau \u201eametite de caldura dulce a miezului de zi\u201c si p\u00e2na la infinitezimale psihice greu de cuantificat si cu at\u00e2t mai mult de tinut minte si redat intr-o a doua forma, de alt narator: \u201esimtea cum resturile nelinistii dinainte se dilueaza tot mai tare, p\u00e2na la disparitie. In locul lor (…) se instala mica ameteala a starii de bine, de nepasare, de pace, o falsa somnolenta voluptuoasa\u201c; \u201evocile aveau (…) sunetul special al nerabdarii cu care se pregateste ceva deosebit pentru toata lumea\u201c etc. Sau ceva ce distinge doar privirea unui traitor aievea, netransferabil in povestirea (tacla) catre un prieten (poate doar in jurnal, dar nu stim ca Gavril ar fi tinut unul): \u201eLocul era pustiu c\u00e2t vedeai cu ochii, cu tufisuri inc\u00e2lcite in c\u00e2te un luminis. Mai era si pulberea luminoasa pe care o cern frunzisurile si c\u00e2te o spartura deasupra capului prin care aparea un ochi albastru si pur de cer matinal\u201c; \u201epeste curtea vasta rasuna doar uguitul ca un latrat al sutelor de porumbei pititi in umbra uscata, fierbinte de sub streasina conacului\u201c… Ca o umbra nedeslipita, ca un cip implantat in creierul protagonistului, Tavi are obsesia detaliului si a atmosferei, preocupat mai mult de aspectul literar al relatarii dec\u00e2t de onestitatea ei.
\nO fotografie fidela a unui jurnal intim al altuia, pe zile si ore, s-ar spune. Nu putea fi insa naratie la persoana int\u00e2i, odata ce personajul principal era sortit pieirii. Trebuia un martor, care sa retina si sa povesteasca totul, peste ani. Dar un martor care sa fi fost prezent si la cele mai intime detalii psihice \u2013 sau care sa le fi retinut pe acestea din povestirea protagonistului \u2013 nu e o solutie credibila. Caci ori fidelitate si ubicuitate de cip, de umbra nedeslipita, ori martorul care nu se teme a \u201einflori\u201c marturia altuia. S-a vorbit despre acest roman in termeni de \u201ebasm modern\u201c si, da, este un basm, in cea mai elementara acceptie, de basna, daca admitem solutia naratorului necreditabil Tavi V., laolalta insa cu prabusirea oricarei veleitati de roman realist, de fresca s.a.m.d.<\/p>\n
Nici pomeneala, apoi, de fericitul tratament ambiguu al personajelor, de care au vorbit Alex Goldis si Daniel Cristea-Enache. Autorele, prin mandatatul sau, naratorul Tavi Vorobchievici, face eforturi uriase pentru a evidentia caracterul imaculat al protagonistilor, iar asta nu numai ferindu-i pe ei de greseli manifeste, oric\u00e2t de veniale (Gavril M. nu bea, nu fumeaza, nu joaca tarok, nu dracuie, nu r\u00e2de macar si indeosebi posteste, dovedind o cerbicie si o rigoare prea putin… rom\u00e2nesti), ci fac\u00e2nd la tot pasul cunoscut cititorului buna parere a celorlalti oameni de bine din roman despre Gavril M. sau despre Katria. De la profesorul Volcinschi, seful de gara Vorobchievici, preotul Posteuca, contabilul Onofrei si p\u00e2na la bucatareasa tiganca Tina \u2013 toti sunt traversati de revelatii asupra calitatii umane si morale a protagonistului, pe care nu ezita sa le exprime intr-un stil mai mult sau mai putin direct. Numai vatafii Raului \u2013 \u201eomul mic si negru\u201c, cu \u201eprivirea (…) neagra si rea, fara z\u00e2mbet\u201c, alias seful de post Gogu Popescu, dimpreuna cu gorilele sale (ce alte iluzii sa-ti faci in privinta unor indivizi numiti Tilihoi si Prepelita?!) \u2013 cata sa doboare lujerii sanatatii morale absolute incarnate in \u201ecalugarasul\u201c Iliuta (pictat in prea stravezii culori christice) si in Gavril M. (spita de arhanghel!). Ce fel de om este, \u00eens\u00e3, acest Gavril M. care da fuguta la seful de gara pentru a-i turna o spovedanie gatita cu tot felul de elemente de \u201ecompunere\u201c scolara? Curatia sufleteasca a acestui personaj se imbina insa v\u00e2rtos cu proasta crestere si cu t\u00e2fna inexplicabila: cum de accepti invitatia la pr\u00e2nz in casa viitoarei sotii si \u2013 imbiat cu de toate, dupa ce gazdele, cu toate rezerva lor, facusera pregatiri epocale \u2013 nu te atingi de m\u00e2ncare sub pretextul ca \u201ete rogi si postesti\u201c? Scena ca atare, intinsa pe zeci de pagini, era probabil conceputa anume pentru a ingrosa c\u00e2inosenia tat\u00e2nelui fetei, rom\u00e2nofob declarat, care, sfidator, refuza sa vorbeasca rom\u00e2neste la masa, si a pune in lumina natura diafana, spirituala, a prezumtivului ginere \u2013 un rom\u00e2nas cuminte, \u201ecrestin imaculat\u201c, care n-avea alt vis dec\u00e2t zidirea unei biserici pe mosia data lui in grija de un Stat intruchipat de instanta Camerei Agricole…
\nAlibiul acestei polarizari acute a personajelor pare sa stea tocmai in aceea ca romanul expune exclusiv si integral punctul de vedere al unui martor imperfect si sporadic, altfel spus, ca \u201eTavi Vorobchievici n\u2019est pas moi, l\u2019auteur\u201c. Chiar si asa insa, faptul ca nu exista discurs alternativ \u2013 cu toate rezervele facute de narator: \u201ese zice\u201c, \u201eam auzit ca\u201c, \u201elumea spune ca\u201c etc. \u2013 face ca acest discurs asumat de un singur locutor sa fie, de fapt, identic, ca solutie narativa, unei banale expuneri la persoana a treia, omniscienta si omniprezenta, din traditia romanului clasic. Autorul nu poate fi prin urmare exonerat de suspiciunile de tezism. In fapt, Tavi Vorobchievici este chiar autorul si nimic nu ne impiedica sa credem asta. Daca ar fi fost un scriitor inteligent, Radu Mares ar fi sters orice urma a imixtiunii sale, ca alteritate auctoriala, in discursul personajului-narator unic. S-ar fi abtinut, de pilda, sa-i puna sub condei traite si vazute la care nu putea avea acces. Aceasta este, in fapt, proba nesustenabilitatii unui personaj-narator unic, in romanul discutat: identificarea unor detalii pe care nici Gavril M., primul filtru naratorial, si nici Tavi Vorobchievici, al doilea narator, n-aveau cum sa le cunoasca. Id est: proba ca exista un alt narator, omniscient, care insa, din varii pricini, nu doreste sa apara \u201ein acte\u201c. Si exemple sunt, din pacate, destule: de pilda, intruziunea in convingerile si trairile intime ale lui Onofrei, batr\u00e2nul contabil al \u201efermei\u201c, ce \u201eNu impartasea deloc graba tinereasca si rabdarea, care poate deveni de la o clipa la alta nesabuinta. Nu-i scapase nici aerul distrat, neglijent, parca dispretuitor cu care acest \u00abbaiat\u00bb rascolise prin h\u00e2rtiile prezentate de el\u201c si alte asemenea, pe pagini intregi (pp. 94-98, de pilda, unde Onofrei e prezentat savur\u00e2nd solitar, deci fara martori, o tigara-doua si g\u00e2ndind una-alta despre nou-venitul \u201eadministrator\u201c) \u2013 trairi la care Gavril nu ar fi avut acces dec\u00e2t daca Onofrei i s-ar fi spovedit la r\u00e2ndul sau, caz in care naratia lui Tavi Vorobchievici ajunge naratie la puterea a treia: povestea lui Onofrei povestita lui Gavril care i-o toarna, la r\u00e2ndul lui, sefului de gara… Oricum, prea multa tacla si confesie intr-un roman cu veleitati realist-istorice \u2013 adevarata \u201efresca\u201c…<\/p>\n
Gaselnita naratorului unic-sef de gara se dovedeste, in aceste conditii, mai degraba o solutie facila, care-l scuteste pe autor de chinul si dibacia fabricarii unor stiluri sau marci de discurs individuale, aduc\u00e2nd in schimb un beneficiu semnificativ: sub pretextul disocierii autorului de narator, naratorul poate functiona ca tap ispasitor pentru \u201epacatele\u201c autorului. Bunaoara, fericitul Tavi, posesor al unei imunitati… naratoriale, n-ar putea fi acuzat de, sa zicem, antisemitism dec\u00e2t tot de o instanta a textului (din int\u00e2mplare, niciuna nu e dispusa la riposta). \u201eLa urma urmei, opineaza el candid undeva, cine introdusese moda asasinatului politic intr-o tara de tarani analfabeti care stiu sa se bata cu m\u00e2inile goale si-n cel mai rau caz cu topoarele, dar numai dupa ce au baut zdravan? Cine? De micutul ovrei care, hodoronc-tronc impuscase si el un ministru rom\u00e2n nu mai pomenea nimeni\u201c. Discursul lui Tavi Vorobchievici aduce aici suspect de bine cu ideile unui Radu Mares, care, intr-un articol de acum c\u00e2tiva ani, sugera ca unele manifestari antisemite din istoria Rom\u00e2niei recente sunt mai degraba inscenari din afara, puse pe nedrept \u201epe socoteala rom\u00e2nilor\u201c ignoranti \u2013 ca si taranii analfabeti ai lui Vorobchievici \u2013 in practicile terorismului (v. \u201ePentru binele cauzei\u201c, \u201eVatra\u201c, nr. 9-10, 2007). Idem in chestiunea relatiei Bisericii cu Legiunea: preotimea, interpretata aici de popa Posteuca, se dezice de mijloacele sanguinare ale \u201ezelotilor\u201c Capitanului, caci \u201etot ce au facut in anii din urma e strain de biserica stramoseasca\u201c. Fie! Dar popa Posteuca \u2013 citim mai sus, cu vorbele blagoslovitului Tavi alias Radu Mares \u2013 e \u201eoleaca las\u201c! S\u00e2ngerosi, instrainati, otraviti vor fi fost, dar nu si lasi, legionarii…
\nPutine romane mi-au mai dat, ca acest roman, senzatia ca distinctia narator-autor e doar o futilitate simandicoasa.
\nCliseele identitare
\nChiar sunt exploatate din gros, nu vad nimic care sa sugereze instrumentarea lor (auto)ironica de care vorbeste Daniel Cristea-Enache in articolul citat: tiganca, bucatareasa \u201efermei\u201c, nu e prea curatica nici fizic, nici metafizic (se indeletniceste cu vrajitoria), neamtul merge dupa \u201ereguli\u201c, rom\u00e2nul \u201efura\u201c, jidovul face comert etc. \u2013 in tuse preluate apud \u2013 si la mare distanta de \u2013 un Sadoveanu, de pilda, ori de Arghezi (tiganca fiind numita ba Tina, ba Tinca) sau, fiindca e nevoie si de surprinderea unor caractere germanice, de la scriitorii ardeleni \u2013 Slavici sau Ag\u00e2rbiceanu. Jocul cu cliseele identitare, elogiat de cronicarul \u201eObservatorului cultural\u201c, nu e chiar at\u00e2t de izbutit. Pariez, de pilda, ca atunci c\u00e2nd a adaugat multiplelor virtuti ale calugarasului Iliuta refuzul de a-si bate mintea cu \u201ece vom m\u00e2nca deseara\u201c, naratorul alias autorul, cu vorbele biblicului Solomon in minte, a tintit accentuarea naturii caste, spirituale, a personajului. Doar ca seraficul slujitor al Celui de Sus nu pe postire si-a intemeiat refuzul, de vreme ce nu ezita, la ceas de seara, sa smulga si sa puna la jar c\u00e2tiva \u201eciucalai\u201c de pe ogorul unui imbuibat \u2013 care in loc sa cugete la cele sfinte, s-a indeletnicit, se vede treaba, doar cu aratul si sapatul. Scena p\u00e2rpalirii ciucalailor, c\u00e2nd Iliuta si Gavril dezbat de zor legitimitati spirituale si nationale, s-a vrut probabil pura si idilica; un fel de Paradis in care ridici m\u00e2na si culegi de pe creanga, ridic\u00e2nd slava unui Dumnezeu care s-a ingrijit de nevoile creaturii sale. In fond insa, ca rom\u00e2n verde ce se afla, Iliuta fura fara rusine, chiar pe sub nasul naratorului ocupat sa-i potriveasca tot felul de aluri christice. In aceeasi categorie a jocului cu cliseele identitare scapat de sub control \u2013 de data asta cu concursul unei evidente erori de tipar \u2013 se inscrie pasajul in care citim negru pe alb ca \u201ejidovii\u201c v\u00e2nd \u201eholera ssic!t falsificata\u201c. Banala \u201eholerca\u201c se transforma intr-o plaga crunta \u2013\u00a0 in buna rezonanta cu celelalte clisee antisemite din paragraf. Numai ca, independent de ce va fi voit autorul in pasajul respectiv, plaga adusa de ovrei se dovedeste… falsa. Graba redactorului de carte (dar nici un critic atent ca Daniel Cristea-Enache n-a observat, cit\u00e2nd pasajul respectiv, eroarea de tipar!) a creat aici o semantica noua, involuntara.
\nTavi-Condei Vorobchievici
\nSa abandonam insa discutia despre tezismul romanului si sa ne concentram asupra calitatii sale literare. Ca sa fiu in logica autorului, nu voi discuta despre c\u00e2t de bun\/ slab scriitor e Radu Mares, ci loctiitorul sau textual, seful de gara Tavi Vorobchievici. Sunt evidente, din prima, ticurile beletriste ale acestuia: emotia il \u201enapadeste\u201c, c\u00e2mpia \u201ese topeste in departari\u201c, ferastraul \u201eisi infige coltii in lemn\u201c. Iata apoi ce vocabule fac parte din langajul \u201echeferistului\u201c de la periferia regatului: \u201ecos sde trasurat elansat\u201c, \u201eenergia misterioasa, fluidul care emana din corpul leganat\u201c; \u201evegetatia navalnica cu agresivitatea ei insidioasa o m\u00e2nca incet, milimetric\u201c; \u201eprivi cu acelasi frison de nerabdare cerul curat, cu stralucirea lui dureroasa pentru retina\u201c, apoi iarasi \u201eretina\u201c (alt tic de scriitor, individul fara veleitatile autorl\u00e2cului spun\u00e2nd, simplu, \u201eochi\u201c):\u00a0 lanurile de secara sunt inghitite de \u201eflacara de spirt a departarii cu p\u00e2lp\u00e2itul ei orbitor care raneste retina\u201c etc.
\nCa maestru al tensiunii, e insa novice: nu era greu sa-ti dai seama, de la primele pagini ale cartii ca eroul o va sf\u00e2rsi \u201ede t\u00e2nar\u201c \u2013 fiind vorba de un roman politic, plasat in interbelic, nu era greu de ghicit nici pricina \u2013 caci naratorul a tinut cu tot dinadinsul sa dea de gol \u2013 prin exces de tabuizare \u2013 pronosticurile fatale ale tigancii chiromante. Agasanta e doar impresia naratorului ca-si introduce cu grija loviturile de teatru sau \u201esecretele\u201c. O adevarata propaganda a secretizarii si nenumirii traverseaza romanul, cu convingerea ca a spune unui lucru pe nume e plebeian, in schimb a face joc de glezne in jurul unui \u201emister\u201c aflat la mintea cocosului e arta inalta. Alex Goldis scrie ca \u201eprozatorul nu surprinde doctrine, evenimente politice (…) si totusi o tensiune aproape irationala incepe sa-si faca simtita prezenta in psihologia si in preocuparile eroilor centrali\u201c \u2013 nu e insa o tensiune autentica, indusa de roman, ci de cartea de istorie, de faptul ca noi toti stim ce s-a int\u00e2mplat si ce a urmat in epoca. David Lodge critica odata o nuvela a lui Gogol gasind-o mai slaba dec\u00e2t altele intruc\u00e2t miza pe inducerea unei atmosfere terifiante prin simpla vehiculare a vocabulelor \u201eingrozitor\u201c sau \u201eterifiant\u201c. Or, un text, daca st\u00e2rneste spaima, n-o face in niciun caz prin simpla indexare nominala a starii cu pricina. Ce sa mai spui de romanul lui Mares, unde aproape totul e \u201emisterios\u201c si \u201eciudat\u201c fara ca misteriosul si ciudatul sa poposeasca vreodata in text? La aceasta senzatie de misterioza ratata contribuie in mod sigur si puternica impresie de lectura post la lettre, de ing\u00e2nare si aglutinare a unor formule cu adevarat de impact, nimerite de altii, inaintea lui (\u201eschimbarea la fata a Rom\u00e2niei\u201c, \u201edelirul istoriei\u201c, timpul care nu mai are rabdare etc.); iar daca portretul mamei lui Gavril M. are o forta \u2013 ea e intens tributara Vitoriei sadoveniene. Tavi Vorobchievici alias Radu Mares n-a facut dec\u00e2t s-o modifice in spectre neesentiale si, in mare, Sofica M. se retine ca o Vitorie trecuta la \u201epocaiti\u201c.
\n\u201eC\u00e2nd ne vom intoarce\u201c este, apoi, o constructie prea indatorata coincidentelor facile, croite pe calapod telenovelist sau, in cel mai bun caz, cinematografic: el si ea, in stepa inghetata, dau sa vorbeasca am\u00e2ndoi in acelasi timp, se f\u00e2st\u00e2cesc si rosesc…; in alta parte, se pomeneste de \u201efarmecul electric unic al int\u00e2lnirii lor in c\u00e2mp\u201c, \u00een peisaj hibernal; st\u00e2njeneii adusi de el in dar au aceeasi, azurie, culoare ca rochia, pardon, ca ochii ei… Mania coincidentelor si a v\u00e2narii de simboluri aiureste intr-at\u00e2t lectura, inc\u00e2t esti indemnat sa le vezi peste tot, chiar si acolo unde nu sunt: Paul Cernat, de pilda, crede ca scena finala, a razbunarii Katriei pe ucigasii sotului, e \u201edesfasurata \u2013 coincidenta \u2013 tot in decor iernatic inghetat\u201c, desi autorul garnisise tot acest dramatism cu t\u00e2r\u00e2it de greieri…
\nPeste tot apar cogitatii pedestre, de \u201eFormula As\u201c (\u201esGavril M.t isi presimtea chemarea pentru un efort in plus si un dor mai de mult. C\u00e2t de mult? At\u00e2t de mult inc\u00e2t surplusul de forta necheltuit pe care-l stia incapsulat undeva in suflet sa poata fi daruit p\u00e2na la ultimul sau atom\u201c; \u201eSoarta e chiar succesiunea acestor semne ieroglifice presarate pe traseul care duce la deznodam\u00e2nt si din care am reusit sa nu uitam doar o mica parte, poate nu cea mai importanta\u201c), intr-un limbaj crispat de neologismele scrisului amator (\u201eulterior\u201c, \u201erealiza\u201c, \u201egen\u201c \u2013 \u201eIn acest gen de suflete s-a acumulat o inertie ingrozitoare\u201c, \u201ecam acelasi gen de nemultumire (…) traise si el\u201c etc.) si de un pasunism cenaclier persistent (\u201emamuca improviza un culcus\u201c, boii rumega \u201ehipnotic\u201c etc.). Nu lipsesc din arsenalul virtutilor literare ale naratorului anacoluturile sau hipercorectitudinile specifice unei exprimari semidocte.
\nSuparator e si abuzul de prolepsa (\u201eva afla ulterior\u201c, \u201eisi va da seama pe urma\u201c etc.), desi rolul acesteia in cauza naratorului unic e de inteles. Ma tem insa ca, la Tavi Vorobchievici alias Radu Mares, scrisul precar nu e o simpla optiune narativa, ci o fatalitate.
\nCele mai viabile literar sunt portretele ne-rom\u00e2nilor: Wagner, disparutul fara urma, mos Onofrei, rom\u00e2n, dar fidel inca mostenirii austriece, Herr Franz, patronul hulubilor \u2013 meticulosi p\u00e2na la autism, oameni de tabla, t\u00e3c\u00e3nind de rotite si zimti, purtatori de \u201eesarfe\u201c si \u201ecorteluri\u201c, dar si de mustati tunse scurt si suvite cazute in diagonala peste frunte, care lui Gavril M. ii amintesc \u201eceva confuz\u201c \u2013 sau mai degraba de cineva \u2013 caci daca personajul e confuzat asupra mustatii scurte si a suvitei, cititorul e, in schimb deja plictisit de stravezimea aluziei.
\nMai mult o veleitate enumerativa, de inventar de obiecte si tipologii, dec\u00e2t una de constructie se poate recunoaste acestei carti. Sunt mai placute paginile in care contabilul si administratorul (re)descopera arhivele conacului si ale \u201efermei\u201c (nu inteleg insa evitarea sistematica a termenului \u201emosie\u201c sau \u201egospodarie\u201c, in favoarea implauzibilului, in anii \u201830, \u201eferma\u201c), \u201eculcusul\u201c lui Wagner, soba cu usite si \u201ecahle\u201c, scrumiera facuta dintr-o \u201ejumatate de obuz\u201c, de pilda, ori in care sunt narate tabieturile nemtesti, dec\u00e2t scenele cu trosnet de harapnic si cavalcade prin stepa inghetata \u2013 melodramatice, eman\u00e2nd un romantism de b\u00e2lci sau de reclama la iaurt s\u00e2rbesc.
\nUna peste alta, un narator cu mai multa vointa, dec\u00e2t putinta de a scrie bine, la care se adauga incapacitatea autorului de a sustine de la cap la coada autonomia acestui narator unic, de a nu se dizolva in el.
\nConcluzii
\nExista oameni care pot fi confundati cu legionarii (i. e. in binele facut de acestia: in vocatia ridicarii de temelii si a ispravirii, in moralitate, pocainta etc.; nu si in rau insa, in vocatia supunerii, a m\u00e2inii croite pe pistol) si care, printr-o ironie a sortii, primesc aceeasi pedeapsa ca primii. Se int\u00e2mpla asadar ca Gavril M. sa cada ucis laolalta cu mai plauzibilul legionar Iliuta Motreanu, dupa cum se int\u00e2mpla ca t\u00e2nara walkirie Katria sa-i ucida (fiind si ea ucisa?!) pe calaii sotului ei (c\u00e2ti si cum nu se stie, in final, naratorul pomeneste de patru cadavre). Adevaratii si falsii legionari sunt, asadar, tovarasi intru moarte; daca-i despartea ceva in viata, moartea ii apropie cu totul, iar in caruta jandarmilor cadavrele lui Iliuta si Gavril stau unul l\u00e2nga altul.
\nPentru sf\u00e2rsitul sumbru al imaculatilor protagonisti, vinovata nu e stap\u00e2nirea, nici Siguranta, nici vocea care ordona, nici bratul care ucide; vinovat e hazardul. Vinovata este, la urma urmei, fatala coincidenta \u201ede program\u201c dintre simplii oameni de bine si legionari. Asa ar fi putut suna filosofia romanului, daca autorul n-ar fi tinut neaparat sa-si incununeze deznodam\u00e2ntul cu o dicotomie fara pic de subtilitate: de o parte moaste (legionari si nelegionari, t\u00e2mpla l\u00e2nga t\u00e2mpla, contaminati, prin moarte, unii de (ne)vinovatia altora \u2013 \u201eCurati si luminati\u201c e titlul capitolului final), de celalalta, st\u00e2rvuri (ucigasii de legionari \u2013 caci, in ultima instanta, jandarmii din romanul lui Radu Mares nu plecasera la drum cu intentia de a ucide la nimereala niste oameni de bine…).
\nTeza autorului este in fond aceea ca exista un Rau si o orbire mai mari dec\u00e2t raul legionar, desi, francamente, intre nat\u00e2ngii Tilihoi si Prepelita, pe de o parte, si \u201emartirii\u201c Mota si Marin, pe de alta, nu e nicio diferenta: si unii si altii asculta de un stap\u00e2n.<\/p>\n
Simptomatica pentru relatia autorului cu teza romanului sau imi pare o scena dintre negustorul evreu Horovitz si noul sau musteriu Gavril M.: \u201eC\u00e2t va dura discutia lor, Gavril M. se va tine la un pas distanta cu prudenta rece, taraneasca despre care invatase de mult ca e cea mai buna in asemenea ocazii. Avu grija insa ca fereala sa de vreo atingere, mica repulsie sa nu se vada. Sa nu fie ostentativa, jignitoare\u201c. Aceeasi prudenta care-l opreste sa puna m\u00e2na pe pistol, ca legionar, il indeamna si sa se fereasca de atingerea spurcata a jidovului \u2013 o grija, de altfel, si a autorului, interesat ca micile sale \u201erepulsii\u201c (sau adeziuni) sa fie prezente, fara stridente, dar si fara riposte decisive. O anume crispare de a nu gresi emana si acest roman; de a nu apasa prea tare pedala anti-antilegionarismului, o precautie, nu neaparat o arta, asa cum au scris entuziastii sai comentatori. Frica de tezism nu anuleaza tezismul romanului, il face doar mai putin ostentativ, jignitor, compromitator. Problema acestui roman nu este insa tezismul, caci arta \u2013 daca este \u2013 isi permite orice, ci o calitate literara indoielnica, minata de incapacitatea autorului de a construi un narator credibil distinct de sine insusi. Iar daca se va reprosa ca deficientele naratorului nu sunt de imputat autorului, raspund ca, in acest caz, si laudele (respectiv premiul USR s.cl.) ar fi trebuit acordate tot bravului Tavi Vorobchievici, nu lui Radu Mares.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Radu Mares, C\u00e2nd ne vom intoarce, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010 Am ajuns la acest roman incitata de c\u00e2teva cronici elogioase si, evident, de prestigiosul premiu al Uniunii Scriitorilor pentru proza primit de Radu Mares in 2010. Decisiv insa a fost entuziasmul colegului de redactie Alex Goldis, cu care rareori s-a int\u00e2mplat sa am divergente… Cite\u0219te mai mult »Condeiul si pistolul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[6783,3466,6784,2516,5661],"class_list":["post-9834","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cand-ne-vom-intoarce","tag-editura-limes","tag-premiul-uniunii-scriitorilor","tag-prozatori-romani-contemporani","tag-radu-mares"],"views":1579,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9834","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9834"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9834\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9834"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9834"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9834"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}